Legea notarilor publici, republicată la 4 februarie 2013

Programare la Notariat

legea notarilor publici actualizată Monitorul Oficial al României din data de 4 februarie 2013 a republicat Legea notarilor publici şi activităţii notariale nr. 36/1995, dându-se textelor de lege o nouă numărătoare faţă de actul normativ anterior.

Notă: puteţi să vizualizaţi online legea republicată, dar şi să o descărcaţi în format .pdf sau .doc, aici: Legea nr. 36/1995, republicată.

Astfel, la îndeplinirea procedurilor notariale reglementate prin Legea nr. 36/1995, notarii publici trebuie să se menţioneze temeiul legal, în concordanţă cu această nouă numerotare a articolelor.

autentificarea unui înscris - art. 12 lit. b) din Legea nr. 36/1995;
certificarea de fapte - art. 12 lit. d) din Legea nr. 36/1995;
legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură şi a sigiliilor - art. 12, lit. e) din Legea nr. 36/1995;
darea de dată certă - art. 12 lit. f) din Legea nr. 36/1995;
legalizarea copiilor de pe înscrisuri - art. 12 lit. i) din Legea nr. 36/1995;
efectuarea şi legalizarea traducerilor, art. 12, lit. j) din Legea nr. 36/1995;
numirea custodelui sau a curatorului special în cauzele succesorale pe care le dezbate - art. 12 lit. m) din Legea nr. 36/1995;
procedura divorţului - art. 12 lit. p) din Legea nr. 36/1995;
la eliberarea certificatului de moştenitor, în preambulul acestuia, se va indica drept temei legal art. 106 şi 115 din Legea nr. 36/1995, republicată.

Precizări cu privire la Regulamentul de punere în aplicare a legii nr. 36/1995

Până la adoptarea noului Regulament, procedurile notariale urmează a fi instrumentate în baza normelor prevăzute de Regulamentul în vigoare.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2012, care a modificat substanţial Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România a fost preocupată, încă de la data elaborării acestui nou act normativ, să îi pună în acord normele cu prevederile din Regulamentul de aplicare a legii; astfel, Regulamentul urmează să reglementeze noile proceduri notariale legiferate, în scopul clarificării tuturor aspectelor de ordin practic ce s-ar putea ivi în legătură cu acestea, precum şi a consolidării unei practici notariale uniforme.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România a făcut precizări suplimentare în legătură cu unele proceduri modificate prin Legea nr. 77/2012, dar pe care notarii publici urmează să le instrumenteze deocamdată (până la adoptarea Regulamentului) în baza normelor aflate în vigoare în prezent, astfel:

autentificarea actelor, se va realiza tot în numărul de exemplare originale solicitat de părţi plus unul pentru arhiva biroului notarial;
dezbaterea cauzelor succesorale;
lichidarea pasivului succesoral, la cererea părţilor, se va putea realiza prin eliberarea certificatului de moştenitor (care va cuprinde toate drepturile dar şi obligaţiile ce au aparţinut defunctului, precum şi cele născute după deces în legătură cu conservarea şi administrarea patrimoniului succesoral), urmată de autentificarea înscrisurilor, indiferent de calificarea juridică a acestora, prin care moştenitorii vor înstrăina bunurile succesorale în scopul îndestulării creditorilor: vânzare, dare în plată, cesiune de creanţă în scopul stingerii obligaţiei etc;
darea de dată certă unor înscrisuri sub semnătură privată va comporta reţinerea în original ori, după caz, în copie legalizată sau doar în copie simplă certificată de solicitant a înscrisului în legătură cu care s-a cerut a fi îndeplinită procedura;
traducerea înscrisurilor notariale şi legalizarea semnăturii traducătorului;
legalizarea copiilor de pe înscrisuri autentice, alte documente şi de pe cele sub semnătură privată;
certificarea unor fapte constatate de notar, precum şi a proceselor-verbale ale adunărilor generale;
eliberarea duplicatelor şi reconstituirea actelor originale;
rectificarea înscrisurilor care conţin erori materiale sau omisiuni vădite;
primirea în depozit de înscrisuri şi documente;
acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin.

Pentru următoarele noi competenţe notariale procedurile sunt cuprinse în proiectul noului Regulament şi urmează să intre în vigoare de la data punerii lui în aplicare. Astfel, între aceste proceduri intră:

certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse;
organizarea licitaţiei publice în cadrul căreia vor fi valorificate bunurile mobile şi imobile ale defunctului;
procedura de desfăşurare a arbitrajului şi medierii;
modelele unor formulare de citare, comunicare şi notificare în materie notarială;
eliberarea certificatului succesoral de lichidare a pasivului succesoral.

PROIECTUL noului Regulament de aplicare a Legii notarilor publici

elaborat de Comisia profesională a Consiliului Uniunii pentru implementarea şi monitorizarea activităţii de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi a altor acte normative de interes pentru activitatea notarială, şi aprobat prin Hotărâre a Consiliului Uniunii, proiect ce a fost înaintat Ministerului Justiţiei spre aprobare.

Capitolul I Dispoziţii generale

Art.1. Activitatea notarială pe teritoriul României se îndeplineşte de către notarii publici numiţi în funcţie de către ministrul justiţiei, în condiţiile legii şi prezentului regulament.
Art.2. Prin activitate notarială se înţelege totalitatea actelor, procedurilor şi consultaţilor care pot fi îndeplinite numai de notarul public în exercitarea funcţiei sale, la cererea oricărei persoane.
Art.3. (1) în afara graniţelor României îndeplinesc, potrivit legii, anumite activităţi notariale numai persoanele din cadrul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României, desemnate în acest sens de către ministrul afacerilor externe, iar în cazuri excepţionale comandanţii navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc.
(2) Potrivit legii, secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri notariale sau sedii secundare ale acestora, pot elibera copii legalizate de pe înscrisurile prezentate de părţi, cu excepţia acelora sub semnătură privată. Această atribuţie nu poate fi delegată altei persoane.

Capitolul II Competenţa notarului public

Art.4. (1) Notarii publici îşi exercită activitatea în cadrul unor birouri notariale individuale sau prin asociere în societăţi profesionale.
(2) în circumscripţia unei judecătorii vor funcţiona cel puţin doi notari publici.
(3) în vederea exercitării activităţii, notarul public va angaja personalul necesar căruia îi va putea delega în scris atribuţii administrative.
(4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor administrative delegate de notarul public, personalul angajat va răspunde în solidar cu notarul.
(5) Notarul public are competenţă materială generală cu excepţiile prevăzute de art.71 şi art.10 din lege referitoare la competenţa teritorială.

