Data certă
Prin darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată de către notarul public, data menționată în acest înscris devine opozabilă și altor persoane decât celor care l-au semnat.
Definiție
Astfel, data certă poate fi definită ca fiind data calendaristică ce marchează momentul din care existenţa unui înscris sub semnătură privată nu mai poate fi contestată de terți şi care este considerată pentru aceştia adevărata dată a înscrisului.
Înscrisul sub semnătură privată este orice act redactat și semnat de părți sau de reprezentantul acestora (avocat, mandatar), fără intervenţia unui notar public sau a altei autorități de stat.
Prin opozabilitatea datei unui înscris se înțelege calitatea acesteia de a fi respectată sau recunoscută și de alte persoane decât cele care au semnat actul respectiv. Data unui înscris poate deveni opozabilă terților doar din ziua în care părțile s-au prezentat la notarul public pentru darea de dată certă. De exemplu, părțile nu vor putea solicita notarului public să dea unui înscris data certă de "01-10-2011" dacă s-au prezentat la notariat ulterior acestei date. Pentru a ocroti intereselor terţilor care ar putea fi prejudiciate în special prin antedatarea actelor, data unui înscris sub semnătură privată care nu este certă este inopozabilă față de alte persoane.
Acte necesare la notariat
- actul căruia urmează să i se dea dată certă (original și nesemnat);
- actul de identitate al solicitantului (BI, CI etc.)
Preț
Onorariul pentru încheierea notarială de dată certă este 40 lei (+tva) - un exemplar.
Pentru fiecare exemplar în plus: 5 lei (+tva)
Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare solicitate de parte.
Notarul public nu este răspunzător de conţinutul înscrisului căruia i s-a dat dată certă, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii şi bunelor moravuri.
Model
Model încheiere notarială de dată certă
Exemple de documente cărora li se poate da dată certă la notariat:
- contracte de comodat*, închiriere** (locațiune) etc.
- actele constitutive şi actele adiţionale ale societăţilor comerciale, cu excepţia actelor constitutive sau modificatoare ale societăţilor comerciale cuprinzând majorări sau reduceri de capital sau având ca obiect terenuri de orice fel;
- actele constitutive şi actele modificatoare ale asociaţiilor/fundaţiilor;
- oricare alte acte pentru care legea nu prevede forma autentică ca o condiţie de valabilitate a actului.
* Referitor la contractul de comodat, Noul Cod Civil prevede că, în ceea ce priveşte obligaţia de restituire, contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului (Articolul 2157 NCC).
** Dacă bunul dat în locaţiune este înstrăinat, dreptul locatarului este opozabil dobânditorului, în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară, dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe a înstrăinării (Articolul 1811 NCC).
Cuprinsul încheierii de dată certă
Notarul public va menționa încheierea de dată certă:
a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) starea în care se află înscrisul şi particularităţile acestuia;
c) denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic constatat de acel înscris.
Modalități prevăzute de lege pentru data certă
Data înscrisurilor poate deveni certă prin oricare dintre următoarele modalităţi prevăzute de Articolul 278 din Noul Cod de Procedură Civilă:
1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;
2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;
3. din ziua înregistrării într-un registru sau alt document public;
4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269 NCPC, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.
Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa de judecată, ţinând seama de împrejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor privind inopozabilitatea față de terți în ceea ce privește chitanţele liberatorii. Cu alte cuvinte, cu privire la chitanţele prin care se constată primirea unor sume de bani (liberatorii), apreciind circumstanţele concrete ale cauzei şi dacă prin lege nu există dispoziţii contrare, instanţa poate să înlăture prevederile referitoare la exigenţele probatorii în legătură cu data înscrisului, total sau parţial. Raţiunea acestei derogări în cazul chitanțelor se justifică pe inconvenientele care s-ar ivi dacă înscrisuri atât de frecvente ar fi supuse formelor prevăzute de lege pentru ca data lor să fie opozabilă terţilor.
Întrebări și răspunsuri: Data certă
