Rezerva succesorală
Ce este rezerva succesorală?
Definiție: Conform Noului Cod Civil, rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în baza legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri.
Moștenitorii rezervatari sunt descendenții (copii, nepoți, strănepoți), soțul sau soția supraviețuitoare și părinții defunctului.
Prin urmare, doar acești moștenitori au dreptul la o parte din moştenire (rezerva succesorală), indiferent de hotărârea defunctului care a lăsat testament sau a făcut donații altei persoane, cu sau fără intenția de a dezmoșteni.
Calculul rezervei succesorale
Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota care i se cuvenea ca moștenitor legal, în absenţa liberalităţilor (testamente, donații) sau dezmoştenirilor.
Exemple
Rezerva succesorală a copiilor
Moștenitori: un copil dezmoștenit și soțul supraviețuitor
În concurs cu soțul supraviețuitor, rezerva copilului dezmoștenit este de 1/2 din 3/4, deci 3/8 sau 37,5%. În acest caz, restul de 3/8 se adaugă la cota legală de 1/4 a soției, care moștenește astfel 5/8 sau 62.5% din bunurile succesiunii.
Moștenitori: 3 copii, dintre care unul este dezmoștenit
În lipsa dezmoștenirii, fiecare dintre cei 3 copii ar moșteni câte 1/3. În acest caz însă, copilul dezmoștenit beneficiază doar de rezerva legală de 1/3:2=1/6 din bunurile moștenirii. Ceilalți 2 copii primesc cota legală întreagă, respectiv, câte 1/3. De asemenea, diferența de 1/6 se împarte tot între ei, fiecare primind în final încă 1/6:2=1/12, deci câte 1/3+1/12=5/12 sau ~41,67%.
Limitele dreptului de dispoziție
Orice persoană fizică poate, potrivit legii, dispune liber de bunurile care alcătuiesc patrimoniul său. Astfel, patrimoniul pe care persoana îl lasă la moarte poate fi total neînsemnat dpdv. valoric.
De asemenea, nimeni nu este obligat să lase moştenire, chiar dacă are rude apropiate sau soţ supravieţuitor.
Însa, dreptul de dispoziţie, drept exclusiv şi absolut se exercită numai în limitele şi cu modificările reglementate de lege.
Principalele limitări ale dreptului de dispoziţie în materie favorizeaza rudele apropiate ale defunctului (descendenţi şi părinţi) şi soţul supravieţuitor. Aceasta pentru ca ei au calitatea de moştenitori rezervatari. Insa, limitarile vizează doar liberalităţile făcute prin acte intre vii (donaţii) şi pentru cauza de moarte (legate), precum şi exheredările făcute prin testament. Astfel de acte de dispoziţie, desi sunt permise de lege, trebuie să se conformeze limitelor legale care favorizeaza moştenitorili rezervatari.
Totusi, chiar si cand exista mostenitori rezervatari, actele cu titlu oneros şi cele cu titlu gratuit care nu sunt liberalităţi, ci doar acte dezinteresate (comodatul, împrumutul fără dobândă etc.) nu sunt limitate în materie succesorală. Aceasta pentru că actele respective nu au drept urmare micşorarea patrimoniului succesoral. Bineinteles, este interzis ca sub aparenţa acestor acte pentru care legea nu prevede limitări, să fie încheiate de fapt alte acte (donaţie deghizată etc.) pentru care legea reglementeaza limitări în favoarea moştenitorilor rezervatari.
Dreptul de dispoziţie al celui care lasă moştenirea este nelimitat in lipsa moştenitorilor legali rezervatari. De pilda, dacă la data decesului va avea numai rude colaterale (fraţi, unchi etc.), aceste rude nu vor putea ataca actele liberale ale defunctului (donaţii sau legate făcute în favoarea altor persoane ori pentru exheredare) pe motiv că ar fi excesive. Actele de dispozitie ale defunctului (liberalitati sau exheredari) produc efecte fara limitari dacă el are numai moştenitori nerezervatari sau dacă nu are rude în grad succesibil.
Prin urmare, dacă defunctul are moştenitori rezervatari şi dacă a dispus de patrimoniul său prin donaţii şi/sau testament, masa succesorală, la care se adaugă donaţiile făcute în timpul vieţii, se divide în două părţi:
- rezerva succesorală, pe care o vor mosteni succesorii rezervatari, chiar şi împotriva voinţei liberale a defunctului, şi
- cotitatea disponibilă, în privinţa căreia voinţa defunctului este suverană, discreţionară.