Capitolul III Organizarea activităţii notarilor publici

SECŢIUNEA 1 Dobândirea calităţii de notar public

Subsecţiunea 1 - Dobândirea calităţii de notar public ca urmare a efectuării stagiului şi promovării examenului de notar public
pentru notarii stagiari

Art.5. Poate deveni notar stagiar persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română, a unui stat membru al Uniunii Europene, a unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa obişnuită în România, dovedite cu acte eliberate de autorităţile române;
b) are capacitatea de exerciţiu deplină, atestată printr-o declaraţie autentică din care să rezulte că nu şi-a pierdut-o sau nu i-a fost restrânsă;
c) este licenţiat în drept de o instituţie de învăţământ acreditată, fapt dovedit cu diploma de licenţă sau cu actele de studii recunoscute de autorităţile române;
d) nu are antecedente penale fapt dovedit cu certificatul de cazier judiciar eliberat de autorităţile române şi, după caz, de cele ale statului al cărui cetăţean este;
e) se bucură de o bună reputaţie, în condiţiile stabilite prin statut, dovedită cu scrisoare de recomandare şi un certificat de cazier fiscal eliberat de autorităţile române şi după caz cele ale statului al cărui cetăţean este;
f) cunoaşte limba română scris, citit şi vorbit, fapt dovedit în cadrul procedurii de examen sau concurs;
g) este apt din punct de vedere medical si psihologic pentru exercitarea profesiei, fapt dovedit printr-un certificat medical eliberat de o institutie medicală agreată de către Biroul executiv si o adeverinţă eliberată de un psiholog cu drept de liberă practică, agreat de Biroul executiv;
h) achită taxele pentru susţinerea examenului sau concursului, fapt dovedit cu documentele de plată integrală a plăţii acestora;
i) nu împlineşte în anul în care are loc examenul sau concursul vârsta legală de pensionare, fapt dovedit cu copia actului de identitate;
j) promovează examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, fapt dovedit prin Hotărârea Consiliului Uniunii de validare a rezultatelor acestora, după caz.
Art.6. (1) Colegiile Directoare ale Camerelor Notarilor Publici organizează anual, simultan şi într-o zi lucrătoare, examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, pe posturile vacante stabilite de către acestea. Data examenului sau concursului se stabileşte de către Preşedintele Uniunii.
(2) Examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar se validează de către Consiliul Uniunii, la propunerea Colegiului Director al Camerei. în cazul invalidării examenului sau concursului, Camera va organiza pe cheltuiala sa un nou concurs sau examen, pentru aceiaşi candidaţi, care nu vor mai achita o altă taxă de participare. în acest caz preşedintele comisiei de examinare va fi un membru al Consiliului Uniunii, altul decât reprezentantul Camerei organizatoare în Consiliul Uniunii.
(3) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului de dobândire a calităţii de notar stagiar, componenţa, numărul şi modul de constituire a comisiilor se stabilesc de către Consiliul Uniunii prin regulament.
(4) Numirea membrilor comisiilor se face de către Colegiul director al fiecărei Camere potrivit regulamentului aprobat de către Consiliul Uniunii, cu excepţia cazului în care se invalidează examenul sau concursul, situaţie în care membrii comisiilor vor fi desemnaţi, în condiţiile regulamentului, de către Consiliul Uniunii.
(5) Tematica şi bibliografia de examen sau concurs se aprobă de către Consiliul Uniunii şi se publică pe site-ul Uniunii până cel târziu la data de 01 iunie a fiecărui an calendaristic.
Art.7. Colegiul director stabileşte, până la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic, numărul de locuri destinate notarilor stagiari.
Art.8. (1) Colegiul director stabileşte, până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic birourile notariale în care notarii stagiari vor efectua stagiul de pregătire practică.
(2) Pentru ca un birou notarial să fie avizat de către Colegiul director în vederea desfăşurării de către notarii stagiari a stagiului de pregătire practică, notarul public care va coordona activitatea de pregătire trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
a) să aibă în anul în care are loc examenul sau concursul cel puţin 6 ani vechime în funcţia de notar public;
b) să se bucure de o bună conduită profesională dovedită prin:
- lipsa sancţiunilor disciplinare pe ultimii 3 ani;
- prezenţa regulată la Adunările generale;
- plata la zi a sumelor datorate către Cameră, Uniune, entităţile subordonate acestora şi bugetul de stat;
- comportament adecvat în relaţiile cu colegii şi organizaţiile profesionale.
c) în urma avizelor acordate anterior, a asigurat pregătirea profesională corespunzătoare a notarilor stagiari care au efectuat stagiul de practică sub coordonarea sa, fapt dovedit prin rata de promovabilitate a examenului de definitivat de către respectivii notari stagiari;
d) în urma controalelor profesionale nu s-au constatat deficienţe ori nu a refuzat efectuarea controlului profesional administrativ;
e) a urmat formele de pregătire profesională continuă;
f) să dispună de spaţiu adecvat pentru biroul său notarial şi personal suficient desfăşurării în bune condiţii a activităţii notariale, fapt constatat de Colegiul Director.
Art.9. (1) După promovarea examenului sau concursului, candidatul va încheia contractul de pregătire cu Institutul Notarial Român. în contractul de pregătire se va cuprinde perioada legală de desfăşurare a stagiului, condiţiile de desfăşurare a acestuia, cuantumul şi modalitatea de plată a cheltuielilor de pregătire. Contractele de pregătire se încheie în termen de 20 de zile calendaristice de la validarea rezultatelor concursului sau examenului de către Consiliul Uniunii şi se comunică Biroului executiv.
(2) După promovarea examenului sau concursului şi încheierea contractului de pregătire, candidatul devine notar stagiar şi va începe perioada de stagiu.
(3) Calitatea de notar stagiar încetează în următoarele cazuri:
a) refuzul încheierii contractului de pregătire cu Institutul Notarial Român;
b) nefrecventarea cursurilor de pregătire;
c) neplata cheltuielilor aferente pregătirii;
d) încălcarea prevederilor stabilite de lege, regulamente sau contractul încheiat cu Institutul;
e) respingerea la două examene de definitivat;
f) lipsa nejustificată la două examene de definitivat;
g) respingerea la un examen de definitivat, urmată sau precedată de lipsa nejustificată la alt examen de definitivat.
(4) încetarea calităţii de notar stagiar se dispune de către Biroul executiv din oficiu ori la sesizarea Institutului, Colegiului director sau a notarului public coordonator.
Art.10. (1) Stagiul de pregătire teoretică şi practică a notarului stagiar este de 2 ani, fără posibilitatea reducerii acestuia şi se desfăşoară după cum urmează:
a) 1 an urmează cursurile de pregătire teoretică la nivelul INR;
b) 1 an pregătire practică la biroul notarial desemnat de Colegiul director;
(2) Pregătirea teoretică şi practică se poate prelungi, la cerere, ca urmare a respingerii sau lipsei la examenul de definitivat, caz în care notarul stagiar are obligaţia să-şi prelungească, pe cheltuiala sa, contractul de pregătire cu INR.
Art.ll. (1) Pregătirea practică se va efectua la nivelul biroului notarial şi va consta în următoarele:
a) prezentarea sub aspect practic de către notarul public coordonator a evidenţelor notariale şi financiar-contabile, a arhivei, precum şi a modului de lucru cu publicul;
b) prezentarea şi explicarea de către notarul public coordonator a modului de instrumentare a actelor şi procedurilor notariale;
(2) Colegiul director, din oficiu, sau la sesizarea notarului public coordonator cu privire la imposibilitatea desfăşurării stagiului ori la sesizarea notarului stagiar, cu privire la modul necorespunzător de desfăşurare a pregătirii, va dispune desemnarea unui alt notar coordonator.
(3) Programul de desfăşurare a stagiului la nivelul biroului notarial este de minimum 4 ore pe zi lucrătoare.
(4) Pe perioada desfăşurării stagiului în biroul notarial, notarul stagiar nu va instrumenta şi nu va semna niciun act sau procedură notarială.
(5) Colegiul director va repartiza, cu acordul notarului coordonator, notarul sau notarii stagiari care vor efectua stagiul de pregătire sub coordonarea sa.
(6) Cu aprobarea Colegiului director un notar public coordonator poate avea în pregătire mai mulţi notari stagiari.
(7) Pentru perioada în care asigură pregătirea notarului stagiar la biroul său, Institutul notarial va achita notarului public coordonator pentru fiecare notar stagiar pregătit un procent din taxa de şcolarizare, procent ce va fi aprobat de Consiliul Uniunii.
(8) în cazul în care notarul coordonator face pregătirea în mod gratuit, taxa de şcolarizare a notarului stagiar pregătit datorată INR se reduce în mod corespunzător.
(9) Calitatea de notar stagiar nu este incompatibilă cu desfăşurarea altor activităţi profesionale, cu condiţia ca acestea să nu aducă atingere onoarei şi bunelor moravuri pe toată durata efectuării stagiului.
(10) Suspendarea efectuării stagiului se dispune de către Biroul executiv pe o perioadă determinată, numai în cazul în care notarul stagiar se află în una din următoarele situaţii:
a) în caz de boală, pe perioada tratamentului indicat de medicul curant prin certificatul medical;
b) în caz de concediu medical pentru creştere şi îngrijire copil în vârstă de până la 3 ani;
c) la cererea notarului stagiar pentru o perioadă care nu poate depăşi 3 ani;
Art.12. După finalizarea perioadei de stagiu, INR va elibera notarului stagiar un atestat care va confirma efectuarea stagiului de pregătire teoretică şi practică, atestat care va conferi notarului stagiar dreptul de a se prezenta la examenul de definitivat.
Art.13. Examenul de notar public pentru notarii stagiari se organizează de către INR la cererea Consiliului Uniunii pentru ocuparea posturilor vacante cuprinse în ordinul de actualizare. Data examenului sau concursului se stabileşte de către preşedintele Uniunii.
Art.14. Procedura de organizare şi desfăşurare a examenului de definitivat, componenţa, numărul comisiilor şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari şi a concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public aprobat de ministrul justiţiei la propunerea Consiliului Uniunii.
Art.15. Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii, cu excepţia reprezentanţilor Ministerului Justiţiei care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei.
Art.16. Examenul de definitivat se susţine de către notarii stagiari numai pe posturile vacante existente la nivelul Camerei la care au susţinut examenul de dobândire a calităţii de notar stagiar.
Art.17. Pentru susţinerea examenului de definitivat, Colegiile directoare vor propune un număr de posturi vacante cel puţin egal cu numărul notarilor stagiari care vor susţine examenul de definitivat pentru Camera respectivă.
Art.18. în situatia în care în urma desfăşurării examenului de definitivat nu se ocupă toate posturile prevăzute în ordinul de actualizare pentru examenul de definitivat, Colegiul director le va reportata şi redistribui pe categorii de posturi vacante în actualizarea următoare.
Art.19. (1) Candidaţii care au promovat examenul de definitivat îşi vor exprima opţiunile de ocupare a posturilor, în ordinea mediilor obţinute, în faţa Colegiului director al Camerei în care au susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar.
(2) Procedura privind modalitatea de exprimare a opţiunilor şi de formulare a propunerilor de numire în funcţia de notar public a notarilor stagiari se face prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari şi a concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public aprobat de ministrul justiţiei la propunerea Consiliului Uniunii.

