Renunțarea la moștenire: termen, efecte și renunțarea în favoarea cuiva
Renunţarea la succesiune este un act juridic unilateral, expres și solemn prin care succesibilul declară că renunță la moștenire.
- Formă: renunțarea se face prin declarație autentică dată în fața notarului public;
- Termen: declarația poate fi dată numai după deces, chiar și înainte de deschiderea dosarului succesoral la notar, însă fără a depăși termenul de opțiune succesorală de un an de la data decesului, prevăzut de art. 1103 Cod civil; nu se poate renunța anticipat la moștenirea unei persoane aflate încă în viață;
- Condiție: poate renunța succesibilul care nu a acceptat deja moștenirea, expres sau tacit;
- Efecte: renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor și devine străin de succesiune;
- Caracter voluntar: alegerea de a accepta sau de a renunța îi aparține exclusiv succesibilului, care nu poate fi obligat să accepte ori să renunțe la moștenire.
Se poate renunța la moștenire în favoarea unui frate, a mamei sau a altei persoane?
Renunțarea propriu-zisă la moștenire nu se poate face în favoarea unei persoane determinate. Succesibilul renunță la întreaga sa vocație succesorală, iar partea care i s-ar fi cuvenit se distribuie potrivit regulilor moștenirii legale sau testamentare. Renunțătorul nu poate desemna persoana care să primească partea sa.
În anumite situații, renunțarea poate produce însă, în practică, rezultatul urmărit. De exemplu, dacă defunctul a lăsat numai doi copii, un frate și o soră, nu există soț supraviețuitor, iar sora nu are descendenți, renunțarea acesteia poate avea ca rezultat dobândirea întregii moșteniri de către frate. Juridic, sora nu renunță „în favoarea fratelui”; fratele ajunge să moștenească singur deoarece, după renunțare, este singurul succesibil rămas cu vocație efectivă la moștenire.
Rezultatul nu este însă garantat în orice situație. Dacă există un soț supraviețuitor, alți comoștenitori sau persoane a căror vocație devine efectivă prin renunțare, partea renunțătorului poate profita tuturor acestora, nu numai persoanei pe care acesta dorea să o avantajeze. De exemplu, renunțarea unui copil nu înseamnă automat că partea sa va reveni integral celuilalt copil.
Dacă drepturile trebuie să ajungă în mod sigur la o anumită persoană, poate fi necesar ca succesibilul să accepte moștenirea și să încheie ulterior, după caz, un partaj succesoral, o donație, o vânzare sau un contract de cesiune a drepturilor succesorale. Soluția potrivită depinde de persoanele chemate la moștenire, de bunurile succesiunii și de stadiul procedurii succesorale.
Se poate renunța numai la casă, teren, mașină sau la datorii?
Nu. Renunțarea este indivizibilă în cadrul aceleiași vocații succesorale și privește întreaga moștenire dobândită în acea calitate. Nu se poate accepta casa și renunța la teren, la automobil ori numai la datoriile succesiunii.
Cel care acceptă moștenirea dobândește atât bunurile și drepturile succesorale, cât și datoriile și sarcinile moștenirii. Moștenitorii răspund pentru acestea numai cu bunurile din patrimoniul succesoral și, dacă sunt mai mulți, proporțional cu cota succesorală a fiecăruia. În principiu, bunurile și veniturile proprii ale moștenitorului nu pot fi urmărite pentru datoriile defunctului.
Persoana care dorește o anumită distribuire a bunurilor trebuie să accepte moștenirea și să încheie ulterior, după caz, un act de partaj, donație, vânzare sau cesiune a drepturilor succesorale.
O situație distinctă există atunci când aceeași persoană cumulează mai multe vocații la moștenire, de exemplu este chemată atât ca moștenitor legal, cât și ca beneficiar al unui testament. Potrivit art. 1102 Cod civil, pentru fiecare vocație succesorală poate exista un drept de opțiune distinct.
Ce se întâmplă dacă după renunțare sunt descoperite alte bunuri?
Renunțarea privește întreaga moștenire a defunctului, inclusiv bunurile care nu erau cunoscute sau nu au fost cuprinse în certificatul de moștenitor inițial. Dacă ulterior se dezbate o succesiune suplimentară pentru un teren, un automobil, un cont bancar sau un alt bun omis, persoana care a renunțat nu redobândește calitatea de moștenitor cu privire la acel bun.
Renunțarea produce efecte numai față de moștenirea persoanei indicate în declarație. De exemplu, cel care a renunțat la moștenirea mamei poate avea în continuare drepturi la moștenirea tatălui, deoarece fiecare deces deschide o succesiune distinctă.
