Tutore
Tutore, persoană fizică numită prin decizia autorităţii tutelare pentru a îndeplini, sub supravegherea, controlul şi îndrumarea acesteia, sarcina tutelei cu privire la un minor sau la o persoană pusă sub interdicţie. Orice persoană majoră poate fi numită tutore potrivit legii, cu excepţia celor expres prevăzute de art. 117 din codul familiei ca neputând îndeplini această sarcină.
Dacă vreuna din aceste împrejurări se iveşte după numirea tutorelui, acesta va fi îndepărtat. Art. 118 din codul familiei reglementează cazurile în care persoana numită tutore poate refuza această sarcină.
Persoana aflată în una din situaţiile arătate în articolul precitat din codul familiei este liberă să decidă dacă acceptă sau nu sarcina tutelei.
De asemenea, dacă o asemenea împrejurare se iveşte ulterior, tutorele poate cere să file înlocuit. În principiul, tutorele îşi îndeplineşte sarcina în mod gratuit; cu toate acestea, apreciind de la caz la caz, autoritatea tutelară îi poate acorda acestuia o remuneraţie care să nu depăşească 10% din veniturile produse de bunurile minorului aflat sub tutela sa.
În îndeplinirea sarcinii tutelei, tutorele are două categorii de obligaţii principale: să se îngrijească de persoana minorului, preocupându-se de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională, potrivit cu însuşirile lui şi în conformitate cu ţelurile statului democrat-popular, astfel încât el să devină util colectivităţii;
De asemenea, tutorele trebuie să administreze bunurile minorului şi să-l reprezinte în actele civile, respectiv să-i încuviinţeze actele (după cum minorul este sub 14 ani sau peste această vârstă);
În afară de aceste obligaţii, tutorele este dator să prezinte anual autorităţii tutelare câte o dare de seamă despre modul cum a îngrijit de persoana minorului şi despre administrarea bunurilor sale, iar la încetarea tutelei ori la îndepărtarea sa din tutelă, să prezinte o dare de seamă generală în vederea descărcării sale de gestiune.
Tutorele rămâne râspunzător pentru paguba pricinuită minorului prin culpa sa şi după descărcarea de gestiune.
Tutorele celui pus sub interdicţie are obligaţia să se îngrijească de persoana acestuia pentru a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă, întrebuintând în acest scop veniturile şi, la nevoile, toate bunurile interzisului. De asemenea, el are obligaţia să-i administreze bunurile şi să-l reprezinte în actele civile, în condiţiile prevăzute de lege pentru tutela minorului care n-a împlinit 14 ani.
Alte articole:
Întrebări și răspunsuri: Tutore