Subsecţiunea 2 - Dobândirea calităţii de notar public de către persoanele care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate juridică

Art.20. Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.16 lit. a) - g) din lege se face prin aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art.5 lit. a)-h) din prezentul regulament, care se completează cu următoarele:
a) dovada privind îndeplinirea condiţiei vechimii de 6 ani într-o funcţie de specialitate juridică se face prin copii legalizate ale cărţii de muncă, adeverinţe sau extrase eliberate de către angajator şi, după caz, de Inspectoratul Teritorial de Muncă sau de organizaţia profesională din care face parte candidatul;
b) dovada cunoaşterii scris, citit şi vorbit a limbii române se face prin susţinerea unui test de cunoaştere a limbii române în faţa comisiei de verificarea condiţiilor de înscriere la concurs sau examen;
c) dovada promovării concursului sau examenului se face cu hotărârea Consiliului Uniunii de validare a concursului sau examenului.
Art.21. Cererea de înscriere împreună cu dovezile de îndeplinire a condiţiilor de înscriere la concurs sau examen se depune de către candidat la sediul Camerei Notarilor Publici în a cărei circumscripţie este postul vacant şi doreşte să îşi desfăşoare activitatea ca notar public.
Art.22. Concursul sau examenul pentru dobândirea calităţii de notar public pentru ocuparea posturilor vacante cuprinse în ordinul de actualizare, se organizează de către Institutul Notarial Român la cererea Consiliului Uniunii.
Art.23. (1) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului, componenţa, numărul comisiilor şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari şi a concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public aprobat de ministrul justiţiei la propunerea Consiliului Uniunii.
(2) Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii cu excepţia reprezentanţilor Ministerului Justiţiei care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei.
Art.24. (1) După validarea concursului sau examenului şi exprimarea de către candidaţi în faţa Biroului executiv a opţiunilor pe locurile vacante existente în cadrul Camerei unde s-au înscris, în ordinea mediilor obţinute, acesta va propune ministrului justiţiei emiterea ordinului de numire a candidaţilor admişi în funcţia de notar public.
(2) Procedura privind modalitatea de exprimarea a opţiunilor şi de formulare a propunerilor de numire în funcţia de notar public se stabileşte prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari şi a concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public aprobat de ministrul justiţiei la propunerea Consiliului Uniunii.
Art. 25. După promovarea examenului sau concursului de către persoana cu 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică şi numirea sa în funcţia de notar public, aceasta are obligaţia să urmeze, pe cheltuială proprie, cursurile de pregătire organizate de INR cu privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale, organizarea şi funcţionarea Uniunii, a Camerei şi a biroului notarial.
(2) Durata cursurilor de pregătire va fi stabilită de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se va elibera un atestat de participare care va fi avut în vedere la eliberarea licenţei de funcţionare.

