Contract de comodat auto: acte necesare, preț și modele

• actul constitutiv;
• documentele din care rezultă calitatea și puterile reprezentantului, după caz;
• hotărârea A.G.A. sau decizia asociatului unic, după caz, din care să rezulte acordul cu privire la primirea automobilului în folosință.

În practica notarială, persoanele juridice cu scop lucrativ pot avea, de regulă, numai calitatea de comodatari, respectiv pot primi gratuit un autovehicul în folosință, nu și calitatea de comodant. Această soluție are în vedere caracterul gratuit al contractului de comodat și scopul lucrativ pentru care este constituită o societate.

- este titlu executoriu conform art. 2157 Cod civil, referitor la obligaţia de restituire. Contractul de comodat încheiat la notariat sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă (care se poate da și la notariat) constituie titlu executoriu, în condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.

- actul notarial poate fi folosit în străinătate, după îndeplinirea formalităților solicitate de statul și de autoritatea în fața căreia este prezentat. În funcție de situație, poate fi necesară traducerea autorizată și, după caz, apostilarea sau supralegalizarea actului. Cerințele trebuie verificate în prealabil la autoritatea competentă din statul de destinație;

- în caz de pierdere a contractului de comodat, se va putea solicita un duplicat la biroul notarial la care s-a autentificat actul;

- înainte de autentificare, notarul verifică identitatea, capacitatea și consimțământul părților, dreptul asupra autoturismului, documentele vehiculului și situațiile în care este necesară participarea altor persoane la încheierea actului. De exemplu, dacă proprietarul este căsătorit, notarul consultă Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale pentru a verifica regimul matrimonial aplicabil. Dacă autoturismul a fost dobândit în timpul căsătoriei sub regimul comunității legale, la încheierea contractului vor participa ambii soți, chiar dacă numai unul dintre ei este înscris în certificatul de înmatriculare;

- notarul explică părților efectele contractului, verifică dacă voința acestora este liberă și neviciată și redactează clauzele în conformitate cu legea și cu scopul urmărit. Aceste verificări reduc riscul încheierii actului de către o persoană care nu poate dispune singură de folosința autoturismului, al omiterii unui coproprietar, al introducerii unor clauze neclare sau nelegale și, implicit, al apariției unor litigii privind persoanele care trebuiau să participe la act ori conținutul obligațiilor asumate;

- contractul beneficiază de forța probantă a actului autentic, sarcina probei revenind persoanei care contestă constatările sau declarațiile consemnate în acesta. Constatările făcute personal de notar, precum identitatea părților, exprimarea consimțământului, semnarea și data actului, fac deplină dovadă până la declararea înscrisului ca fals, iar declarațiile părților cuprinse în contract fac dovadă până la proba contrară;

Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 privind apostila se aplică între statele contractante pentru care aceasta este în vigoare în raporturile reciproce. Printre destinațiile frecvente care sunt părți la Convenție se numără Germania, Italia, Spania, Franța, Austria, Belgia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii, Canada, Elveția, Turcia, Republica Moldova, Ucraina și Serbia.

Lista statelor contractante este însă mult mai extinsă și se poate modifica. Situația actualizată, inclusiv data intrării în vigoare și eventualele obiecții formulate între state, poate fi verificată în tabelul oficial al Conferinței de la Haga – HCCH.

Faptul că statul de destinație este parte la Convenția de la Haga nu înseamnă că apostila este necesară în toate cazurile. În funcție de autoritatea în fața căreia este prezentat contractul, de scopul folosirii acestuia și de existența unor convenții internaționale aplicabile, documentul poate fi acceptat fără apostilă sau pot fi solicitate și alte formalități, precum traducerea autorizată. Cerințele trebuie verificate înaintea călătoriei la autoritatea competentă din statul de destinație.

• să conserve şi să păzească automobilul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar (art. 2148 alin.1 Cod civil);
• să întrebuinţeze autovehiculul numai potrivit destinaţiei determinate prin natura lui sau prin acordul părţilor (art. 2148 alin. 2 Cod civil);
• să nu permită unui terţ să folosească maşina fără aprobarea prealabilă a comodantului (art. 2148 alin. (2) Cod civil);
• să suporte cheltuielile necesare folosinţei şi întreţinerii curente a maşinii, neavând dreptul să ceară restituirea lor, cum sunt cheltuielile cu carburantul, lubrifianții, consumabilele și reviziile obișnuite – art. 2151 alin. (1) Cod civil;
• în caz de accident, comodatarul poate fi obligat să efectueze demersurile necesare în relația cu asigurătorul și cu unitatea reparatoare. Dacă aceste demersuri presupun reprezentarea comodantului, comodatarul va avea nevoie, după caz, de o procură sau de o împuternicire acceptată de instituția respectivă;
• să restituie autovehiculul comodantului, la scadenţă (la termenul stabilit);
• orice alte obligații asumate prin contract care nu contravin legii sau bunelor moravuri. De exemplu, părțile pot stabili că utilizatorul suportă costul primei RCA, al rovinietei, al asigurării facultative, al reviziilor sau al altor cheltuieli generate de folosirea autoturismului.

