Calculator cote succesorale legale. Cine şi cât moşteneşte?

Moștenitorii legali sunt soțul supraviețuitor și rudele defunctului chemate de lege la moștenire.
Rudele sunt chemate în ordinea claselor de moștenitori: copiii și ceilalți descendenți; părinții, frații și descendenții fraților; bunicii și străbunicii; apoi unchii, mătușile, verii primari și frații ori surorile bunicilor. Existența unor moștenitori dintr-o clasă mai apropiată îi înlătură, de regulă, pe cei din clasele următoare. Soțul supraviețuitor poate veni la moștenire împreună cu oricare dintre aceste clase.

Dacă defunctul era căsătorit la data decesului, soțul supraviețuitor moștenește 1/4 din masa succesorală, iar copiii împart în mod egal cota de 3/4.
Astfel, un singur copil primește 3/4, doi copii primesc câte 3/8, iar trei copii primesc câte 1/4 din masa succesorală. Dacă nu există soț supraviețuitor, copiii împart întreaga moștenire în mod egal.
Cotele se aplică numai bunurilor sau părții din bunuri care aparțineau defunctului.

Cota depinde de celelalte rude rămase în viață. Soțul supraviețuitor primește:
1/3 din moștenire, dacă există atât părinți, cât și frați, surori ori descendenți ai acestora;
1/2 din moștenire, dacă există numai părinți sau numai frați, surori ori descendenți ai acestora;
3/4 din moștenire, dacă există bunici, străbunici, unchi, mătuși, veri primari ori frați și surori ai bunicilor;
întreaga moștenire, dacă nu există alte rude chemate de lege la succesiune.

Da. Toți copiii defunctului au drepturi succesorale egale între ei, indiferent dacă provin din prima căsătorie, dintr-o căsătorie ulterioară sau din afara căsătoriei, cu condiția ca filiația să fie stabilită legal.
Același principiu se aplică și copilului adoptat.

Nu. Copiii soțului sau ai soției nu moștenesc legal numai pentru că au această calitate.
Ei pot veni la moștenire dacă au fost adoptați de defunct sau dacă au fost desemnați prin testament, în limitele prevăzute de lege și cu respectarea rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari.

Nu. În dreptul român, partenerii necăsătoriți nu se moștenesc legal numai pentru că au locuit împreună, indiferent de durata relației.
Partenerul poate primi bunuri dacă defunctul i-a lăsat un testament, în limitele prevăzute de lege. În lipsa testamentului, moștenirea revine soțului supraviețuitor și rudelor chemate de lege la succesiune.

Nu. Ginerele sau nora nu moștenesc direct după socri numai pentru că au fost căsătoriți cu fiul sau fiica acestora.
Dacă fiul ori fiica a murit înaintea părintelui, la moștenirea acestuia pot veni prin reprezentare descendenții copilului decedat, nu soțul său.
Situația este diferită dacă fiul sau fiica era în viață la data decesului părintelui și a murit ulterior. În acest caz există două succesiuni succesive.

În situația obișnuită, nepoții vin la moștenire prin reprezentare dacă părintele lor, care era copilul defunctului, a murit înaintea acestuia. Reprezentarea poate opera și în alte situații speciale prevăzute de lege.
Împărțirea se face pe tulpini: fiecare ramură primește cota care i-ar fi revenit copilului defunctului, iar descendenții din acea ramură o împart între ei. De aceea, nepoții proveniți din ramuri diferite nu moștenesc întotdeauna cote egale.
De exemplu, dacă defunctul a avut doi copii decedați anterior, iar primul a lăsat un copil și al doilea a lăsat trei copii, fiecare ramură primește 1/2. Nepotul din prima ramură primește 1/2, iar cei trei nepoți din a doua ramură primesc câte 1/6.

Contează dacă persoana respectivă a murit înainte sau după defunct.
Dacă a murit înaintea defunctului, descendenții săi pot veni la moștenire prin reprezentare, în cazurile prevăzute de lege.
Dacă era în viață la data decesului defunctului, dar a murit ulterior, situația implică succesiuni succesive. Se stabilește mai întâi cine avea drept la prima moștenire și se verifică exercitarea dreptului de opțiune succesorală, iar apoi se dezbate moștenirea persoanei decedate ulterior.