Subsecţiunea 3 - Dobândirea calităţii de notar public de către judecătorii de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Art.26. Termenul de 1 an pentru depunerea cererii de dobândire, în condiţiile legii, a calităţii de notar public de către judecătorii de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei de eliberare din funcţia de judecător.
Art. 27. (1) Cererea se va depune la Serviciul profesii juridice conexe din cadrul Ministerului justiţiei, va cuprinde Camera în care solicitantul doreşte să îşi desfăşoare activitatea şi va fi însoţită de dovada publicării deciziei de eliberare din funcţie, precum şi dovezile din care să rezulte că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege.
(2) Cererile se depun până la data de 31 martie a fiecărui an urmând a fi comunicate, împreună cu dovezile din care să rezulte că solicitantul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege, Consiliului Uniunii pentru a fi avute în vedere la actualizarea posturilor destinate judecătorilor pentru anul în curs.
(3) Cererile depuse după data prevăzută la alin. (2) vor rămâne în evidenţa Serviciului profesii juridice conexe şi vor fi soluţionate în anul următor,
(4) După primirea de la Ministerul Justiţiei a cererilor formulate de judecători, Consiliul Uniunii va solicita Camerelor Notarilor Publici formularea de propuneri pentru actualizarea posturilor destinate acestora.
Art. 28. (1) La formularea propunerilor de actualizare, Camerele Notarilor Publici vor avea în vedere numărul cererilor formulate de judecători şi criteriile prevăzute de lege pentru actualizarea numărului de posturi.
(2) Posturile destinate judecătorilor vor fi alocate în municipii şi vor fi comunicate de către Consiliul Uniunii ministrului justiţiei în vederea emiterii ordinului de actualizare.
Art. 29. Judecătorii îşi vor exprima opţiunile de ocupare a posturilor în faţa ministrului justiţiei, iar în cazul în care sunt mai multe opţiuni pentru acelaşi post departajarea se va face cu respectarea următoarelor criterii:
a) data depunerii cererii de numire în funcţia de notar public;
b) vechimea în funcţia de judecător la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c) vechimea în funcţia de judecător;
Art.30. (1) După numirea în funcţia de notar public a judecătorilor de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceştia au obligaţia să urmeze, pe cheltuiala lor, cursurile de pregătire organizate de INR cu privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale, organizarea şi
funcţionarea Uniunii, a Camerei, a biroului notarial şi a CNARNN etc.
(2) Durata cursurilor de pregătire va fi stabilită de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se va elibera un atestat de participare care va fi avut în vedere la eliberarea licenţei de funcţionare.

SECŢIUNEA 2 Actualizarea numărului de notari publici

Art. 31. Numărul notarilor publici din localităţile aflate în
circumscripţia fiecărei judecătorii şi din municipiul Bucureşti se
actualizează pe baza propunerilor Camerelor Notarilor Publici distinct
pentru fiecare categorie de posturi prevăzute în ordinul de actualizare în următoarea ordine:
a) posturile destinate judecătorilor de la înalta Curte de Casaţie Justiţie;
b) posturile destinate notarilor stagiari care vor promova examenul de definitivat;
c) posturile destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate juridică şi care vor promova concursul de dobândire a calităţii de notar public;
d) posturile destinate schimbărilor de sedii ale birourilor notariale.
Art. 32. La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere criteriile prevăzute de lege, posturile vacantate după formularea ultimei propuneri de actualizare şi asocierile dintre notarii publici din Camere diferite.
Art. 33. (1) La formularea propunerilor de actualizare se vor actualiza în mod obligatoriu şi cu numărul corespunzător, posturi în localităţile în care:
a) unui notar public i-a încetat calitatea în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care postul notarului căruia i-a încetat calitatea este preluat de unul din notarii asociaţi. în acest din urmă caz devine vacant postul notarului asociat care a preluat postul notarului căruia i-a încetat , calitatea;
b) un notar public este asociat într-o altă Cameră pe o perioadă mai mare de 5 ani sau este suspendat de peste 3 ani;
c) un notar public şi-a schimbat sediul definitiv într-o altă localitate, în condiţiile legii.
(2) Posturile provenind din una din situaţiile prevăzute la alin.l, se vor cuprinde în ordinul de actualizare din anul următor pentru una din destinaţiile stabilite de către Cameră.
Art. 34. Camerele Notarilor Publici vor înainta propunerile de actualizare Consiliului Uniunii, care va verifica dacă sunt îndeplinite criteriile de actualizare prevăzute de lege şi dacă posturile aflate în situaţiile prevăzute de art. 33 din prezentul regulament au fost propuse pentru a fi cuprinse în ordinul de actualizare. (
Art. 35. în cazul în care în urma verificărilor, Consiliul Uniunii constată că la formularea propunerilor de actualizare nu au fost respectate de către Camere criteriile prevăzute de lege şi prezentul regulament, acesta va proceda la suplimentarea, în mod corespunzător, a numărului de posturi pe care le va înainta ministrului justiţiei în vederea emiterii ordinului de actualizare.