Acte necesare la notariat
pentru declarația de renunțare la moștenire
- Actul de identitate al persoanei care renunţă la moștenire (original)
- Certificat de naștere renunțător (original)
Certificat de deces defunct (original sau copie legalizată)
Dacă certificatul de deces original se află în posesia altui moștenitor, puteţi solicita eliberarea unui duplicat la serviciul de stare civilă al primăriei. Certificatul de deces se eliberează la cerere membrilor familiei sau altor persoane îndreptăţite. Detalii: eliberarea unui duplicat de pe certificatul de deces.
Notă: Nu sunt necesare actele de proprietate privind bunurile moștenirii. Declarația de renunțare privește întreaga vocație succesorală, nu o casă, un teren sau un automobil determinat. Actele bunurilor vor fi solicitate separat de notarul care dezbate succesiunea.
Preț, indiferent de valoarea succesiunii
Declaraţie de renunțare la moștenire
127 lei
Toate taxele incluse
✓ onorariu notarial: 100 lei
✓ TVA 21%: 21 lei
✓ taxă de înregistrare în RNNEOS: 5,95 lei
Biroul Notarial Professio
Bucureşti, Sector 1
Condiţiile de fond speciale ale renunţării la moștenire
Vedeți condițiile juridice speciale ale renunțării
a) Renunţarea poate fi numai expresă, neputând fi dedusă din anumite circumstanţe de fapt
Neexercitarea dreptului de opțiune succesorală în termenul de un an nu reprezintă o renunțare expresă la moștenire. Cu toate acestea, în condițiile prevăzute de art. 1112 Cod civil, succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea sa ca urmare a citării, nu acceptă moștenirea în termen poate fi prezumat, până la proba contrară, că a renunțat. Simpla neprezentare la notar nu este însă suficientă, în orice situație, pentru a concluziona automat că moștenitorul a renunțat.
Este nulă orice convenție prin care o persoană renunță anticipat la moștenirea unei persoane aflate încă în viață. După deschiderea moștenirii, succesibilul își exercită personal opțiunea succesorală, iar o eventuală înțelegere între succesibili nu poate înlătura condițiile și efectele prevăzute de lege pentru acceptarea sau renunțarea la moștenire.
b) Renunţarea la moștenire este valabilă și produce efecte ca atare numai dacă succesibilul nu și-a exercitat anterior dreptul de opţiune fie prin acceptare tacită sau forţată. Aceasta deoarece acceptarea succesiunii este irevocabilă.
c) Renunţarea la moștenire este un act juridic indivizibil, succesibilul neputând renunţa în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul.
Renunţarea trebuie să fie pur abdicativă, impersonală și cu titlu gratuit. Așa-numita renunțare in favorem reprezintă, în realitate, acceptarea moștenirii urmată de transmiterea drepturilor succesorale către o anumită persoană, cu toate consecințele juridice și fiscale ale actelor încheiate.
Condiţiile de formă ale renunţării la succesiune
Vedeți condițiile privind forma autentică și înscrierea în RNNEOS
Renunţarea trebuie să îndeplinească o condiție de validitate (a) și alta de opozabilitate (b).
a) Renunţarea la moștenire este un act juridic solemn. Declaraţia de renunţare trebuie dată în formă autentică în faţa notarului public și se poate face la orice birou notarial. Notarul public solicită înscrierea declarației în Registrul Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale – RNNEOS, pentru informarea terților.
Declaraţia de renunţare care nu respectă această condiție este lovită de nulitate absolută și nu produce efectele unei renunțări valabile. Nulitatea renunțării nu are însă semnificația acceptării moștenirii.
b) Declaraţia de renunţare trebuie să fie înscrisă în Registrul Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale – RNNEOS. Înscrierea se face pentru opozabilitate.
Succesibilul renunţător nu poate invoca lipsa înscrierii drept cauză de nulitate a renunţării. În schimb, faţă de terţul de bună-credinţă, renunţarea neînscrisă este inopozabilă. Încheierea unui act de dispoziţie asupra unui bun succesoral poate constitui, în condițiile legii, un act de acceptare tacită a moştenirii.
Efectele renunţării la moștenire
Ca urmare a renunţării, în condiţiile legii, se desfiinţează cu efect retroactiv și cu opozabilitate erga omnes vocaţia succesibilului, el devenind străin de succesiune.
În esență, renunțătorul pierde drepturile asupra bunurilor moștenirii, dar nu va suporta nici datoriile și sarcinile succesorale. Partea sa se distribuie potrivit regulilor moștenirii legale sau testamentare.
