Capacitatea de a incheia actul juridic civil
Capacitatea de a încheia actul juridic civil este aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea actelor juridice civile.
Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea civilă este formată din capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
Reglementarea legala. Capacitatea civilă constituie expresia în dreptul civil a capacităţii juridice, consacrată în art. 16 din Constituţia României. Articole de lege care reglementeaza capacitatea de a încheia actul juridic civil sunt cuprinse in mai multe acte normative. De exemplu, art. 948 pct. 1 cod civil defineste "capacitatea de a contracta" ca o condiţie esenţială pentru validitatea oricărei convenţii, reglementând apoi această condiţie pe categorii de acte juridice civile (art. 806-808, art. 856, art. 1306, art. 1706 alin. 1, art. 1769). Dispoziţii privind capacitatea de a încheia acte juridice se mai găsesc şi în Codul familiei - art. 105 alin. (1), art. 129 alin. (1), art. 133 alin. (3) etc.
Principiul capacităţii de a încheia acte juridice civile
Regula sau principiul in materie este capacitatea de a încheia acte juridice civile, iar incapacitatea - excepţia. Această regulă rezulta implicit din art. 6 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 din dispozitiile căruia reiese ca numai legea poate limita capacitatea de folosinţă sau de exercitiu a unei persoane, in tot sau in parte. De asemenea, regula este partial consacrată şi în art. 949 Cod civil, potrivit căruia orice persoana care nu este declarată incapabilă prin lege poate contracta, în art. 856 Cod civil, care dispune că oricine este capabil sa faca un testament dacă nu ii este interzis de lege, precum şi în art. 1306 Cod civil; care prevede că „pot cumpăra şi vinde toţi cei cărora nu le este oprit prin lege".
Referitor la corelaţia dintre capacitate şi discernământ, trebuie subliniate doua aspecte:
- în timp ce capacitatea constituie o stare de drept (de iure), discernământul este o stare de fapt (de facto);
- capacitatea izvorăşte numai din lege, iar discernământul este de natură psihologică. Prin urmare, discernământul poate exista, izolat, si la o persoană incapabilă, după cum o persoană capabilă se poate găsi într-o situaţie în care, vremelnic, să nu aibă discernământ.
Regula capacitătii persoanelor juridice de a încheia acte civile este subordonată principiului specialităţii, consacrat de art 34 din Decretul nr. 31/1954. Astfel, persoanele juridice pot incheia numai acele acte care corespund scopului lor, stabilit prin lege, act de infiintare sau statut.
Excepţia incapacităţii de a încheia acte juridice civile
Excepţia incapacităţii de a încheia acte juridice civile trebuie să fie expres prevăzută de lege conform art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 şi din art. 950 Cod civil. Orice dispoziţie legală care instituie asemenea incapacităţi este de strictă interpretare şi aplicare, fiind vorba de o excepţie de la regulă.
Incapacităţile de a încheia acte juridice civile se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii.
După natura lor:
- incapacităţi de folosinţă;
- incapacităţi de exerciţiu.
In raport de conţinutul sau întinderea lor:
- incapacităţi generale (care vizează, în principiu, toate actele juridice);
- incapacităţi speciale (instituite doar pentru anumite acte juridice). Pentru persoanele fizice, această clasificare se suprapune cu cea anterioară, deoarece incapacităţile de exerciţiu sunt generale, iar cele de folosinţă, speciale. Insa, pentru persoanele juridice, incapacitatea de folosinţă nu vizează întotdeauna doar anumite acte juridice. Conform principiului specialitatii capacitatii, o persoană juridică nu poate încheia acte juridice (indiferent de felul lor) din care ar izvorî drepturi şi obligaţii ce contravin scopului pentru care a fost înfiinţată.
După izvorul (sursa) lor:
- incapacităţi stabilite de legea civilă (incapacităţile de exerciţiu şi majoritatea celor de folosinţă);
- incapacităţi civile stabilite de legea penală (interzicerea drepturilor părinteşti şi interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, precum şi unele măsuri de siguranţă luate de instanţa penală sau de procuror. Ex: interzicerea dreptului de a se afla în anumite localităţi, interdictie care afectează dreptul la libera circulaţie ca drept subiectiv civil nepatrimonial).
Dupa modul în care operează:
- incapacităţi ce acţionează de drept (ope legis);
- incapacităţi ce operează ca efect al unei hotărâri judecătoreşti (în ultima categorie se includ unele incapacităţi de folosinţă cu caracter de sancţiune, cum sunt: decăderea din drepturile părinteşti, incapacitatea de exerciţiu a persoanei puse sub interdicţie etc.).
In raport de opozabilitatea lor:
- incapacităţi absolute (care împiedică încheierea valabilă a actului juridic de către incapabil cu orice altă persoană);
- incapacităţile de exerciţiu şi unele incapacităţi de folosinţă, cum sunt: incapacitatea stabilită de art. 44 alin. (2) din Constituţie conform caruia cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la UE si din alte tratate internationale la care tara noastra este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.;
- incapacităţi relative (care împiedică încheierea valabilă a actului juridic de către incapabil cu o anumită persoană. Ex: incapacităţile stabilite de art. 810 Cod civil, de art. 833 Cod civil, de art. 1307 alin. 1 Cod civil, de art. 128 Codul familiei etc.
După finalitatea lor, incapacităţile civile se împart în:
- incapacităţi cu caracter de sancţiune (decăderea din drepturile părinteşti, pedepsele civile stabilite de Codul civil în materie succesorală, dar şi incapacităţile civile stabilite de legea penală);
- incapacităţi cu caracter de protecţie sau de ocrotire.
Nerespectarea incapacităţii de a încheia actul juridic civil atrage sancţiunea nulităţii actului juridic respectiv. In materia capacitatii, nuliatea poate fi absolută sau relativă dupa cum urmeaza:
In cazul persoanelor fizice:
Intervine nulitatea absolută dacă s-a nesocotit o incapacitate de folosinţă impusă pentru ocrotirea unui interes obştesc.
Sanctiunea este nulitatea relativă dacă actul juridic a fost încheiat cu încălcarea unei incapacităţi de folosinţă instituită pentru ocrotirea unui interes individual sau cu nesocotirea regulilor referitoare la capacitatea de exerciţiu;
In cazul persoanelor juridice:
Lipsa capacităţii de folosinţă şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă atrag sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic respectiv,
Nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu atrage nulitatea relativă.