SECŢIUNEA 3 Numirea în funcţia de notar public

Art. 36. Propunerile de numire în funcţie a notarilor publici se fac de către Biroul executiv şi se vor înainta Ministerului Justiţiei în vederea emiterii ordinului de numire, împreună cu următoarele documente certificate de către Uniune şi care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 16 din lege, astfel:
a) cererea de numire în funcţia de notar public în care este precizată şi localitatea în care va fi numit ca urmare a opţiunilor exprimate în condiţiile regulamentului;
b) declaraţia pe propria răspundere a candidatului cu privire la cetăţenie;
c) dovada domiciliului sau reşedinţei permanente în România;
d) copie legalizată de pe diploma de studii;
e) cazierul judiciar şi cazierul fiscal;
f) adeverinţa medicală eliberată de o instituţie medicală desemnată de Biroul executiv al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, care să ateste că este apt din punct de vedere medical şi o adeverinţă eliberată de un psiholog cu drept de liberă practică, agreat de Biroul executiv;
g) dovada privind exercitarea timp de 6 ani a uneia dintre funcţiile juridice prevăzute de lege sau a efectuării stagiului prevăzut de lege, iar în cazul judecătorilor de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decretul de eliberare din funcţia de judecător;
h) hotărârea de validare a examenului sau a concursului, din care rezultă că a fost declarat admis la examenul sau la concursul de notar public.
Art. 37. Notarul public este numit prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza referatului întocmit de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei privind îndeplinirea condiţiilor de numire prevăzute de lege.
Art. 38. Ordinul de numire în funcţia de notar public se emite în maxim 30 de zile de la comunicarea propunerilor de către Biroul executiv şi va cuprinde, pe lângă numele şi prenumele notarului, circumscripţia judecătoriei sau, după caz, a Tribunalului Bucureşti şi localitatea în care a fost numit acesta.
Art. 39. După emiterea ordinului de numire, notarul public va depune jurământul, într-un cadru solemn, în faţa ministrului justiţie şi a preşedintelui Uniunii sau a delegaţilor acestora. Jurământul se depune la Bucureşti de către toti notarii numiţi în funcţie.
Art. 40. în termen de 5 zile de la emitere, ordinul de numire va fi înaintat Uniunii, care la rândul său îl va comunica Camerei din care face parte notarul public, pentru a fi adus la cunoştinţa acestuia.
Art. 41. în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire şi după depunerea jurământului, notarul public are obligaţia să se înscrie la Registrul Naţional de Evidenţă a Notarilor Publici ţinut de către Uniune şi să obţină licenţa de funcţionare.

SECŢIUNEA 4 Asocierea şi încetarea asocierii

Art. 42. (1) în cazul în care notarii publici care se asociază sunt numiţi în aceeaşi circumscripţie, asocierea se va face cu avizul Colegiului director al Camerei la care este arondată această circumscripţie. în baza acestui aviz se va emite licenţa de funcţionare pentru societatea profesională astfel constituită.
(2) La avizarea contractului de asociere, Colegiul director va solicita notarilor asociaţi să prevadă în contractul de asociere în mod obligatoriu, următoarele:
a) modul în care se vor ţine evidenţele notariale şi fiscale, respectiv în partidă separată sau în partidă comună. în cazul în care acestea se ţin în partidă comună, se va menţiona notarul care după încetarea asocierii va prelua arhiva notarială şi economico-financiară în integralitatea sa;
b) care dintre birourile notarilor care se vor asocia se vor închide, precum şi custodele care va prelua arhivele create de aceste birouri;
c) în care dintre birouri îşi va continua activitatea societatea profesională;
d) biroul în care se va continua activitatea profesională ca urmare a asocierii, cu menţiunea ca acesta va funcţiona utilizând registrele notariale deja deschise, iar la sfârşitul acestora va încheia un proces- verbal care va cuprinde data şi numărul de înregistrare de la care notarii şi-au început activitatea în asociere. Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care unul sau mal mulţi notari publici pleacă din asociere, fără ca biroul notarial să se desfiinţeze.
e) menţiuni cu privire la cota de participare la venituri şi cheltuieli.
3)
Art.43. (1) Notarii publici din circumscripţii judecătoreşti diferite se pot asocia numai în partidă comună cu avizul Colegiului sau, după caz, al Colegiilor directoare, la propunerea Biroului Executiv şl cu aprobarea ministrului justiţiei.
(2) La avizarea contractului de asociere a notarilor publici din circumscripţii diferite, dar din cadrul aceleiaşi Camere, Colegiul director va verifica îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) măsurile dispuse cu privire la predarea arhivei creată anterior asocierii;
b) efectuarea la zi a plăţilor către Cameră, Uniune şi entităţile subordonate acestora;
c) efectuarea la zi a plăţilor către bugetul de stat (impozitul pe transferul proprietăţii, TVA, tarifele ANCPI, etc.) cu excepţia impozitului pe venit;
(3) La avizarea cererii de asociere a notarilor publici din Camere diferite, Colegiul director al Camerei din care pleacă notarul public va face în cuprinsul avizului de asociere menţiuni cu privire la îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) măsurile dispuse cu privire la predarea arhivei creată anterior asocierii;
b) efectuarea la zi a plăţilor către Cameră, Uniune şi entităţile subordonate acestora;
c) efectuarea la zi a plăţilor către bugetul de stat (impozitul pe transferul proprietăţii, TVA, tarifele ANCPI, etc.) dovedite prin documente şi declaraţie pe proprie răspundere;
d) aprecieri cu privire la comportamentul profesional şi disciplinar al notarului public pe perioada în care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Camerei.
(4) Neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de mai sus atrage respingerea avizării cererii de asociere de către Colegiul Director al Camerei din care notarul public pleacă în asociere.
(5) Durata de valabilitate a avizului Colegiului director este de 30 de zile de la data emiterii.
(6) Colegiul director al Camerei în a cărei circumscripţie urmează să funcţioneze societatea profesională va aviza contractul de asociere numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) existenţa avizului favorabil al Colegiului director al Camerei din care pleacă în asociere notarul public, privind îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la alin. (3);
b) oportunitatea aprobării cererii pe baza datelor statistice existente la nivelul Camerei şi al Uniunii şi raportat la numărul de solicitări de asociere adresate Camerei;
c) numărul cererilor de numire ca notar a judecătorilor de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru anul în curs.
Art. 44. (1) Cererile de asociere dintre notari din Camere diferite se depun între 01 ianuarie şi 15 martie a fiecărui an şi se soluţionează de către Camere până la emiterea următorului ordin de actualizare.
(2) Cererile de asociere din alte Camere depuse după data de 15 martie se vor soluţiona în anul următor sub rezerva reconfirmării cererii în perioada 01 ianuarie şi 15 martie a anului următor.
Art. 45. Prin excepţie de la prevederile art.43 şi art.44 din prezentul regulament, dacă notarul public care vine dintr-o altă Cameră doreşte prelungirea duratei asocierii sau se asociază cu un alt notar public din Camera în care a venit prin asociere, aceasta se poate face doar la cererea solicitanţilor adresată Colegiului director al Camerei în care îşi desfăşoară activitatea, fără a mai fi necesar avizul Camerei din care provine.
Art. 46. Data încetării exercitării activităţii notarului public în biroul notarial în care a funcţionat anterior asocierii, este data comunicării licenţei de funcţionare pentru societatea profesională în care urmează să îşi desfăşoare activitatea.
Art.47. (1) Notarul public nu îşi poate desfăşura activitatea concomitent în două sau mai multe forme de exercitare a profesiei.
(2) Notarul public nu poate funcţiona într-un birou notarial fără a avea licenţă de funcţionare pentru una dintre formele de exercitare a profesiei.
(3) în cazul în care într-o societate profesională sunt asociaţi doi sau mai mulţi notari publici, dintre care numai unul este numit în localitatea în care îşi are sediul societatea profesională, iar acestuia îi încetează calitatea, îşi schimbă sediul în altă localitate, sau i se suspendă activitatea pe o perioadă mai mare de 6 luni, societatea profesională încetează.
(4) Prin asociere sau suspendare notarul public nu îşi pierde dreptul la birou individual. La încetarea asocierii sau suspendării notarul îşi va putea relua activitatea in localitatea unde a fost numit definitiv anterior asocierii sau suspendării.
Art. 48. Transformarea unui birou notarial din birou individual în societate profesională cu doi sau mai mulţi notari asociaţi nu atrage lichidarea biroului notarial în ceea ce priveşte evidenţele notariale, procedurile v
notariale în curs de desfăsurare, arhiva si evidentele financiar-contabile.

