Dezbaterea succesiunii la notar: pași, acte, termene și costuri
După decesul unei persoane, bunurile acesteia se transmit moștenitorilor legali sau testamentari printr-un proces numit dezbaterea succesiunii sau a moștenirii. Dezbaterea moștenirii, cel mai des realizată la notar, stabilește cu exactitate cine, ce și cât moștenește. Descoperiți în continuare cum se desfășoară dezbaterea moștenirii după deces la notariat și ce trebuie să știți.
Actele necesare pentru succesiune
Calculator taxe notariale pentru succesiune
Calculator cote succesorale
Deschiderea succesiunii
Deoarece moştenirea se deschide prin moarte, data deschiderii succesiunii este cea a morții celui care lasă moştenirea. Dovada morții se face cu certificatul de deces sau cu o hotărâre judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Cine poate deschide succesiunea și la ce notar?
Procedura succesorală poate fi deschisă la cererea oricăruia dintre moștenitori, fără să fie necesar ca toți să depună împreună cererea. O poate solicita și o altă persoană care justifică un interes legitim, de exemplu un creditor. După deschiderea dosarului, notarul va identifica și va cita persoanele care au vocație la moștenire.
Succesiunea nu se poate dezbate la orice notar din România. Este competent un notar public al cărui birou se află în circumscripția teritorială a tribunalului în care persoana decedată și-a avut ultimul domiciliu. Dacă în această circumscripție funcționează mai multe birouri notariale, procedura va fi soluționată de primul notar sesizat.
După înregistrarea dosarului, preluarea sau transferul acestuia la un alt birou notarial este posibilă numai în situațiile speciale prevăzute de regulamentele notariale.
În cazul moștenirilor succesive, când trebuie dezbătute succesiunile după mai multe persoane decedate, moștenitorii pot alege un notar din circumscripția tribunalului în care și-a avut ultimul domiciliu persoana care a decedat ultima.
Ce acte sunt necesare pentru succesiune?
În mod obișnuit, sunt necesare certificatul de deces, actele de stare civilă și de identitate ale moștenitorilor, actele de proprietate ale persoanei decedate, documentele fiscale și, dacă există, testamentul. În funcție de bunurile succesorale și de situația familiei, notarul poate solicita și alte înscrisuri, informații de la instituții sau declarații.
Consultați lista completă și explicațiile din pagina Acte necesare pentru succesiune.
Transmiterea, acceptarea sau renunțarea la moștenire
La moartea unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite moştenitorilor săi legali sau testamentari.
Drepturile succesorale se nasc la deces. Cât timp proprietarul este în viață, copiii sau ceilalți viitori moștenitori nu au o cotă actuală din bunurile sale și nu trebuie să își dea acordul la vânzarea ori donația unui bun care îi aparține exclusiv. După decesul unuia dintre coproprietari, persoana rămasă în viață poate dispune singură numai de propriile drepturi, nu și de cota defunctului. Efectele unei donații asupra rezervei succesorale se analizează după deschiderea moștenirii.
Chiar dacă transmiterea patrimoniului celui care decedează operează din clipa morții sale, această transmitere nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Legea reglementează că nimeni nu este obligat sa accepte o moştenire care i se cuvine. Prin urmare, moştenitorul (sau succesibilul) are dreptul să aleagă între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi desfiinţarea acelui titlu prin renunţarea la moştenire.
În concluzie, moştenitorul are următoarele variante de opţiune succesorală:
a) să accepte pur şi simplu moştenirea;
În cât timp se poate face succesiunea după deces?
Dezbaterea succesiunii poate fi solicitată și după 10, 20 sau 50 de ani de la deces. Trecerea timpului nu face însă ca toate persoanele chemate inițial la moștenire să fie automat considerate moștenitori. Trebuie făcută distincția dintre termenul de acceptare a moștenirii, termenul fiscal de 2 ani și momentul în care este efectiv deschis dosarul succesoral.
1 an de la deces — termenul general în care trebuie exercitată opțiunea succesorală, prin acceptare expresă sau tacită, pentru moștenirile deschise după intrarea în vigoare a actualului Cod civil.
2 ani de la deces — termen fiscal. Dacă procedura privind bunurile imobile este finalizată ulterior, se datorează, de regulă, impozitul de 1% prevăzut de lege.