Se dezbat succesiv cele două moșteniri. Mai întâi se stabilește cine și cât moștenea după primul părinte decedat, iar apoi se calculează moștenirea rămasă după al doilea deces.
Ordinea deceselor este importantă și poate modifica atât persoanele chemate la moștenire, cât și cotele finale. Calculatorul poate stabili separat cotele pentru fiecare deces, dar rezultatele trebuie aplicate în ordinea în care s-au deschis succesiunile.

Cota succesorală se aplică numai părții care aparținea defunctului.
Dacă apartamentul a fost bun comun al soților, se stabilește mai întâi partea care aparținea deja soțului supraviețuitor, iar în succesiune intră numai partea defunctului. Dacă apartamentul era bun propriu al defunctului, cota succesorală se aplică întregului imobil.

Da. Un imobil primit de defunct prin moștenire este, de regulă, bunul său propriu, dar aceasta nu înseamnă că soțul supraviețuitor nu are dreptul să îl moștenească.
Bunul intră integral în masa succesorală, iar soțul primește cota legală corespunzătoare rudelor cu care vine în concurs.
Diferența față de un bun comun este că soțul nu păstrează mai întâi o jumătate proprie, ci dobândește numai cota succesorală care i se aplică.

Nu. Soțul supraviețuitor moștenește numai din bunurile și cotele care aparțineau defunctului la data decesului.
Nu poate moșteni cotele care aparțineau deja copiilor în urma unei succesiuni anterioare, a unui partaj, a unei donații sau a unui alt act de proprietate.
De aceea, înainte de calcularea moștenirii trebuie stabilită exact cota pe care defunctul o deținea în fiecare bun.

Nu. Cota succesorală este o parte din dreptul de proprietate asupra întregului bun. Ea nu se transformă automat într-o anumită cameră, într-un etaj sau într-o suprafață delimitată fizic.
Suprafața indicată de calculator reprezintă numai partea corespunzătoare cotei. Pentru împărțirea concretă a imobilului sau pentru atribuirea sa exclusivă unuia dintre coproprietari este necesar un partaj.

Dacă imobilul aparține mai multor moștenitori, fiecare poate dispune numai de propria cotă, nu și de cotele celorlalți coproprietari.
Vânzarea întregului imobil se face, de regulă, cu participarea tuturor coproprietarilor sau după ce bunul a fost atribuit unuia dintre ei prin partaj.

De regulă, da. Copiii sunt moștenitori rezervatari și nu pot fi lipsiți în totalitate de partea protejată de lege numai prin testament sau prin donații.
Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este, în principiu, jumătate din cota pe care ar fi primit-o ca moștenitor legal.
Cotele exacte depind de numărul moștenitorilor rezervatari, de existența soțului supraviețuitor, de conținutul testamentului și de donațiile făcute în timpul vieții.

Nu dobândește automat o cotă succesorală mai mare. Locuirea în imobil, îngrijirea părintelui, plata impozitelor, a utilităților sau efectuarea unor lucrări nu modifică prin ele însele cotele legale de moștenire.
În funcție de împrejurări și de dovezile existente, anumite cheltuieli necesare sau sume avansate pot da naștere unei creanțe care se analizează separat față de cotele succesorale.
Pentru ca imobilul să îi revină exclusiv unui copil este necesar un act încheiat în timpul vieții, un testament în limitele legii sau, după deces, un partaj ori un alt act de transmitere a cotelor.

Dacă toți moștenitorii sunt de acord, după stabilirea drepturilor succesorale imobilul poate fi atribuit unuia singur prin partaj voluntar. În funcție de înțelegerea părților, ceilalți moștenitori pot primi bani sau alte bunuri în schimbul cotelor lor.
O altă posibilitate este transmiterea cotelor prin donație sau vânzare. Declarația de renunțare pură și simplă la moștenire nu permite alegerea persoanei care va beneficia de cota renunțătorului.
Actul prin care imobilul este atribuit sau transmis unuia dintre moștenitori este distinct de certificatul de moștenitor și se taxează separat.