SECŢIUNEA 5 Schimbarea sediului biroului notarial

Art. 49. Schimbarea sediului biroului notarial în cadrul aceleaşi localităţi se va face cu aprobarea Colegiului Director şi cu respectarea condiţiilor privind înregistrarea în RNENP. în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de înregistrare, registrul va înregistra modificarea intervenită şi va emite certificatul de înregistrare şi licenţa de funcţionare pentru noul sediu, cu acordul Biroului executiv.
Art. 50. Schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească se face prin concurs pe post vacant, prevăzut în ordinul de actualizare, cu excepţia situaţiei în care pentru ocuparea unui post vacant se depune o singură cerere de schimbare a sediului biroului notarial, caz în care notarul public va ocupa postul vacant direct, fără îndeplinirea altor formalităţi. în cazul decesului sau încetării calităţii de notar public a unuia dintre asociaţi, locul rămas vacant va fi ocupat de asociatul care, anterior asocierii, a fost numit în altă localitate, la cererea acestuia. în cazul existenţei mai multor asociaţi care, anterior asocierii, şi-au desfăşurat activitatea în alte localităţi, locul rămas vacant va fi ocupat de către notarul public nominalizat prin contractul de asociere dintre notarii asociaţi, iar în lipsa unei asemenea prevederi acesta se reportează în anul următor în condiţiile legii şi ale prezentului regulament.
Art. 51- în cazul în care în localitatea din care urmează să îşi schimbe sediul notarul public nu îşi mai desfăşoară activitatea un alt notar public, Colegiul director al Camerei Notarilor Publici este obligat să asigure continuitatea serviciului notarial, precum şi preluarea arhivei.
Art. 52. (1) Notarii publici care doresc să îşi schimbe definitiv sediul biroului notarial într-o altă localitate, depun la Uniune în intervalul 01 ianuarie - 31 ianuarie a fiecărui an cereri prin care nominalizează localitatea în care doresc să îşi schimbe sediul.
(2) Cererile vor fi ulterior centralizate şi transmise Camerelor Notarilor Publici în ale căror circumscripţii se află localităţile pentru care se solicită posturi, pentru a fi avute în vedere la formularea propunerilor de actualizare.
(3) Concursul de schimbare de sedii se organizează la solicitarea Consiliului Uniunii de către Institutul Notarial Român şi constă într-o probă scrisă de practică notarială. Concursul de schimbare de sedii se susţine în faţa unei comisii formate din 3 sau 5 notari publici desemnaţi de către Consiliul Uniunii.
(4) Rezultatele concursului de schimbare de sedii se validează de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
(5) Locurile rămase vacante după actualizare, în urma schimbărilor de sedii vor fi prevăzute în următorul ordin de actualizare.
(6) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de schimbare de sedii este stabilită prin regulament, aprobat de către Consiliul Uniunii.
(7) în termen de 3 luni de la emiterea de către ministrul justiţiei a ordinului de schimbare a sediului, notarul public are obligaţia de a face înscrierile corespunzătoare în RNENP şi de a obţine licenţa de funcţionare.
(8) Data încetării desfăşurării activităţii notarului public în biroul notarial în care a funcţionat anterior schimbării sediului este data comunicării licenţei de funcţionare pentru biroul notarial individual sau societatea profesională în care urmează să îşi desfăşoare activitatea.

SECŢIUNEA 6

Înregistrarea biroului notarial şi a societăţii profesionale;
Eliberarea şi retragerea licenţei de funcţionare