Vedeți toate efectele juridice ale renunțării
a) Renunţătorul devine străin de orice drept succesoral, dar și de orice eventuale datorii sau sarcini ale moștenirii. Partea renunţătorului, atât activul cât și pasivul, revine comoștenitorilor sau se va deferi moștenitorilor subsecvenţi acceptanţi care o vor dobândi ab initio, din momentul deschiderii succesiunii, direct de la defunct, potrivit regulilor devoluţiunii moștenirii;
b) În caz de deces al renunţătorului, partea de moștenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite la proprii moștenitori, iar descendenţii lui nu vor putea veni la moștenire prin reprezentare ci numai în nume propriu, în condiţiile legii;
c) Renunţătorul nu va fi obligat la raportul donaţiilor, indiferent dacă donaţia a fost făcută cu raport sau cu scutire de raport;
d) Drepturile reale sau de creanţă ale renunţătorului împotriva defunctului sau ale acestuia împotriva succesibilului renunţător care s-au stins prin consolidare sau confuziune la data deschiderii succesiunii renasc prin efectul retroactiv al renunţării;
e) Renunţătorul pierde și beneficiul sezinei la care a avut dreptul în calitate de rudă directă, descendentă sau ascendentă, menţinându-se însă actele conservatorii sau de administraţie provizorie pe care moștenitorul le-a făcut înainte de repudierea succesiunii, chiar dacă renunţătorul nu avea calitatea de moștenitor sezinar;
f) Creditorii renunţătorului nu au dreptul să urmărească patrimoniul succesoral, după cum nici creditorii succesiunii nu au dreptul să urmărească bunurile din patrimoniul renunţătorului. Cu toate acestea, creditorii personali ai renunțătorului pot solicita revocarea renunțării făcute în frauda lor, în condițiile și în termenul prevăzute de lege;
g) Renunţătorul nu suportă taxele aferente dobândirii moștenirii în calitate de moștenitor și va achita doar costul declarației de renunțare indicat mai sus.
În tot cursul termenului de opțiune succesorală, renunțătorul își poate revoca renunțarea dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea ce i-ar fi revenit. Revocarea renunțării valorează acceptare a moștenirii. Citiţi mai multe detalii pe pagina despre retractarea renunţării la moștenire.
Prezumția de renunțare la succesiune
Simpla neprezentare la notar nu constituie, prin ea însăși, o declarație de renunțare la moștenire. Renunțarea expresă se face prin declarație autentică notarială. Cu toate acestea, legea instituie și o prezumție de renunțare pentru succesibilul care nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de un an de la deschiderea moștenirii.
Potrivit art. 1112 Cod civil, după împlinirea termenului de un an, succesibilul este prezumat că a renunțat dacă, fiind citat în condițiile legii, nu face dovada că a acceptat moștenirea în termen, expres sau printr-un act care valorează acceptare tacită. Citația trebuie să precizeze, sub sancțiunea nulității, că, dacă succesibilul nu își exercită dreptul de a accepta moștenirea în termenul legal, va fi prezumat că renunță la moștenire.
Prezumția poate fi înlăturată prin proba contrară. Astfel, succesibilul poate dovedi că a acceptat moștenirea în termenul legal, chiar dacă nu s-a prezentat atunci la notar și nu a fost încă eliberat un certificat de moștenitor. Acceptarea tacită poate rezulta numai din acte care presupun în mod neîndoielnic intenția de a accepta moștenirea; simpla legătură de rudenie, păstrarea tăcerii sau absența de la procedura succesorală nu reprezintă, singure, o asemenea dovadă.
Prin urmare, persoana care nu s-a prezentat la succesiune timp de un an nu trebuie considerată automat renunțătoare fără verificarea citării și a eventualelor acte de acceptare efectuate în termen. A se vedea și: Ce se întâmplă dacă un moștenitor nu se prezintă la succesiune?.
Întrebări frecvente despre renunțarea la moștenire
🔑 Reguli esențiale despre renunțare
Se poate renunța la moștenire înainte de dezbaterea succesiunii?
Da. Declarația poate fi dată după deces, chiar dacă dosarul succesoral nu a fost încă deschis la notar. Renunțarea trebuie însă făcută în cadrul termenului legal de opțiune succesorală de un an. Nu se poate renunța cât timp persoana a cărei moștenire este avută în vedere se află încă în viață.
Se poate renunța la moștenire în favoarea unui frate, a mamei sau a altui moștenitor?
Nu în sens juridic strict. Renunțarea este impersonală, iar renunțătorul nu poate desemna persoana căreia să îi revină partea sa. Aceasta se distribuie potrivit regulilor moștenirii legale sau testamentare.