Această împărţire a patrimoniului succesoral se impune atat în cazul moştenirii testamentare propriu-zise, cat şi în cazul în care defunctul nu a lăsat testament, dar a făcut donaţii. In cadrul devoluţiunii legale a moştenirii trebuie să se verifice dacă prin donaţiile făcute au fost sau nu respectate drepturile moştenitorilor rezervatari.
Pe de altă parte, rezerva îi apără pe moştenitorii rezervatari atat împotriva liberalităţilor excesive făcute în favoarea unor persoane străine, cat şi împotriva liberalităţilor făcute în favoarea unor moştenitori legali, chiar comoştenitori rezervatari. De exemplu, dacă defunctul are mai mulţi copii, poate sa gratifice pe unul dintre ei doar cu respectarea rezervei celorlalţi. Înseamnă că defunctul îl putea favoriza atribuindu-i, pe lângă rezerva la care are dreptul în mod egal cu ceilalţi, şi cotitatea disponibilă. In felul acesta defunctul poate restabili o eventuală inegalitate obiectivă patrimonială existentă între ei, indiferent de cauză (boală, accident, mai multe persoane în întreţinere etc.). Dar această posibilitate de avantajare este limitată - indiferent de motivaţie - la cuantumul cotităţii disponibile; rezerva nu poate fi atinsă nici prin liberalităţi făcute unuia (unora) dintre moştenitorii rezervatari.
Caracterele juridice ale rezervei succesorale
Caracterul succesoral al rezervei
În prisma caracterului sau succesoral, rezerva este o parte a moştenirii (pars hereditatis), dar nu a celei pe care defunctul o lasa efectiv, ci o portiune din succesiunea pe care acesta ar fi lasat-o daca nu facea liberalitati. Rezerva se atribuie moştenitorilor rezervatari indiferent de voinţa defunctului. Astfel, se vor avea în vedere atat patrimoniul defunctului la data morţii, cat şi donaţiile pe care le-a facut in timpul vieţii şi care se adaugă la activul net al patrimoniului succesoral pentru calcularea rezervei.
Fiind o parte a moştenirii care se atribuie rezervatarilor în calitate de moştenitori legali, rezerva poate fi pretinsă numai de cei care vin efectiv la moştenire, respectiv îndeplinesc condiţiile necesare pentru aceasta (au capacitate succesorală, vocaţie concretă la moştenire, nu sunt nedemni) şi acceptă pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar moştenirea. Conferind calitatea de moştenitor rezervatar descendenţilor, părinţilor şi soţului supravieţuitor al defunctului, legea condiţionează dreptul la rezervă de chemarea efectivă la moştenire şi de acceptarea ei. De exemplu, părinţii nu au dreptul la rezervă în prezenţa descendenţilor pentru că fac parte din clasa a doua de moştenitori legali, iar nepoţii în prezenţa copiilor defunctului, dat fiind că sunt rude de gradul doi (nu au vocaţie concretă). Tot astfel, nedemnitatea sau renunţarea la moştenire desfiinteaza si dreptul la rezerva, desfiinţand cu efect retroactiv vocaţia succesorală.
Cel care culege rezeva are obligatia sa plateasca datoriile partii respective de mostenire, ultra vires hereditatis, dacă a acceptat succesiunea pur şi simplu, iar dacă a acceptat sub beneficiu de inventar, intra vires hereditatis şi numai cu bunurile moştenirii (cum viribus). Rezerva îi apără pe moştenitorii rezervatari împotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar mentine obligaţia succesorilor acceptanţi, inclusiv rezervatari, de a plati datoriile moştenirii. Rezerva se calculează numai în raport de activul net care exista în patrimoniul defunctului în momentul deschiderii moştenirii, deci scăzand pasivul succesoral.
Caracterul imperativ al rezervei
Legea stabileste imperativ care sunt moştenitorii rezervatari şi cuantumul rezervei. Aceste aspecte nu pot fi modificate prin voinţa celui care lasă moştenirea, nici chiar cu acordul viitorilor (prezumtivilor) moştenitori rezervatari. De exemplu, chiar daca acestia ar consimţi la micşorarea cuantumului rezervei. De altfel, un asemenea act este un pact asupra unei moşteniri viitoare interzis de lege si ari fi nul absolut si dacă ar îmbrăca forma unei dispoziţii testamentare facute de testator. De exemplu, dispoziţia prin care testatorul dispune micşorarea rezervei moştenitorilor săi sau impune o sarcină asupra rezervei. Dispunătorului ii sunt interzise orice modalitati sau clauze care ar leza drepturile moştenitorilor rezervatari.