Art. 53. (1) înregistrarea biroului notarial se face, la cererea notarului public, în Registrul Naţional de Evidenţă al Notarilor Publici denumit RNENP ţinut potrivit legii de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici.
(2) Registrul se ţine în format electronic de către Uniune, iar Ministerul justiţiei prin serviciul de specialitate şi Camerele Notarilor Publici vor avea acces on-line permanent, pe baza de semnătură electronică calificată.
Art. 54. Pentru evidenţa amprentei sigiliilor, a timbrului sec, precum şi a specimenelor de semnătură se va ţine de către Uniune o mapă separată cu acestea. Specimenele de sigilii, de timbru sec şi de semnătură se vor da în faţa unui notar public care le va legaliza, după care se vor depune la Uniune.
Art. 55. După primirea de către Uniune a ordinului de la Ministerul Justiţiei, acesta se va înregistra în RNENP, urmând ca celelalte documente necesare emiterii licenţei de funcţionare şi a începerii efective a activităţii să se completeze în termen de 3 luni de la emiterea ordinului.
Art. 56. în cazul în care după numire notarul public solicită suspendarea din funcţia de notar, cererea de suspendare se va depune la Uniune în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în vederea emiterii ordinului de suspendare. După emiterea de către ministrul justiţiei a ordinului de suspendare, acesta se va înregistra în RNENP, si se va comunica notarului public şi Camerei din care acesta face parte, împreună cu un exemplar al certificatului care atestă înregistrarea suspendării în registru.
Art. 57. Dacă după expirarea termenului de 3 luni de la emiterea ordinului notarul public nu solicită suspendarea la cerere sau nu obţine licenţa de funcţionare, acesta va fi suspendat de drept. Suspendarea de drept va fi constatată prin dispoziţie a preşedintelui Uniunii sau a unui delegat al acestuia, emisă pe baza referatului de împlinire a termenului dat de RNENP.
Art. 58. (1) Licenţa de funcţionare se va elibera de către RNENP pe baza aprobării Biroului executiv.
(2) La cererea de completare a înregistrării în RNENP şi de emitere a licenţei de funcţionare se va depune de către notarii publici care vor să îşi înceapă activitatea într-un birou individual avizul Colegiului director care va cuprinde următoarele:
a) faptul că biroul notarial dispune de spaţiu corespunzător
desfăşurării activităţii şi conservării arhivei curente sau permanente în condiţiile legii;
b) existenţa a minimum unui calculator, unui scanner şi a unei imprimante compatibile cu calculatorul;
c) conexiune permanentă la internet;
d) adresă de e-mail validă;
e) existenţa a minimum un angajat cu contract de muncă pe
perioadă nedeterminată;
f) existenţa a minimum unei linii telefonice şi de fax funcţionale;
g) existenţa numărului necesar de registre notariale securizate, achiziţionate de la S.C. Notarom S.A.;
h) dovada că deţine certificat digital privind semnătura electronică calificată;
i) copia contractului încheiat cu Casa de asigurări a Notarilor Publici;
j) dovada obţinerii înregistrării ca raportor la Oficiul Naţional de
Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;
k) copie după certificatul de înregistrare fiscală eliberat de
autorităţile române;
I) dovada încheierii contractului cu CNARNN;
m) dovada confecţionării sigiliului şi a timbrului sec de către Monetăria Statului.
n) specimenul de semnătură, de sigiliu şi de timbru sec, pentru localitatea în care îşi va desfăşura activitatea, legalizate de un notar public;
o) dovada de plată a taxei de înregistrare în RNENP şi de emitere a licenţei de funcţionare, stabilite de către Consiliul Uniunii.
Art. 59. Pe baza actelor depuse, registrul va emite licenţa de funcţionare şi certificatul de înregistrare în RNENP. Licenţa va cuprinde menţiuni cu privire la datele de identificare ale notarului public, sediul biroului notarial, forma de exercitare a profesiei, numărul şi data ordinului de numire emis de către ministrul justiţiei, numărul şi data înregistrării în RNENP, data de la care notarul public îşi va începe efectiv activitatea.
Art. 60. La cererea de completare a înregistrării în RNENP şi emiterea licenţei de funcţionare, notarii publici care vor să îşi înceapă activitatea într-un birou care este în stare de funcţionare, vor depune următoarele documente:
a) avizul Colegiului director de asociere sau după caz ordinul ministrului justiţiei;
b) avizul Colegiului director prin care se atestă că în biroul deja existent îşi pot desfăşura activitatea mai mulţi notari publici;
c) avizul colegiului director privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 58 lit.) b-h de către notarul care vine în asociere.
Art. 61. Orice modificare intervenită în modul de desfăşurare a activităţii unui notar public cu privire la asociere, încetarea asocierii, schimbare de nume, schimbare de sediu (temporar sau permanent), deschiderea de sedii secundare, suspendare din exerciţiul funcţiei la cerere sau disciplinară se înregistrează în registru, la cerere sau din oficiu, dispoziţiile privind înregistrarea în RNENP aplicându-se în mod corespunzător.
Art. 62. (1) Retragerea licenţei de funcţionare se face la solicitarea Colegiul director sau din oficiu pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 58 şi se dispune de către Biroul executiv.
(2) In toate cazurile de suspendare din funcţie a notarului public care funcţionează într-un birou individual licenţa de funcţionare se retrage de către Biroul executiv, la cerere sau din oficiu.
Art. 63. RNENP va actualiza permanent site-ul Uniunii cu privire la modificările intervenite în tabloul notarilor publici.
Art. 64. Notarul public are obligaţia afişării la loc vizibil a licenţei de funcţionare, neîndeplinirea acestei obligaţii atrăgând după sine răspunderea disciplinară a acestuia.
Art. 65. (1) Notarul public poate solicita Colegiului director înfiinţarea unui singur sediu secundar într-o localitate din cadrul circumscripţiei judecătoreşti unde îşi desfăşoară activitatea.
(2) Sediile secundare se vor înregistra în RNENP, cu respectarea dispoziţiilor privind înregistrarea biroului notarial prevăzute la art.58.
(3) în cazul notarilor publici asociaţi, fiecare notar public are dreptul la câte un sediu secundar, la care îşi pot desfăşura activitatea toţii notarii publici din societatea profesională.
(4) în cazul în care în localitatea în care funcţionează sediul secundar se deschide un birou notarial ca sediu principal, sediul secundar se desfiinţează, iar arhiva se va prelua de către biroul nou înfiinţat.
(5) într-o localitate poate funcţiona un singur sediu secundar care va avea afişat programul de funcţionare, biroul având program de lucru cu publicul cel puţin o zi pe săptămână.
Art. 66. (1) Sigiliul notarului public cuprinde stema României, numele, prenumele şi calitatea de notar public, precum şi localitatea unde îşi are sediul biroul său notarial. Modelul sigiliului este propus de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi aprobat de ministrul justiţiei. în cazul în care notarul public are nume compus şi mai multe prenume, pe sigiliu se va inscripţiona cel puţin numele integral şi primul prenume din actul de identitate.
(2) Sigiliul folosit de către notarul public la sediul principal se va utiliza şi la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale de la sediul secundar.
(3) Modelul timbrului sec, conţinutul acestuia şi procedura de confecţionare se aprobă de către Consiliul Uniunii.
(4) Pierderea, deteriorarea sau dispariţia sigiliului se comunică de îndată Camerei care va întocmi un proces-verbal de constatare semnat de către un angajat al Camerei cu atribuţii în acest sens şi notarul public titular al sigiliului. Un exemplar al procesului-verbal se va înainta RNENP împreună cu încheierea de legalizare a noilor specimene de sigiliu.
(5) Dispoziţiile privind confecţionarea şi înregistrarea sigiliilor se aplică în mod corespunzător.
(6) Notarul public poate să deţină maximum două sigilii care vor conţine elemente de diferenţiere (steluţe), ce pot fi folosite concomitent la instrumentarea actelor şi procedurilor notariale potrivit organizării proprii a biroului notarial stabilite prin decizie internă.
Art. 67. (1) După emiterea ordinului de numire notarul public va depune jurământul într-un cadru solemn.
(2) La depunerea jurământului se va încheia un proces-verbal în trei exemplare semnat de notarul public şi de cei în faţa cărora a fost depus, iar câte un exemplar din acesta se va păstra în arhiva Ministerului Justiţiei, a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi a Camerei Notarilor Publici.

