Excepţia de neexecutare a contractului
Excepţia de executare a contractului sinalagmatic este un mijloc de apărare specific, care poate fi folosit de partea căreia i se pretinde executarea obligaţiei ce-i revine, fără ca partea care pretinde această executare să-şi fi executat propria obligaţie.
Partea care invocă excepţia în discuţie obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii până când cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin. Efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare încetează în momentul în care se vor îndeplini aceste obligaţii.
Invocarea excepţiei de neexecutare a contractului are ca temei juridic interdependenţa obligaţiilor reciproce din contractele sinalagmatice, împrejurarea că fiecare obligaţie constituie cauza juridică a obligaţiei corelative. Reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, împrejurarea că fiecare obligaţie reciprocă este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligaţii, deci posibilitatea de invocare a excepţiei de neexecutare în cazul când simultaneitatea nu este respectată.
Această excepţie este o sancţiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligaţiei nu înţelege să-şi îndeplinească îndatoririle contractuale pe care şi le-a asumat.
Legea nu reglementează expres excepţia de neexecutare, însă Codul civil cuprinde unele aplicaţii, în materie de vânzare, schimb, depozit remunerat, texte care admit suspendarea executării obligaţiilor de către partea îndreptăţită până când cealaltă parte execută obligaţia care potrivit relaţiei de interdependentă ordonare temporară trebuia să preceadă obligaţia a cărei executare a fost suspendată. Exemple: conform art. 1322 C. civ., vânzătorul nu este dator să predea lucrul când cumpărătorul nu plăteste preţul şi "nu are dat de vânzător un termen pentru plată"; potrivit art. 1364, cumpărătorul tulburat cu o acţiune ipotecară sau în revendicare privind bunul cumpărat, poate suspenda plata preţului până când vânzătorul va înlătura aceste tulburări; conform art. 1407 C. civ., dacă o parte a contractului de schimb a primit lucrul ce face obiectul schimbului, însă constată că partea care l-a predat nu avea calitatea de proprietar, partea primitoare nu este obligată să predea lucrul promis, ci numai să restituie lucrul primit; potrivit art. 1619 cod civil, în materia contractului de depozit, depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală ce i se cuvine datorită depozitului.
Condiţii pentru invocarea excepţiei de executare a contractului
1) obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. În principiu sunt reciproce şi interdependente numai obligaţiile care izvorăsc din acelaşi contract. O parte nu poate invoca excepţia neexecutării pe motiv că cealaltă parte nu şi-a îndeplinit o obligaţie pe care şi-o asumase într-un alt contract. Astfel, deşii aceleaşi părţi pot stabili raporturi juridice în baza mai multor contracte, excepţia de neexecutare va putea fi invocată numai în legătură cu obligaţia corelativă asumată prin acelaşi contract. Excepţional, practica judecătorească admite posibilitatea invocării acesteia şi când o obligaţie îşi are temeiul într-un fapt extracontractual, dar în strânsă legătură cu obligaţiile asumate. Este vorba de contractele sinalagmatice numite şi imperfecte, respectiv contracte concepute iniţial drept unilaterale, când, pe parcursul existenţei lor, se naşte o obligaţie şi în sarcina creditorului faţă de debitorul contractul. De obicei această ultimă obligaţie născută ulterior are ca temei un fapt extracontractual. De pildă, dacă depozitarul unui lucru face anumite cheltuieli pentru conservarea lui (cheltuieli generate de un fapt extracontractual) el este îndreptăţit a reţine lucrul dacă deponentul lui nu va achita cheltuielile făcute pentru conservarea bunului. Dreptul de retenţie examinat aici este o excepţie de neexecutare a contractului;
2) să existe o neexecutare a obligaţiei suficient de importantă din partea celuilalt contractat, chiar dacă aceasta ar fi parţială.
Nu are relevanţă cauza acestei neexecutări. Ea poate fi culpa debitorului sau chiar forţa majoră care îl impiedică pentru moment să execute obligaţia. Totuşi, dacă neexecutarea datorată forţei majore este definitivă, contractul încetează pentru imposibilitate fortuită de executare.
3) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia, faptă care să-l fi împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia;
4) părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligaţiile reciproce. Stipularea unui asemenea termen echivalează cu o renunţare la simultaneitatea de executare a obligaţiei şi ca urmare invocarea acesteia este lipsită de temei. Termenul se consideră stipulat tacit când rezultă din uzuri;
5) natura obligaţiilor sau legea să nu facă imposibilă simultaneitatea de executare a obligaţiilor ceea ce ar atrage şi imposibilitatea invocării excepţiei de neexecutare;
6) pentru invocarea acestei excepţii nu se cere punerea în întârziere a debitorului de către creditor;
7) invocarea excepţiei de neexecutare operează direct între părţi şi nu este necesară intervenţia instanţei judecătoreşti. Acest fapt se fudanmentează pe caracterul preventiv al excepţiei, deosebindu-se astfel de rezoluţiune (care are un caracter reparator).
Totuşi, partea căreia i se opune această excepţie poate să sesizeze instanţa judecătorească atunci când pretinde că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv. Ex.: cel căruia i se opune excepţia poate cere instanţei să constate că neexecutarea obligaţiei s-a datorat faptei înseşi a celui care invocă excepţia sau că neexecutarea obligaţiei de către cel căruia i se opune este numai parţială şi neimporantă, şi nu justifică refuzul celeilalte părţi de a-şi executa obligaţia.
De asemenea, excepţia de neexecutare a contractului poate fi invocată şi în instanţă, ca mijloc de apărare al pârâtului. În acest caz, instanţa, fie va respinge acţiunea în executare introdusă de reclamant, fie va dispune, după caz, obligarea acestuia la executarea obligaţiei propriii, stabilind un termen în acest scop.