Lipsa cauzei
Conform art.966 cod civil, lipsa cauzei atrage ineficacitatea obligaţiei.
În literatura de specialitate această condiţie a fost interpretată diferit:
Într-o primă opinie, s-a susţinut că lipsa cauzei se confundă cu cauza falsă, care este doar o eroare asupra cauzei.
Într-o a doua opinie, s-a apreciat că în ce priveşte scopul imediat, "inexistenţa şi falsitatea cauzei nu se confundă în toate cazurile", iar în ce priveşte scopul mediat, lipsa acestuia se reduce la eroare asupra cauzei (cauza falsă).
Potrivit opiniei majoritare din ultima vreme, rezolvarea problemei "lipsei cauzei" trebuie să se bazeze pe o dublă distincţie. Pe de o parte, trebuie deosebite scopul mediat de scopul imediat şi, pe de alta, cauzele lipsei de cauză. Pe baza acestor distincţii, pot exista următoarele situaţii şi sancţiuni:
1) Când lipsa cauzei este cauzată de lipsa de discernământ, scopul mediat şi cel imediat lipsesc pentru că în structura voinţei juridice intră consimţământul şi cauza, cu ambele sale componente. Acestea presupun existenţa discernământului, adică puterea de reprezentare a consecinţelor juridice ale manifestării de voinţă; în această situaţie, lipsa cauzei va atrage nulitatea relativă a actului juridic, deoarece aceasta este sancţiunea care intervine în cazul lipsei discernământului;
2) Când lipsa cauzei este cauzată de absenţa scopului imediat, deci, după caz:
a) lipsei contraprestaţiei, în contractele sinalagmatice;
b) lipsei predării bunului, în actele reale;
c) lipsei riscului, în actele aleatorii;
d) lipsei intenţiei de a gratifica, în actele cu titlu gratuit, lipseşte un element esenţial al actului juridic civil, iar lipsa scopului imediat "absoarbe" eroarea asupra scopului mediat, astfel că sancţiunea aplicabilă este cea a nulităţii absolute.
În privinţa absenţei cauzei nu mai este necesară distincţia dintre caracterul specific fiecăruia din cele două elemente ale cauzei, deoarece atât scopul (cauza) imediat cât şi cel mediat lipseşte numai atunci când, raportat la momentul încheierii actului juridic, persoana nu are discernământ.
Lipsa cauzei se poate întâlni şi când actul juridic este încheiat prin violenţă. Aceasta deoarece într-o asemenea situaţie, reprezentarea psihologică a motivului determinant al încheierii actului juridic nu există (scopul mediat). Hotărârea de a încheia actul este impusă din exterior de către persoana care exercită violenţa.
Concluzionând, se poate afirma că lipseşte cauza doar în cazul în care actul juridic a fost încheiat de o persoană lipsită de discernământ sau când acesta a fost încheiat prin violenţă.
Lipsa cauzei se sancţionează cu nulitatea relativă pentru că aceasta este sancţiunea civilă atât pentru lipsa discernământului cât şi pentru violenţă.
Pentru a vedea un exemplu practic, vă recomandăm să citiţi următoarea hotărâre judecătorească:Contract de donatie. Lipsa cauzei. Nulitate absoluta