Comodatarul va putea fi obligat să plătească daune-interese dacă nu-şi îndeplineşte obligaţiile.

De asemenea, dacă autoturismul piere prin caz fortuit de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când, putând salva doar unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său, comodatarul răspunde în limita sumei la care acesta va fi evaluat de către organele în drept, la momentul respectiv.

Dacă automobilul piere din culpa exclusivă a comodatarului, atunci acesta din urmă datorează o sumă echivalentă cu costul autoturismului la data respectivă.

Comodatarul nu răspunde pentru pierderea ori deteriorarea automobilului rezultată numai din folosinţa în scopul căreia bunul mobil i-a fost împrumutat. Dacă însă comodatarul foloseşte autovehiculul cu altă destinaţie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat sau dacă prelungeşte folosinţa după scadenţa restituirii, comodatarul răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului mobil, chiar dacă aceasta este cauzată de forţă majoră, cu excepţia cazului în care dovedeşte că ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forţe majore.

Eventualele amenzi și celelalte sancțiuni contravenționale se aplică persoanei care răspunde pentru fapta respectivă, potrivit legii. De regulă, pentru abaterile săvârșite în timpul conducerii autoturismului răspunde conducătorul auto. Dacă proprietarul sau deținătorul mandatat primește din partea poliției rutiere ori a poliției locale o solicitare în acest sens, acesta are obligația să comunice datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul.

Părțile pot prevedea în contract că, în raporturile dintre ele, comodatarul suportă consecințele bănești rezultate din faptele săvârșite sau din obligațiile neîndeplinite în perioada în care folosește autoturismul și că va restitui comodantului sumele pe care acesta a fost obligat să le achite din culpa comodatarului. O asemenea clauză nu modifică însă persoana răspunzătoare în raport cu autoritatea competentă, aceasta fiind stabilită potrivit dispozițiilor legale aplicabile fiecărei fapte.

Comodatul, fiind un contract unilateral, creează, în principiu, obligaţii numai în sarcina comodatarului. Însă, se pot naşte unele obligații legale sau obligații care pot apărea în cursul executării contractului şi în sarcina comodantului:

• să nu-l împiedice pe comodatar să folosească bunul până la termenul stabilit pentru restituire;
• să restituie cheltuielile de conservare, dacă acestea au caracter extraordinar, neprevăzute în contract, atunci când comodantul, înştiinţat în prealabil, nu s-a opus efectuării lor ori când, din cauza urgenţei lucrărilor, acesta nu a putut fi înştiinţat în timp util (art. 2151 alin. 2 Cod civil);
• să plătească despăgubiri pentru eventuale daune provocate de viciile ascunse ale bunului, vicii pe care le-a cunoscut, dar nu le-a comunicat comodatarului;
• impozitul pe autovehicul este datorat de către proprietarul automobilului, comodatarul are obligaţia să suporte doar cheltuielile necesare folosinţei şi întreţinerii maşinii (deci doar cele cu privire la dreptul de folosinţă, nu şi cele cu referire la dreptul de proprietate). Se poate stabili însă cu comodatarul prin contract ca acesta să plătească şi impozitele;

În niciun caz, comodatarul nu poate invoca dreptul de retenţie pentru obligaţiile ce s-ar naşte în sarcina comodantului (art. 2153 Cod civil).

Caractere juridice

Împrumutul de folosinţă este un contract real, gratuit şi unilateral. Comodatul este considerat un contract unilateral deoarece, în principiu, naşte obligaţii numai pentru comodatar.

Conform art. 2157 Cod civil, referitor la obligaţia de restituire, contractul de comodat încheiat la notariat sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.

Dacă nu s-a precizat în contract un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu doar atunci când nu se prevede întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul ori întrebuinţarea prevăzută are caracter permanent.

Obiectul contractului de comodat auto

Contractul de comodat poate avea ca obiect orice maşină sau autoturism, cu condiţia ca aceasta să fie înmatriculată definitiv în România şi împrumutarea respectivului autovehicul să fie permisă de lege (ex: să nu fie sechestrat sau urmărit silit).

De asemenea, se poate prevede în contract că împrumutul de folosinţă al maşinii se face în scopul efectuării de către comodatar de călătorii în străinătate şi în ţară.

Autovehiculul va fi descris cu ajutorul elementelor care îl definesc: marca și tipul, numărul de înmatriculare şi identificare sau omologare, seria motorului şi a şasiului, culoarea, numărul de locuri, capacitatea cilindrică şi anul fabricaţiei.

De exemplu: „Subsemnatul [...], dau cu titlu gratuit spre folosință comodatarului [...], autoturismul proprietatea mea, marca [...], tipul [...], înmatriculat sub nr. [...], având numărul de identificare [...], fabricat în anul [...], conform certificatului de înmatriculare seria [...] nr. [...].”