Efectele rezoluţiunii contractului
Efectul esenţial al rezoluţiunii judiciare sau convenţionale este acelaşi, respectiv, desfiinţarea retroactivă a contractului. Astfel, părţile trebuie repuse în situaţia anterioara încheierii contractului, restituindu-şi una alteia tot ceea ce şi-au prestat în temeiul contractului desfiinţat. Deci părţile sunt ţinute, ori de câte ori este posibil, să restituie una alteia tot ce au prestat în temeiul contractului desfiinţat.
În toate cazurile de rezoluţiune, partea care şi-a executat sau s-a declarat gata să-şi execute obligaţiile este îndreptăţită la despăgubiri (daune interese) pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligaţiilor de către partea în culpă.
Potrivit principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", prin desfiinţarea titlului autorului lor, se desfiinţează şi titlul prin care terţii au dobândit bunurile în cauză, ei fiind astfel îndatoraţi să le restituie.
Însă, există şi anumite excepţii de la acest principiu:
- în cazul bunurilor mobile, terţii s-ar putea opune la restituire dacă au exercitat cu bună-credinţa posesie acestora (art. 1909 C. civ.);
- în materie imobiliară, terţii se pot opune la restituire pe temeiul unui drept propriu, dobândit asupra bunurilor prin uzucapiune. De asemenea, rezoluţiunea nu poate fi opusă subdobânditorului cu titlu oneros şi de bună-credinţă, care şi-a întabulat dreptul în cartea funciară;
- rezoluţiunea nu produce efecte faţă de terţul care a dobândit un imobil în cadrul procedurii executării silite.
- statul nu poate fi obligat să restituie imobilul dobândit prin expropriere sau rechiziţie definitivă.
