Voinţa interna
voinţa internă, voinţă juridică reală a unei persoane, aşa cum a fost elaborată şi adoptată în conştiinţa sa. De obicei, voinţa interna se reflectă în mod fidel şi adecvat în declaraţia de voinţă a persoanei respective, făcută cu ocazia încheierii actului juridic.
În ipoteza în care declaraţia de voinţă n-ar fi conformă cu voinţa internă, actul juridic trebuie să fie interpretat, în principiu, potrivit acesteia.
Totuşi, există cazuri când voinţa internă nu primează faţă de cea declarată; de ex., în caz de simulaţie, actul secret (care exprimă voinţa reală a părtilor) nu poate fi invocat împotriva terţilor de bună credinţă, faţă de care produce efecte actul aparent; un înscris nu poate fi combătut decât tot printr-un înscris etc.