În anumite situații, renunțarea poate produce însă, în practică, rezultatul urmărit. De exemplu, dacă două persoane sunt singurii succesibili cu vocație efectivă la moștenire, iar una renunță, cealaltă poate ajunge să dobândească întreaga moștenire. Dacă există și alți comoștenitori sau persoane care sunt chemate la moștenire ca urmare a renunțării, partea renunțătorului poate profita și acestora.
Dacă drepturile trebuie să ajungă în mod sigur la o anumită persoană, poate fi necesară acceptarea moștenirii și încheierea ulterioară a unui partaj, a unei donații, a unei vânzări sau a unei cesiuni de drepturi succesorale.
Se poate renunța numai la un bun din moștenire?
Nu. Renunțarea privește întreaga moștenire a aceluiași defunct. Nu se poate renunța numai la casă, teren, automobil sau la un bun care are datorii, acceptându-se în același timp restul moștenirii.
Mai poate renunța moștenitorul după ce a acceptat succesiunea?
Nu. Acceptarea moștenirii este irevocabilă, indiferent dacă a fost expresă sau rezultă din acte care valorează acceptare tacită. După acceptare ori după eliberarea certificatului de moștenitor, drepturile pot fi transmise printr-un alt act, precum partajul, donația, vânzarea sau cesiunea, dar nu printr-o declarație de renunțare.
Renunțarea poate fi condiționată sau făcută în schimbul unei sume de bani?
Nu. Renunțarea propriu-zisă la moștenire trebuie să fie necondiționată, impersonală și cu titlu gratuit. Nu se poate renunța cu condiția plății unei sume de bani, a păstrării folosinței unui imobil, a instituirii unei interdicții de vânzare, a restituirii ulterioare a bunului ori a renunțării concomitente a unui alt succesibil.
Renunțătorul nu poate stabili nici persoana căreia să îi revină partea sa. Aceasta se distribuie potrivit regulilor moștenirii legale sau testamentare, independent de voința sa.
Dacă succesibilul urmărește să primească o sumă de bani, să păstreze dreptul de folosință, să impună anumite obligații sau să transmită drepturile unei persoane determinate, operațiunea nu mai reprezintă o renunțare propriu-zisă. În această situație, poate fi necesar să accepte moștenirea și să încheie ulterior, după caz, un partaj, o cesiune de drepturi succesorale, o donație, o vânzare sau un alt act notarial adecvat situației.
Neexecutarea unei înțelegeri dintre succesibili nu desființează automat declarația de renunțare. Aceasta poate fi retractată numai în termenul și în condițiile prevăzute de lege.
⏳ Termen, neprezentare și retractare
Dacă nu mă prezint la succesiune timp de un an, se consideră că am renunțat?
Nu în mod automat numai pentru că nu v-ați prezentat la notar. După împlinirea termenului de opțiune succesorală pot interveni consecințele neacceptării, iar prezumția de renunțare prevăzută de lege operează în condițiile procedurale speciale privind citarea succesibilului. Situația trebuie verificată în funcție de actele făcute în termen și de modul în care s-a desfășurat procedura succesorală.
Ce se poate face dacă a trecut termenul de un an pentru renunțare?
După expirarea termenului de opțiune succesorală nu se mai poate da o declarație de renunțare expresă. Dacă succesibilul nu a acceptat moștenirea în termen, nici expres și nici prin acte care valorează acceptare tacită, poate da o declarație de neacceptare a moștenirii, prin care arată că este străin de succesiune. Declarația de neacceptare nu poate înlătura o acceptare care s-a produs deja în termenul legal.
Poate fi retrasă declarația de renunțare la moștenire?
Renunțarea poate fi retractată numai în interiorul termenului legal de opțiune succesorală și numai dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea ce i-ar fi revenit renunțătorului. Retractarea renunțării valorează acceptare a moștenirii.
Cât timp este valabilă declarația de renunțare la moștenire?
Declarația valabil încheiată nu expiră și produce efecte pentru întreaga succesiune a defunctului indicat în act. Posibilitatea retractării nu reprezintă un termen de valabilitate, ci o excepție permisă numai în condițiile prevăzute de lege.
👨👩👧👦 Efectele asupra bunurilor și moștenitorilor
Cine primește partea persoanei care renunță la moștenire?
Partea renunțătorului revine persoanelor chemate la moștenire potrivit regulilor legale sau testamentare aplicabile situației concrete. Ea nu revine automat persoanei dorite de renunțător și, în anumite cazuri, renunțarea poate determina chemarea la moștenire a unor rude care nu ar fi venit inițial la succesiune.
