Condiţiile cauzei
Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
- să existe (A);
- să fie reală (B);
- să fie licită şi morală (C).
A) Cauza să existe
Această condiţie este impusă de art.966 cod civil conform căruia obligaţia fără cauză nu are niciun efect. În literatura de specialitate această condiţie este interpretată diferit:
Astfel, s-a susţinut că lipsa cauzei se confundă cu cauza falsă, care la rândul ei este doar o eroare asupra cauzei.
Intr-o altă opinie; dimpotrivă, se consideră că, în ce priveşte scopul imediat, "inexistenţa şi falsitatea cauzei nu se confundă în toate cazurile", iar în ce priveşte scopul mediat, lipsa acestuia se reduce la eroare asupra cauzei (cauza falsă).
Într-o opinie majoritară, rezolvarea problemei "lipsei cauzei" trebuie să se bazeze pe o dublă distincţie. Pe de o parte, trebuie deosebite scopul mediat de scopul imediat şi, pe de alta, cauzele lipsei de cauză. Pe baza acestor distincţii, pot exista următoarele situaţii şi sancţiuni:
1) Când lipsa cauzei se datorează lipsei de discernământ, atât scopul mediat cât şi cel imediat lipsesc, deoarece, după cum am arătat, în structura voinţei juridice intră consimţământul şi cauza, cu ambele sale componente. Acestea presupun existenţa discernământului, adică puterea de reprezentare a consecinţelor juridice ale manifestării de voinţă; în această situaţie, lipsa cauzei va atrage nulitatea relativă a actului juridic, deoarece aceasta este sancţiunea care intervine în cazul lipsei discernământului;
2) Când lipsa cauzei se datorează absenţei scopului imediat, deci, după caz:
a) lipsei contraprestaţiei, în contractele sinalagmatice;
b) lipsei predării bunului, în actele reale;
c) lipsei riscului, în actele aleatorii;
d) lipsei intenţiei de a gratifica, în actele cu titlu gratuit, lipseşte un element esenţial al actului juridic civil, iar lipsa scopului imediat "absoarbe" eroarea asupra scopului mediat, astfel că sancţiunea aplicabilă este cea a nulităţii absolute.
În privinţa absenţei cauzei nu mai este necesară distincţia dintre caracterul specific fiecăruia din cele două elemente ale cauzei, deoarece atât scopul (cauza) imediat cât şi cel mediat lipseşte doar atunci când, raportat la momentul încheierii actului juridic, persoana nu are discernământ.
Lipsa cauzei se poate întâlni şi când actul juridic este încheiat prin violenţă. Aceasta deoarece într-o asemenea situaţie, reprezentarea psihologică a motivului determinant al încheierii actului juridic nu există. Hotărârea de a încheia actul este impusă din exterior de către persoana care exercită violenţa.
În concluzie, se poate afirma că lipseşte cauza doar în cazul în care actul juridic a fost încheiat de o persoană lipsită de discernământ sau când acesta a fast încheiat prin violenţă.
Lipsa cauzei se sancţionează cu nulitatea relativă pentru că aceasta este sancţiunea civilă atât pentru lipsa discernământului cât şi pentru violenţă.
B) Cauza să fie reală
Această condiţie este prevăzută tot de art. 966 Cod civil conform căruia obligaţia fondată pe o cauză falsă nu are niciun efect.
Cauza nu este reală (fictivă) când este falsă. De asemenea, cauza este falsă când există eroare asupra motivului determinant (scopul mediat). Această condiţie a cauzei evidenţiază strânsa legătură dintre eroarea-viciu de consimţământ (error in substantiam ori error in personam) şi admisibilitatea "motivului determinat" ca scop mediat.
Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativă a actului juridic civil, dar numai dacă sunt îndeplinite cerinţele erorii grave (erorii-viciu de consimţământ).
Spre exemplu, se poate obţine în instanţă anularea unui legat pentru cauză falsă dacă reclamantul face dovada că testatorul nu a ştiut că i se va naşte un copil şi că, dacă ar fi ştiut de sarcina soţiei, nu ar mai fi lăsat legatul.
Cauza este falsă şi atunci când, într-un act juridic nenumit (atipic), ar exista eroare asupra scopului imediat (de pildă, cu privire la natura contraprestaţiei celeilalte părţi).
C) Cauza să fie licită şi morală
Potrivit art.966 cauza ilicită nu poate avea niciun efect. Iar, conform 968 Cod civil, cauza este ilicită atât în situaţia în care este contrară normelor legale cât şi în cazul când este contravine bunelor moravuri şi ordinii publice.
Sancţiunea care intervine în cazul cauzei ilicite este nulitatea absolută a actului juridic respectiv.
Pentru actele juridice civile numite (tipice), numai scopul mediat poate să fie ilicit. În schimb, în cazul actelor juridice civile nenumite (atipice), ar fi posibil ca şi scopul imediat să aibă caracter ilicit, de exemplu, convenţia prin care cineva se obligă să îi plătească altei persoane o sumă de bani dacă aceasta din urmă săvârşeşte o infracţiune.
Aşa cum s-a constatat în literatura de specialitate, dacă obiectul actului juridic civil este ilicit sau imoral, atunci şi cauza actului juridic respectiv este ilicită sau imorală, în schimb, pot exista situaţii în care cauza actului juridic să fie ilicită sau imorală, iar obiectul acelui act juridic să fie licit şi moral.