Creditori chirografari
Creditori chirografari sunt aceia care au doar un drept de gaj general asupra bunurilor prezente şi viitoare ale debitorului lor. Astfel, ei nu deţin o garanţie reală care să le asigure realizarea creanţei pe care o au contra debitorului lor (gaj, ipotecă, privilegiu). S-ar putea crede că aceşti creditori au o situaţie mai bună decât cei cu garanţie reală (gaj, ipotecă, privilegii) pentru că ei au asigurată creanţa cu toate bunurile debitorului. În realitate, creditorii chirografari au o situaţie inferioară creditorilor cu garanţie reală (creditori gajişti şi ipotecari) deoarece:
• ei pot urmări doar bunurile debitorului existente în momentul când, creanţa fiind ajunsă la scadenţă, se trece la executare, moment în care s-ar putea ca în patrimoniul debitorului să nu existe nici un element de activ (drepturi), adică debitorul să fie insolvabil;
• creditorul chirografar suferă concurenţa celorlalţi creditori chirografari, neavând un drept de preferinţă, astfel încât poate ajunge în situaţia de a nu-şi putea satisface creanţa, în întregime, şi
• unele din bunurile debitorului, chiar dacă există în patrimoniul debitorului la momentul executării, sunt neurmăribile (insesizabile), legea (C. . pr. civ./ în principal) exceptându-le de la urmărire.
Calitatea de avânzi-cauză a creditorilor chirografari
Creditorii chirografari sunt avânzi-cauză, suportând în mod direct influenţa actelor juridice încheiate de debitor cu alte persoane, acte prin care patrimoniul acestuia (mai exact, latura activă a patrimoniului) se măreşte sau micşorează. Dacă debitorul încheie un act juridic prin care-şi măreşte activul patrimonial (ex.: i se donează un bun) sau un act prin care i se micşorează activul patrimonial (ex.: donează un bun sau contractează un împrumut), şi gajul general al creditorului chirografar se va mări sau se va micşora, după caz, în mod corespunzător. Creditorul chirografar este reprezentat de debitorul său în actele pe care le încheie cu terţe persoane, sau debitorul îl "reprezintă" pe creditorul chirografar în asemenea acte.
Creditorul chirografar, neavând dreptul să intervină în actele pe care le face debitorul său (în caz contrar, s-ar aduce atingere libertăţii persoanei) este ţinut să respecte aceste acte, fiindu-i opozabile. Însă, din actele pe care debitorul le încheie cu terţe persoane nu se nasc drepturi şi obligaţii concrete pentru creditorii chirografari, aceştia nedevenind creditori sau debitori prin efectul unor asemenea acte. De aceea, creditorii chirografari se deosebesc de succesorii universali şi cu titlu universal (care iau locul şi poziţia autorilor lor) şi se aseamănă cu terţii (care nu dobândesc nici ei drepturi şi nu-şi asumă obligaţii prin actele părţilor, dar care sunt ţinuţi să respecte situaţia juridică născută din actele juridice la a căror încheiere nu au participat).
Dacă acesta este sensul calităţii de avânzi-cauză a creditorilor chirografari, trebuie reţinut că această calitate încetează faţă de actele încheiate de debitor, cu terţe persoane, în frauda intereselor creditorilor chirografari. Faţă de astfel de acte, creditorii chirografari nu mai au calitatea de avânzi-cauză (trebuind să ie respecte) ci calitatea de terţi, în sensul că pot ataca asemenea acte prin acţiune pauliană (revocatorie) - reglementată de art. 975 C.civ., ori prin acţiunea în declararea simulaţiei. Această posibilitate recunoscută de lege se explică prin aceea că, spre deosebire de situaţia terţilor desăvârşiţi, între creditorul chirografar şi debitorul său (parte în actul juridic respectiv) există anumite raporturi, concretizate în dreptul de gaj general.
Ex. practic 1: debitorul A împrumută de la creditorul B suma de 1500 lei pentru un an. A nu constituie nici gaj, nici ipotecă în favoarea lui B. Astfel, are calitatea de creditor chirografar al lui A, având, prin urmare, un drept de gaj general asupra bunurilor debitorului său. Până la împlinirea termenului de un an, terţul C îi donează debitorului A o maşină în valoare de 100.000 lei, care la rândul său mai împrumută de la alt terţ, D, suma de 1000 lei. Gajul general al creditorului B s-a mărit cu 100.000 ca efect al primului act făcut de debitorul său şi s-a micşorat cu 1000 ca efect al celui de-al doilea act. Astfel, se poate observa că orice fluctuaţii din patrimoniul debitorului se răsfrâng asupra creditorului chirografar.
Ex. practic 2: debitorul A donează, la apropierea scadenţei, toate bunurile sale terţului E. Debitorul A devine astfel insolvabil şi creditorul său B nu mai are ce bunuri să urmărească/execute silit la împlinirea termenului. De această dată, creditorul chirografar B nu mai are calitate de având-cauză (nu trebuie să respecte acest act), ci de terţ, deoarece acest act a fost făcut în frauda intereselor sale şi prin urmare îl poate ataca în instanţă prin acţiunea pauliană sau revocatorie.
Uneori, între "avânzi-cauză" şi "terţi" poate exista un "transfer" în sensul că, aceeaşi persoană poate având-cauză în raport cu un anumit act juridic civil al autorului său şi să fie terţ în raport cu alt act juridic încheiat de acelaşi autor.
Alte articole:
Întrebări și răspunsuri: Creditori chirografari