Pentru decesele produse înainte de 1 octombrie 2011 se aplică legea în vigoare la data decesului, astfel încât situația trebuie verificată separat.
Prin urmare, faptul că au trecut mai mult de unul sau doi ani nu împiedică automat dezbaterea succesiunii. Notarul va verifica însă cine a acceptat moștenirea în termenul aplicabil și prin ce acte poate fi dovedită acceptarea.
Dacă succesibilul a realizat în termen acte care pot avea valoare de acceptare tacită — precum preluarea unor bunuri de valoare, plata impozitelor pentru bunurile succesorale ori anumite acte de folosință, administrare definitivă sau dispoziție — poate da ulterior o declarație de acceptare tacită a moștenirii, în care indică actele respective. Declarația nu reprezintă o acceptare nouă după expirarea termenului, ci consemnează acceptarea tacită rezultată din actele săvârșite în termen. Valoarea fiecărui act se apreciază în funcție de natura și împrejurările sale.
Dacă succesibilul nu a acceptat moștenirea expres și nici nu a realizat în termen acte cu valoare de acceptare tacită, poate da o declarație de neacceptare a moștenirii, prin care arată că nu și-a însușit calitatea de moștenitor și că a rămas străin de succesiune.
Se poate face succesiunea fără toți moștenitorii?
Un singur moștenitor poate solicita deschiderea dosarului succesoral, iar notarul îi va cita și pe ceilalți succesibili. Nu este obligatoriu ca toți să se prezinte fizic în aceeași zi: persoana aflată în altă localitate sau în străinătate poate fi reprezentată prin procură autentică.
Dacă un moștenitor refuză să participe, contestă calitatea celorlalți, nu este de acord cu bunurile care intră în masa succesorală sau cu întinderea drepturilor, procedura notarială nu poate fi finalizată ca și cum ar exista acord. În funcție de situație, notarul poate suspenda dosarul, iar drepturile vor trebui stabilite de instanța judecătorească.
Este importantă diferența dintre simpla absență fizică, ce poate fi rezolvată prin procură, și refuzul sau conflictul dintre moștenitori.
Vedeți explicațiile complete în articolul Ce se întâmplă dacă un moștenitor nu se prezintă la succesiune?
Cine moștenește și ce cote are fiecare?
Moștenitorii și cotele care le revin depind de rudele aflate în viață la data decesului, de existența soțului supraviețuitor, de rudele decedate anterior și de existența unui testament.
De exemplu, dacă persoana decedată era căsătorită și avea copii, soțul supraviețuitor moștenește 1/4 din masa succesorală, iar copiii împart în mod egal cota de 3/4.
Folosiți calculatorul de cote succesorale, care afișează automat fracția și procentul ce revin fiecărui moștenitor.
Partajul succesoral sau împărțirea moștenirii
Prin certificatul de moștenitor se stabilesc bunurile moștenite și cota care îi revine fiecărui moștenitor. Dacă sunt mai mulți moștenitori, aceștia devin, de regulă, coproprietari asupra bunurilor succesorale.
Prin partaj, starea de coproprietate încetează, iar bunurile sunt atribuite concret moștenitorilor. De exemplu, un moștenitor poate primi apartamentul, iar altul un teren sau o sumă de bani corespunzătoare cotei sale.
Partajul se poate realiza prin acordul moștenitorilor, prin partaj voluntar la notar, sau în instanță, dacă aceștia nu se înțeleg asupra modului de împărțire. Partajul nu este obligatoriu imediat după succesiune: moștenitorii pot rămâne în indiviziune și pot împărți bunurile ulterior.
Folosiți calculatorul de taxe pentru partaj.
Se poate face o succesiune parțială sau suplimentară?
În practică, certificatul de moștenitor poate fi eliberat pentru bunurile care sunt cunoscute și dovedite la momentul dezbaterii, iar bunurile descoperite sau dovedite ulterior pot fi adăugate printr-un certificat de moștenitor suplimentar.
Aceasta nu înseamnă că un moștenitor poate accepta numai casa și poate renunța la datoriile sau la celelalte bunuri ale aceleiași moșteniri. Opțiunea succesorală privește moștenirea în ansamblul său. „Succesiunea parțială” se referă, de regulă, la bunurile cuprinse inițial în certificatul de moștenitor, nu la o acceptare juridică limitată la anumite bunuri.
