Legatul bunului (lucrului) altuia
Legatul bunului sau lucrului altuia este acela prin care testatorul face un legat avand ca obiect bunul altei persoane. Aceasta persoana poate fi atat un tert fara relatie de rudenie cu testatorul, dar chiar si un moştenitor al său (moştenitor legal sau legatar universal ori cu titlu universal).
Pentru ca legatul sa fie considerat unul al lucrului altuia, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii:
- testatorul să nu aibă, la data deschiderii succesiunii, nici un drept actual sau viitor asupra bunului care formează obiectul legatului;
- obiectul legatului să fie un bun individual determinat;
Legatul care are ca obiect bunuri determinate numai prin gen este întotdeauna valabil, chiar şi atunci când în patrimoniul succesoral nu se găsesc bunuri asemănătoare. Această soluţie este admisă pentru motivul că aceste bunuri nu pot să aparţină nimănui. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite si legatul este, astfel, al lucrului altuia, soarta lui juridica depinde de împrejurarea cunoasterii sau necunoasterii de catre testator a faptului că bunul respectiv are un alt proprietar de drept.
În situaţia în care testatorul a lăsat bunul prin testament crezand ca îi aparţine, respectivul legat este nul absolut. Aceasta deoarece se prezumă că, dacă testatorul ar fi cunoscut situaţia reală a bunului, nu ar mai fi făcut liberalitatea.
În schimb, dacă testatorul a dispus de bunul unei alte persoane, ştiind că aceasta din urma este proprietarul de drept, legatul este valabil. Persoana însărcinată să execute acel legat este obligata fie să procure bunul de la proprietarul său şi să-l predea legatarului, fie să plătească acestuia din urmă valoarea bunului la momentul deschiderii succesiunii.
Intr-un eventual litigiu, sarcina probei revine legatarului. El va trebui să dovedească împrejurarea că testatorul a dispus de bun ştiind ca nu este al sau.
Alte articole:
Întrebări și răspunsuri: Legatul bunului (lucrului) altuia