Legea stabileşte imperativ numai dreptul la rezervă, dar nu şi obligaţia exercitării dreptului. Asadar, după deschiderea moştenirii, succesibilul rezervatar poate renunţa total sau parţial la dreptul conferit de lege. De exemplu, poate renunţa la moştenire sau poate imparti bunurile succesorale prin bună învoială în cadrul procedurii succesorale notariale etc.
Actele încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la rezervă sunt sancţionate cu nulitatea absolută întrucât dezmoştenirea rezervatarilor contravine celor mai elementare norme de morală si echitate. In acelasi timp, rezerva succesorală are şi caracter social pentru ca familia este nucleul de bază al societăţii.
Caracterul propriu al dreptului la rezervă
Dreptul la rezervă este unul propriu, născut în persoana moştenitorilor rezervatari la data deschiderii moştenirii. Asadar, mostenitorii rezervatari nu dobandesc dreptul la rezerva de la defunct, pe cale succesorala. Altfel, toate actele defunctului ar fi opozabile mostenitorului rezervatar, inclusiv cele prin care se aduce atingere rezervei, si rezervatarii nu ar mai putea fi protejati eficient dpdv. legal.
In privinţa dreptului la rezervă, descendenţii, părinţii şi soţul supravieţuitor nu sunt succesori în drepturi (habentes causam) faţă de actele încheiate le defunct şi prin care se aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de erţi şi, ca atare, aceste acte nu le sunt opozabile. Toate celelalte acte incheiate de cel care lasă moştenirea (acte cu titlu oneros şi acte lezinteresate) produc efecte faţă de moştenitorii rezervatari - ca şi faţă de orice alt moştenitor - în calitatea lor de succesori în drepturi, cu deosebire că moştenitorii nerezervatari sunt succesori în drepturi cu privire la toate actele defunctului, inclusiv liberalităţile.
Dreptul la rezervă în natură
Moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură, iar nu sub forma echivalentului în bani. Aceasta deoarece cotitatea disponibilă şi, indirect, rezerva succesorală sunt determinate ca părţi din moştenire, ca fracţiuni din bunurile defunctului. Ei îşi valorifică dreptul la rezervă în calitate de proprietari (coproprietari în indiviziune) de bunuri si nu în calitate de creditori ai unei creanţe. Dacă prin liberalitatile facute de defunct s-a adus atingere rezervei, ea trebuie reîntregită în natură, nu prin echivalent. De exemplu, donatarul sau legatarul nu-l pot obliga pe rezervatar să accepte contravaloarea rezervei. Donaţia urmează să fie rezolvită in limita rezervei. Respectiv, legatul devine ineficace, iar moştenitorul rezervatar dobândeste astfel proprietatea bunului în limita rezervei. Nici defunctul nu poate nesocoti dreptul la rezervă în natură. De exemplu, nu poate sa dispună vânzarea imobilului prin licitaţie şi atribuirea sau reîntregirea rezervei din preţul obţinut.
Totusi, în mod excepţional, în anumite cazuri prevăzute expres de lege, rezerva poate fi atribuită sau întregită sub forma unui echivalent în bani. De exemplu, dacă donatarul a înstrăinat bunul donat înainte de deschiderea moştenirii.
Moştenitorul rezervatar poate accepta atribuirea sau întregirea rezervei sub forma unui echivalent bănesc. El are dreptul sa pretinda rezerva in natura, dar nu este obligat in acest sens.
In sfârşit, dreptul la rezerva în natură nu vizează totalitatea bunurilor din patrimoniul defunctului (cotă-parte din toate bunurile). Dacă valoarea obiectului liberalităţii (de exemplu, a bunului donat sau lăsat legat) se încadrează în limitele cotităţii disponibile, beneficiarul liberalităţii îl poate păstra, rezerva fiind satisfăcută în natura din alte bunuri, inclusiv sume de bani, existente în patrimoniului succesoral. Prin urmare, dispunătorul are o facultate de alegere; poate hotărî bunurile (de exemplu, anumite lucruri mobile sau imobile) care vor alcătui obiectul liberalităţii în limita cotităţii disponibile şi, implicit, rezerva în natură (restul bunurilor mobile sau imobile). Mai mult decât atât, se admite şi "delegarea" facultăţii de alegere legatarului, care va desemna bunurile ce vor alcătui disponibilul legat, restul bunurilor în natură revenind moştenitorilor rezervatari. Legatarul care este şi el moştenitor rezervatar va putea adăuga la cotitatea disponibilă, în acest scop, şi cota sa de rezervă.