Pentru eliberarea certificatului suplimentar, notarul va cita moștenitorii și va verifica îndeplinirea condițiilor legale.
Ce urmează după finalizarea succesiunii?
Prin certificatul de moștenitor se stabilesc moștenitorii, cotele acestora și bunurile care le revin în indiviziune. În funcție de bunurile moștenite, după eliberarea certificatului pot fi necesare:
- înscrierea drepturilor asupra imobilelor în cartea funciară;
- declararea bunurilor la organul fiscal local;
- prezentarea certificatului la bancă, administratorul pensiei private sau alte instituții;
- partajul voluntar, dacă moștenitorii doresc ca fiecare bun să revină unei anumite persoane;
- vânzarea bunurilor de către toți coproprietarii, dacă nu se dorește partajarea lor în prealabil.
Certificatul de moștenitor stabilește cotele succesorale, dar nu înseamnă automat că fiecare cameră, teren sau alt bun a fost atribuit exclusiv unui anumit moștenitor. Pentru această atribuire este necesar, de regulă, un partaj.
Întrebări frecvente despre succesiune
⏱️ Procedura succesorală: durată, costuri și acte
Cât durează dezbaterea moștenirii la notar?
Dacă moștenitorii dețin toate actele necesare, dezbaterea succesiunii pe cale notarială se poate realiza chiar și într-o săptămână, de obicei în două termene:
– termenul la care moștenitorii depun, împreună sau prin mandatar împuternicit prin procură, cererea de dezbatere a moștenirii și actele necesare;
– termenul la care notarul public audiază martorii și eliberează certificatul de moștenitor.
Succesiunea cu ieșire din indiviziune (partaj) la notar
Dacă moștenitorii doresc și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor comune, pe lângă dezbaterea succesiunii și eliberarea certificatului de moștenitor, actul de partaj se poate încheia după intabularea certificatului de moștenitor în cartea funciară. Această operațiune durează 7 zile în regim normal sau 2 zile în regim de urgență. Prin urmare, dezbaterea succesiunii urmată de ieșirea din indiviziune prin act de partaj va dura cu aproximativ o săptămână mai mult.
Dacă moștenitorii doresc să rămână o anumită perioadă în indiviziune, pot solicita partajarea bunurilor și ulterior.
De asemenea, dacă moștenitorii doresc să vândă împreună bunul moștenit, nu este necesară ieșirea prealabilă din indiviziune.
Pentru mai multe detalii, vedeți cât durează o succesiune la notar sau în instanță.
Este obligatorie dezbaterea succesiunii?
Legea nu impune un termen în care procedura succesorală trebuie finalizată, iar succesiunea poate fi dezbătută și după mulți ani. Certificatul de moștenitor este însă necesar pentru ca moștenitorii să își dovedească drepturile și să poată, de regulă, să vândă, să doneze, să ipotecheze, să intabuleze sau să împartă bunurile persoanei decedate. Fără dezbaterea succesiunii, nimeni nu poate dispune de partea care îi aparținea defunctului. Termenul de opțiune succesorală și termenul fiscal de doi ani trebuie analizate separat.
Cine plătește costurile succesiunii?
Costurile pot fi achitate de unul dintre moștenitori sau împărțite între aceștia potrivit înțelegerii lor. Notarul nu stabilește prin certificatul de moștenitor că fiecare persoană trebuie să achite dinainte exact proporțional cu propria cotă. Dacă un singur moștenitor suportă toate cheltuielile, regularizarea sumelor între moștenitori se poate face separat, prin acord sau, în caz de conflict, potrivit regulilor aplicabile creanțelor dintre aceștia. Pentru estimarea costurilor, folosiți calculatorul de taxe pentru succesiune.
Se poate face succesiunea la primărie?
Primăria nu eliberează certificatul de moștenitor și nu stabilește definitiv cine și cât moștenește. Autoritatea locală poate furniza documente necesare procedurii, precum acte fiscale, evidențe privind bunurile și anexele solicitate, și poate sesiza notarul în cazurile prevăzute de lege. Succesiunea se finalizează prin eliberarea certificatului de moștenitor de către notar sau, dacă există un litigiu, prin hotărârea instanței.
