Cauza actului juridic civil
Cauza sau scopul actului juridic civil este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. Consimţământul şi cauza formează împreună voinţa juridică. Astfel, cauza reprezintă un element distinct faţă de consimţământ şi de obiectul actului juridic. Cauza actului juridic este un element independent şi faţă de izvorul raportului juridic civil concret, deoarece partea nu se poate confunda cu întregul.
Cauza ori scopul se poate identifica uşor, punând întrebarea „de ce" sau "pentru ce" s-a încheiat actul juridic civil?
Cauza este un element specific fiecărei manifestări de voinţă în parte. De aici si concluzia că în materia contractului (rezultat al manifestării de voinţă a două sau mai multe părţi), obligaţia fiecărei părţi are o cauză proprie (motivul pentru care actul juridic civil s-a încheiat), fără a exista o cauză comună contractului. Altfel spus, în contractele sinalagmatice nu există o singură cauză, comună părţilor, ci cate o cauză a fiecăreia dintre obligaţiile reciproce ale părţilor.
Noţiunea de cauză a obligaţiei prezintă utilitate deosebită, ca instrument juridic prin intermediul căruia se poate desprinde semnificaţia socială a voinţei juridice a părţilor, spre a putea fi anulate actele juridice care, prin scopul concret urmărit de părţi, ar fi contrare ordinii politice, sociale şi economice sau regulilor de convieţuire socială.
Reglementare cauzei în codul civil
Conform art. 948 pct. 4 Cod civil, cauza licită este o condiţie esenţială a convenţiei
Potrivit art. 966 cod civil, obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu are niciun efect.
Art. 967 cod civil dispune că o convenţie este valabilă chiar dacă scopul sau cauza nu este expresă. Aceasta deoarece cauza se prezumă până la dovada contrarie.
Art. 968 cod civil defineşte cauza ilicită ca fiind cea interzisă de legi şi contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.
Elementele cauzei
În structura cauzei actului juridic civil intră două elemente componente: scopul imediat (1) şi cel mediat (2).
(1) Scopul imediat (causa proxima), numit şi scopul obligaţiei, este un element abstract (fiind rezultatul unui proces de generalizare) şi invariabil (întrucât este acelaşi, este comun), în cadrul unei anumite categorii de acte juridice. Pentru mai multe detalii cititi: scopul imediat.
(2) Scopul mediat (causa remota) sau scopul actului juridic, constă în motivul principal ce a determinat încheierea unui act juridic civil. Acest motiv priveşte fie însuşirile unei prestaţii, fie calităţile unei persoane. Pentru amănunte, accesaţi: scopul mediat
Conditiile cauzei
Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
- să existe;
- să fie reală;
- să fie licită şi morală.
Mai multe informaţii, găsiţi aici: conditiile cauzei
Proba cauzei
Art. 967 Cod civil prevede că o convenţie este valabilă şi când nu este expresă cauza. Cauza se prezumă până la dovada contrarie.
Prin această dispoziţie se instituie, de fapt, două prezumţii:
- prezumţia de valabilitate a cauzei, indiferent că se menţionează ori nu acest element în instrumentam probationis;
- prezumţia coexistenţă a cauzei; în consecinţă, cauza nu trebuie dovedită (existenţa ei fiind prezumată de lege).
Ambele prezumţii sunt relative, iuris tantum. Prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, trebuie să şi dovedească aceasta pentru a răsturna prezumţia. Sau, altfel spus, sarcina probei îi incumbă celui care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic. Deoarece este vorba de un fapt juridic stricto sensu, este admisibil orice mijloc de probă. Dacă, însă, cauza obligaţiei este menţionată expres în înscrisul constatator al obligaţiei, partea care neagă existenţa ei nu poate face dovada decât tot printr-un înscris, sau printr-un început de dovadă scrisă completat cu martori sau prezumţii.