Cauza falsă
Cauza falsă. Cauza obligaţiei nu este reală, ci falsă, atunci când debitorul s-a obligat în credinţa greşită a existenţei cauzei. De exemplu, când cumpărătorul se obligă să plătească preţul, dar nu ştie că bunul cert pe care vrea să-l cumpere a pierit înainte de încheierea contractului; este vorba, deci, de o eroare asupra existenţei cauzei.
De asemenea, cauza este falsă când există eroare asupra motivului determinant (scopul mediat). Această condiţie a cauzei evidenţiază strânsa legătură dintre eroarea-viciu de consimţământ (error in substantiam ori error in personam) şi admisibilitatea "motivului determinat" ca scop mediat.
Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativă a actului juridic civil, dar numai dacă sunt îndeplinite cerinţele erorii grave (erorii-viciu de consimţământ).
De exemplu, se poate obţine în instanţă anularea unui legat pentru cauză falsă dacă reclamantul face dovada că testatorul nu a ştiut că i se va naşte un copil şi că, dacă ar fi ştiut de sarcina soţiei, nu ar mai fi lăsat legatul.
Cauza este falsă şi atunci când, într-un act juridic nenumit (atipic), ar exista eroare asupra scopului imediat (de pildă, cu privire la natura contraprestaţiei celeilalte părţi).
În privinţa absenţei cauzei nu mai este necesară distincţia dintre caracterul specific fiecăruia din cele două elemente ale cauzei, deoarece atât scopul (cauza) imediat cât şi cel mediat lipseşte doar atunci când, raportat la momentul încheierii actului juridic, persoana nu are discernământ.