Cauza ilicită şi imorală
Cauza este ilicită sau imorală atunci când scopul urmărit de cel care se obligă contravine dispoziţiilor legale imperative, ordinii politice, sociale şi economice a ţării sau regulilor de convieţuire socială. Existenţa cauzei obligaţiei şi caracterul ei real şi licit sunt prezumate prin lege până la proba contrară. Potrivit art.966 cauza ilicită nu poate avea niciun efect.
Sancţiunea care intervine în cazul cauzei ilicite este nulitatea absolută a actului juridic respectiv.
Pentru actele juridice civile numite (tipice), numai scopul mediat poate să fie ilicit. În schimb, în cazul actelor juridice civile nenumite (atipice), ar fi posibil ca şi scopul imediat să aibă caracter ilicit, de exemplu, convenţia prin care Primus se obligă să îi plătească lui Secundus o sumă de bani dacă acesta din urmă săvârşeşte o anumită infracţiune.
Aşa cum s-a constatat în literatura de specialitate, dacă obiectul actului juridic civil este ilicit sau imoral, atunci şi cauza actului juridic respectiv este ilicită sau imorală, în schimb, pot exista situaţii în care cauza actului juridic să fie ilicită sau imorală, iar obiectul acelui act juridic să fie licit şi moral.
Alte articole:
Întrebări și răspunsuri: Cauza ilicită şi imorală