Cum pot afla dacă succesiunea a fost deschisă sau finalizată fără mine?
Persoana care justifică un interes poate solicita unui notar public competent o încheiere de verificare a evidențelor succesorale. Prin verificarea registrelor notariale se poate afla dacă procedura succesorală a fost deschisă sau finalizată, la ce birou notarial a fost înregistrată, dacă a fost eliberat un certificat de moștenitor și dacă există declarații de acceptare ori renunțare la moștenire sau testamente înscrise în evidențele notariale.
Dacă dosarul este încă în curs, persoana interesată se poate adresa notarului care instrumentează succesiunea pentru a-și valorifica drepturile. Încheierea de verificare nu stabilește însă dacă solicitantul a fost omis în mod legal și nici nu identifică toate bunurile sau datoriile defunctului; aceste aspecte se clarifică în cadrul procedurii succesorale.
Pentru condiții, acte și costuri, vedeți încheierea de verificare a evidențelor succesorale.
Ce se întâmplă când un moștenitor nu se prezintă la dezbaterea succesiunii?
Dosarul succesoral poate fi deschis la cererea unui singur moștenitor, iar notarul îi va cita și pe ceilalți succesibili. Neprezentarea unei persoane nu înseamnă că aceasta este automat exclusă de la moștenire. În funcție de motivele absenței, de exercitarea dreptului de opțiune succesorală și de existența unor neînțelegeri între moștenitori, procedura poate continua, poate fi amânată sau poate fi suspendată. Pentru explicații complete, vedeți ce se întâmplă dacă un moștenitor nu se prezintă la succesiune.
Poate participa la succesiune un moștenitor aflat în străinătate?
Da. Moștenitorul nu trebuie să se deplaseze neapărat în România dacă este reprezentat printr-o procură autentică având conținutul necesar procedurii. Procura poate fi dată la un consulat al României sau în fața unei autorități străine competente, cu îndeplinirea formalităților de apostilare ori supralegalizare și traducere, după caz.
Se poate face succesiunea fără cadastru sau fără intabulare?
În multe situații, lipsa cadastrului ori a intabulării nu împiedică stabilirea calității de moștenitor, însă bunul și dreptul de proprietate al defunctului trebuie dovedite prin acte corespunzătoare. În funcție de documentele existente și de situația imobilului, cadastrul și înscrierea în cartea funciară pot fi efectuate înaintea procedurii sau după eliberarea certificatului de moștenitor. Dacă defunctul nu are niciun act de proprietate, simpla plată a impozitului nu este întotdeauna suficientă pentru includerea bunului în masa succesorală.
Sunt necesari martori la succesiune?
În procedura succesorală sunt folosiți, de regulă, doi martori care au cunoscut persoana decedată și situația sa familială. Martorii trebuie să poată oferi informații utile despre moștenitori și nu trebuie să aibă un interes propriu în moștenire. Notarul stabilește în fiecare dosar dacă și pentru ce aspecte este necesară audierea lor.
👨👩👧👦 Moștenitori, soț supraviețuitor și cote succesorale
Cine moștenește când nu sunt copii?
În lipsa copiilor și a celorlalți descendenți, moștenirea poate reveni soțului supraviețuitor, părinților, fraților și surorilor ori descendenților acestora și, în lipsa lor, celorlalte clase de rude prevăzute de lege. Cotele diferă în funcție de rudele aflate în viață la data decesului și de existența soțului supraviețuitor. Pentru toate situațiile și cotele aplicabile, vedeți cine moștenește când persoana decedată nu are copii.
Soțul supraviețuitor moștenește și bunurile dobândite de defunct înainte de căsătorie?
Da. Soțul supraviețuitor are dreptul la o cotă succesorală și din bunurile proprii ale defunctului, inclusiv din casa cumpărată înainte de căsătorie sau din bunurile moștenite de acesta de la părinții săi. Faptul că soțul supraviețuitor nu era coproprietar asupra bunului în timpul căsătoriei nu înseamnă că nu îl poate moșteni după deces. Masa succesorală cuprinde bunurile proprii ale defunctului și cota care îi aparținea acestuia din bunurile comune ale soților. Partea proprie a soțului supraviețuitor din bunurile comune se stabilește mai întâi și nu face parte din moștenire; ulterior, soțul primește cota sa succesorală din masa succesorală, alături de copii sau de ceilalți moștenitori legali, după caz.