Dacă renunț la moștenire, copiii mei devin automat moștenitori în locul meu?
Nu automat. Descendenții renunțătorului nu îl pot reprezenta la moștenire, deoarece acesta este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Ei pot fi însă chemați la moștenire în nume propriu, dacă sunt îndeplinite condițiile legale. De aceea, renunțarea nu garantează că partea va reveni exclusiv soțului supraviețuitor, unui frate, mamei sau altei persoane dorite.
Dacă am renunțat la moștenirea unui părinte, îl mai pot moșteni pe celălalt?
Da. Fiecare deces deschide o succesiune distinctă. Renunțarea la moștenirea mamei, de exemplu, nu înlătură dreptul de a accepta ulterior moștenirea tatălui și nici drepturile care pot apărea din succesiunea unei alte persoane.
Renunțarea se aplică și bunurilor descoperite ulterior?
Da. Dacă se descoperă ulterior un teren, un automobil, un cont bancar sau un alt bun al aceluiași defunct și se eliberează un certificat de moștenitor suplimentar, renunțarea inițială produce efecte și asupra acelui bun. Renunțătorul nu poate reveni în succesiune numai pentru bunul omis.
🛡️ Minori, persoane ocrotite și situații speciale
Se poate renunța la moștenire în numele unui copil minor sau al unei persoane ocrotite?
Renunțarea la moștenire este un act de dispoziție. În numele unui copil minor, declarația poate fi dată numai cu autorizarea prealabilă a instanței de tutelă, care verifică dacă renunțarea este justificată și servește interesului minorului. În cazul unui adult care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutelă specială, modul de exercitare a opțiunii succesorale depinde de măsura de ocrotire și de întinderea acesteia, astfel cum au fost stabilite de instanță. Dacă există interese contrare între reprezentantul legal și persoana reprezentată, poate fi necesară numirea unui curator special.
Cum se poate renunța la moștenire din străinătate?
Declarația poate fi autentificată la o misiune diplomatică sau la un oficiu consular al României care prestează servicii notariale. Poate fi folosit și un act autentificat de un notar străin, cu respectarea formalităților aplicabile privind apostila sau supralegalizarea, traducerea în limba română și înscrierea opțiunii succesorale în registrul notarial național.
💰 Costuri, datorii și creditori
Este mai ieftină succesiunea dacă unii moștenitori renunță?
Nu. Simpla reducere a numărului de moștenitori nu micșorează onorariul pentru eliberarea certificatului de moștenitor. Acesta se stabilește pe certificat, indiferent de numărul moștenitorilor, în principal în funcție de valoarea totală a bunurilor care alcătuiesc masa succesorală. Prin urmare, faptul că moștenirea este acceptată de o singură persoană sau de mai multe nu modifică, prin el însuși, onorariul succesiunii. Costul final poate fi influențat însă de alte operațiuni solicitate, precum partajul, inventarierea bunurilor, eliberarea unui certificat suplimentar sau dezbaterea unor succesiuni succesive.
Pot renunța la moștenire pentru ca bunurile să nu fie urmărite de creditorii mei?
Renunțarea nu oferă întotdeauna protecție împotriva creditorilor personali. Dacă renunțarea a fost făcută în frauda lor, creditorii pot cere instanței revocarea acesteia în ceea ce îi privește, în termen de trei luni de la data la care au cunoscut renunțarea. Dacă acțiunea este admisă, renunțarea produce efectele unei acceptări numai față de creditorul care a introdus acțiunea și numai în limita creanței sale.
📜 Testament și vocații succesorale multiple
Dacă sunt atât moștenitor legal, cât și beneficiar al unui testament, pot opta diferit?
În principiu, da. Persoana care cumulează mai multe vocații la aceeași moștenire are câte un drept de opțiune distinct pentru fiecare dintre ele. De exemplu, poate exista o opțiune separată în calitate de moștenitor legal și una în calitate de legatar. Aplicarea acestei reguli depinde însă de conținutul testamentului și de respectarea rezervei succesorale.
Dacă renunț la moștenirea legală, pierd și ce mi s-a lăsat prin testament?
Nu neapărat. Persoana chemată la aceeași moștenire atât în calitate de moștenitor legal, cât și în calitate de beneficiar al unui testament are, în principiu, un drept de opțiune distinct pentru fiecare dintre aceste vocații. Poate fi posibilă, de exemplu, renunțarea în calitate de moștenitor legal și acceptarea legatului testamentar sau invers. Există însă și situații speciale în care conținutul testamentului limitează această posibilitate, astfel încât declarația trebuie formulată după verificarea testamentului și a calităților în care persoana este chemată la moștenire.