Caracterul colectiv al rezervei
Cand există mai mult moştenitori rezervatari, de exemplu, trei sau mai mulţi descendenti, rezerva lor se determină şi se atribuie în mod colectiv sau global. Codul civil stabileşte partea sau cotitatea disponibilă, iar restul bunurilor se atribuie cu titlu de rezervă, în indiviziune, moştenitorilor rezervatari care pot şi acceptă să moştenească.
Faptul ca rezerva are un caracter colectiv, determinandu-se şi atribuindu-se global, nu inseamna că de renunţarea sau nedemnitatea unui moştenitor rezervatar vor profita comoştenitorii săi rezervatari. Rezerva se calculează în funcţie de cei care moştenesc şi care au calitatea de rezervatari; cine nu moşteneşte nu poate fi rezervatar. De exemplu, în cazul a trei copii (rezerva ar fi de 3/4), dintre care unul este nedemn sau renunţă la moştenire, rezerva se calculează în funcţie de moştenitorii rezervatari care vin efectiv la moştenire (deci 2/3). Prin copil sau părinte "lăsat" de defunct se înţelege "lăsat ca moştenitor". Or, titlul de moştenitor al renunţătorului sau nedemnului se desfiinţează cu efect retroactiv el devenind străin de moştenire.
Indisponibilitatea rezervei
Doctrina juridica trateaza si subiectul caracterului indisponibil al rezervei. Aceasta indisponibilitate este relativă (1) şi parţială (2).
(1) Indisponibilitatea este relativa deoarece dreptul de a dispune a celui ce lasa mostenirea este limitat numai daca are mostenitori rezervatari si doar in folosul lor. Numai mostenitorii sai rezervatari pot invoca atingerea adusa rezervei si doar ei pot pretinde reintregirea acesteia.
(2) Indisponibilitatea este partiala sub dublu aspect:
- ea vizeaza numai o fractiune a mostenirii (rezerva succesorala), nu si cotitatea disponibila;
- actele cu titlu oneros pe care le savarseste titularul sunt valabile si opozabile mostenitorilor rezervatari (deoarece nu intra in masa succesorala). Prin urmare, numai donatiile si legatele vor fi raportate la cotitatea disponibila, si nu toate actele pe care le-a realizat defunctul.
Citește mai mult
asupra acestor bunuri dobândite de defunct înaintea căsătoriei ? Poate ataca în instanță testamentul ( in caz de deces) și să câștige parte din imobile ?Menționez că părinții și sora au acte doveditoare in ceea ce privește donația și extrase bancare că au virat bani in cont ptr achiziționarea celuilalt apartament !Care sunt șansele că soția supraviețuitoare sa moștenească din bunurile achiziționate înainte de căsătorie în ciuda faptului că există testament că aceste bunuri sa fie moștenite de părinți și sora in cazul in care nu avea copii, și în cazul în care va avea copii sa fie moștenite de aceștia așa cum prevede testamentul?
Is inapoi pana s a facut suma! Am dreptul la rezerva succesorala sau pot face ceva in privinta mostenirii? Eu n am frati si practic raman pe strazi!
Am ramas orfan de tata la varsta de 2 ani si am crescut in casa bunicilor (din partea tatalui) impreuna cu mama mea si fratele tatalui (impreuna cu familia acestuia).
In urma cu 2 ani eu si mama mea am reusit sa ne cumparam un apartament si sa ne mutam la casa noastra.
La scurt timp, bunicii au instrainat absolut tot unchiului meu (fratele tatalui meu). Nu stiu sub ce forma au facut intrainarea pt ca de fiecare data cand incerc sa am o discutie cu ei imi spun doar ca eu nu am dreptul la nimic.
Eu fiind mostenitorul tatalui meu decedat, partea care i se cuvenea tatalui meu de drept, nu
Citește mai mult
ar trebui sa imi revina mie acum? Daca da, care este calea de a ataca ceea ce ei au facut?Va multumesc!
Vedeți mai multe
1. Mama poate lăsa prin testament toată partea ei exclusiv fratelui meu (toți banii strânși + jumate din casă)?
2. Eu ca și sora mea mai putem fi dați afară din casa în care avem cota parte moștenită prin notariat la moartea tatălui?
3. Respectiv fratele poate vinde casa sau să ne dea afară fără acordul meu și al surorii?
[Întreb fiindcă mă tem după amenințările mamei că va fi vai de mine după moartea ei, în special pentru că am refuzat banii ei pentru a mă muta într-o garsonieră, iar fratele
Citește mai mult
urlă câteodată la mine: tu chiar te crezi moștenitor, prăpăditule?!]Mulțumesc anticipat pentru răspuns.