Cum se împarte un bun comun al soților după decesul unuia dintre ei?
Înainte de calcularea cotelor succesorale trebuie stabilită partea care îi aparținea deja soțului supraviețuitor din bunul comun. Această parte nu se moștenește. Numai cota care îi aparținea persoanei decedate intră în masa succesorală și se împarte între moștenitori. De exemplu, dacă soții dețineau în cote egale un apartament și au copii, soțul supraviețuitor păstrează propria jumătate și moștenește 1/4 din jumătatea defunctului, iar copiii împart celelalte 3/4 din jumătatea defunctului. Stabilirea cotelor asupra bunului comun se face însă în funcție de regimul matrimonial și de situația concretă.
Fostul soț moștenește dacă divorțul s-a pronunțat, dar bunurile nu au fost partajate?
Nu. După rămânerea definitivă a divorțului, fostul soț nu mai are calitatea de moștenitor legal. El păstrează însă drepturile care îi aparțineau din bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei și rămase nepartajate. La succesiune intră numai cota care îi aparținea persoanei decedate, aceasta urmând să fie transmisă copiilor, soțului existent la data decesului sau celorlalți moștenitori, după caz. Fostul soț nu poate renunța la moștenire cu privire la propria sa cotă, deoarece aceasta îi aparține deja; dacă dorește să o transmită unui copil, trebuie încheiat un act separat.
Cum se procedează dacă au murit ambii părinți sau un moștenitor a decedat ulterior?
Fiecare deces deschide o succesiune distinctă, iar drepturile se stabilesc în ordinea deceselor. De exemplu, dacă un părinte a murit primul, se stabilește mai întâi cine îl moștenește și ce cote rezultă, apoi se dezbate succesiunea persoanei decedate ulterior. Dacă unul dintre moștenitori a murit între timp, drepturile sale vor fi analizate în cadrul propriei succesiuni. Procedurile pot fi instrumentate succesiv, uneori în cadrul aceluiași demers notarial, dar cotele trebuie calculate separat pentru fiecare deces.
Poate dobândi un minor calitatea de moștenitor?
Da. Un copil poate moșteni indiferent de vârstă, însă participarea sa la procedura succesorală se face potrivit regulilor privind reprezentarea sau asistarea minorului. Pentru acceptarea expresă a moștenirii în numele unui minor lipsit de capacitate de exercițiu este necesară încuviințarea instanței de tutelă. Pentru detalii, vedeți în ce condiții poate dobândi un minor calitatea de moștenitor.
📜 Testament, acceptare și renunțare la moștenire
Poate un testament să înlăture complet copiii sau soțul de la moștenire?
Testamentul poate modifica împărțirea prevăzută de moștenirea legală, dar trebuie respectată rezerva succesorală. Soțul supraviețuitor, descendenții și părinții defunctului, atunci când vin la moștenire, sunt moștenitori rezervatari și nu pot fi lipsiți prin testament sau donații de întreaga parte protejată de lege. Rezerva fiecăruia este, în principiu, jumătate din cota pe care ar fi primit-o ca moștenitor legal. Situația concretă depinde de moștenitorii existenți, de conținutul testamentului și de liberalitățile făcute în timpul vieții.
Se poate renunța la moștenire în favoarea unui anumit moștenitor?
Renunțarea propriu-zisă la moștenire este pură și simplă și nu se face în favoarea unei persoane determinate. Partea renunțătorului se va distribui potrivit regulilor legale, ceea ce poate determina venirea la moștenire sau majorarea cotelor altor persoane. Dacă moștenitorul dorește ca drepturile sale să ajungă la o anumită persoană, poate fi necesară acceptarea moștenirii și încheierea ulterioară a unui act de partaj, donație, vânzare sau cesiune, după caz. Soluția și costurile diferă în funcție de momentul și forma transferului.
Ce înseamnă acceptarea tacită a moștenirii?
Acceptarea tacită rezultă din acte pe care o persoană nu le-ar putea face decât asumându-și calitatea de moștenitor. Înstrăinarea drepturilor succesorale atrage acceptarea, iar folosirea, administrarea definitivă sau dispoziția asupra unor bunuri succesorale poate avea această valoare, în funcție de împrejurări. În schimb, actele urgente de conservare ori administrare provizorie nu reprezintă, în mod automat, acceptare. De aceea, plata impozitelor, locuirea în imobil sau alte fapte trebuie analizate în contextul concret. Pentru exemple, vedeți actele care pot dovedi acceptarea tacită a succesiunii.
⚖️ Conflicte între moștenitori și protejarea drepturilor succesorale
Ce poate face un moștenitor care a fost omis din certificatul de moștenitor?
Persoana care consideră că a fost omisă sau prejudiciată poate solicita anularea totală sau parțială a certificatului de moștenitor și stabilirea drepturilor sale de către instanța judecătorească. Dacă toate persoanele implicate recunosc eroarea și ajung la un acord, diferendul poate fi soluționat și pe cale amiabilă, prin act notarial, în condițiile legii. Până la anulare sau înlocuire, certificatul existent produce efectele prevăzute de lege.
Ce se întâmplă dacă un moștenitor schimbă yala, reține actele sau ascunde bunuri succesorale?
Schimbarea yalei ori împiedicarea accesului celorlalți moștenitori nu îi conferă persoanei care ocupă imobilul o cotă mai mare și nu modifică drepturile succesorale. Dacă accesul nu poate fi restabilit prin acord, problema folosinței imobilului poate necesita soluționare separată. Dacă un moștenitor reține actele originale ale defunctului, în funcție de natura documentului, persoanele îndreptățite pot solicita un nou certificat, un duplicat, un extras sau o copie certificată de la autoritatea emitentă ori de la instituția care păstrează arhiva.
Potrivit art. 1119 din Codul civil, succesibilul care, cu rea-credință, sustrage ori ascunde bunuri din patrimoniul succesoral este considerat că a acceptat moștenirea, chiar dacă anterior renunțase la ea, dar pierde orice drept asupra bunurilor sustrase sau ascunse. În plus, va suporta datoriile și sarcinile moștenirii proporțional cu cota sa, inclusiv cu propriile bunuri. Aceste consecințe nu se aplică automat numai pentru că un bun lipsește sau există o acuzație, ci trebuie dovedite sustragerea ori ascunderea și reaua-credință.
🏠 Bunuri, conturi, cheltuieli și datorii succesorale
Moștenitorii preiau și datoriile persoanei decedate?
Moștenirea cuprinde atât bunurile și drepturile, cât și datoriile transmisibile ale persoanei decedate. Pentru moștenirile supuse actualului Cod civil, moștenitorii universali sau cu titlu universal răspund, în principiu, pentru pasivul succesoral numai cu bunurile din patrimoniul moștenit și proporțional cu cota fiecăruia, nu cu bunurile lor personale. Creditele garantate, ipotecile, asigurările și calitatea de codebitor sau garant trebuie însă verificate separat pe baza contractelor.
Cum se moștenesc conturile bancare și banii din Pilonul II?
Sumele existente în conturile persoanei decedate și activul personal net acumulat într-un fond de pensii administrat privat pot face parte din drepturile transmise moștenitorilor. Pentru identificarea și încasarea lor sunt necesare documentele solicitate de bancă sau de administratorul fondului și, de regulă, certificatul de moștenitor ori certificatul de calitate de moștenitor. Aceste sume trebuie comunicate notarului pentru a fi tratate corespunzător în procedura succesorală.
Cel care a îngrijit defunctul sau a plătit înmormântarea moștenește mai mult?
Îngrijirea persoanei decedate, plata impozitelor, a utilităților sau a cheltuielilor de înmormântare nu modifică automat cotele succesorale stabilite de lege. Persoana care a suportat anumite cheltuieli poate avea, după caz, o creanță care trebuie dovedită și analizată separat. O cotă mai mare poate rezulta dintr-un testament, dintr-un contract valabil, dintr-un partaj convenit de moștenitori sau din alte cauze prevăzute de lege, nu numai din faptul că unul dintre moștenitori s-a ocupat de defunct.