SECŢIUNEA 7 încetarea şi suspendarea din funcţia de notar public

A) încetarea calităţii de notar public
Art. 68. (1) încetarea calităţii de notar public prin renunţare scrisă se face după cum urmează:
a) cererea formulată de către notarul public se va depune la Colegiul director în vederea avizării. Colegiul director va verifica condiţiile de continuare a activităţii biroului notarial de către un alt notar public sau de desfiinţare a acestuia.
b) după avizare, cererea se înaintează Biroului executiv al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici care va propune ministrului justiţiei încetarea calităţii de notar public. Ministrul justiţiei va soluţiona cererea în cel mult 15 zile de la înregistrarea acesteia la Ministerul Justiţiei.
c) după comunicarea ordinului de încetare a calităţii de notar, notarul public nu va mai putea instrumenta acte şi proceduri notariale. în situaţia în care notarul public nu poate lua la cunoştinţă de ordinul ministrului, Colegiul director va dispune luarea măsurilor necesare.
d) în cazul în care notarul îşi desfăşoară activitatea într-o societate profesională se va proceda la ridicarea sigiliilor şi a dispozitivului digital de semnătură electronică şi se va întocmi un proces-verbal de constatare a încetării activităţii de notar public. Colegiul director va informa în scris ANCPI, CNARNN, Casa de asigurări a notarilor publici şi furnizorul de semnătură electronică, despre încetarea calităţii de notar public.
(2) în cazul desfiinţării biroului notarial, după emiterea şi comunicarea ordinului de încetare a calităţii de notar public, Colegiul director va dispune formarea unei comisii care va avea următoarele atribuţii:
a) va închide şi ridica registrele notariale;
b) va ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică;
c) va dispune ştergerea din memoria calculatoarelor toate informaţiile şi datele cu caracter notarial;
d) va Inventaria şi ridica arhiva notarială a biroului, iar arhiva financiar-contabilă va rămâne în păstrarea şi gestiunea persoanei căreia i-a încetat calitatea de notar public pentru definitivarea situaţiei financiar- contabilă;
e) va dispune dezafectarea firmei biroului notarial;
f) va aduce la cunoştinţa publicului prin afişare faptul că biroul
notarial a fost desfiinţat şi locul de unde se pot lua informaţii;
(3) Dispoziţiile de mai sus se aplică şi în cazul în care notarul public a avut şi sediu secundar.
(4) în îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin Comisia va fi sprijinită de către personalul de specialitate al Camerei.
(5) După ridicare, sigiliile se vor înregistra în registrul de sigilii şi se vor păstra 1 an după care se vor distruge, operaţiune consemnată într-un proces-verbal.
(6) în termenul de păstrare de 1 an fostul notar public poate aplica sigiliul notarial numai pe documente financiar-contabile, în prezenţa unui reprezentant al Camerei care va face menţiune despre aceasta în registrul de evidenţă a sigiliilor.
Art. 69. (1) încetarea activităţii în cazul prevăzut la art. 23 alin.l) lit. b) şi h) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv pe baza unor documente medicale prin care se atestă incapacitatea de muncă sau existenţa unei boli psihice ireversibile.
(2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului sau a biroului în care acesta îşi desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător.
Art. 70. încetarea activităţii în cazul prevăzut la art. 23 alin.l) lit.
c) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei la sesizarea Biroului executiv, pe baza deciziei Colegiului director emisă în urma
verificărilor evidenţelor Camerei şi a situaţiei de fapt.
Art. 71. (1) încetarea activităţii în cazul prevăzut la art. 23 alin.l) lit. d) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici pe 1 baza hotărârii Consiliului de disciplină sau, după caz, a Consiliului Uniunii
ori a instanţei de judecată.
(2) Dispoziţiile art.73 din regulament se aplică în mod corespunzător.
Art. 72. încetarea activităţii în cazul prevăzut la art. 23 alin.l) lit.
e) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei la propunerea Biroului executiv pe baza controalelor efectuate în condiţiile legii şi ale prezentului regulament.
Art. 73. (1) încetarea activităţii în cazul prevăzut la art. 23 alin.l) lit. f) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv pe baza copiei legalizate a hotărârii k judecătoreşti de condamnare rămasă definitivă sau a unui certificat de grefă din care rezultă acest fapt.
(2) Notarul public condamnat îşi încetează activitatea la data rămânerii definitive a hotărârii.
(3) Cel care a luat la cunoştinţă de existenţa hotărârii judecătoreşti de condamnare are obligaţia înaintării acesteia, de la data la care a luat la cunoştinţă, după cum urmează:
a) notarul public condamnat către Camera din care face parte în termen de 5 zile;
b) Camera către Biroul executiv în termen de 5 zile;
c) Biroul executiv către ministrul justiţiei în termen de 5 zile.
Ministrul justiţiei va dispune de îndată emiterea ordinului de încetare
a funcţiei de notar public.
(4) Biroul executiv, concomitent cu propunerea transmisă ministrului justiţiei, va dispune ridicarea licenţei de funcţionare, pe care o va comunica RNENP si Camerei în care notarul îsi desfăsoară activitatea.
(5) Camera primind înştiinţarea de ridicare a licenţei va dispune de îndată ridicarea sigiliilor, a dispozitivului digital de semnătură electronică, închiderea registrelor notariale şi va informa ANCPI şi CNARNN.
(6) După emiterea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii se va proceda, în condiţiile prezentului regulament, la celelalte formalităţi necesare încetării activităţii notarului public condamnat.
Art. 74. (1) încetarea activităţii în cazul prevăzut la art. 23 alin.l)
lit. g) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei din oficiu
sau la sesizarea Biroului executiv pe baza documentelor justificative cu privire la neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de la art. 16 lit.) a-g) din lege.
(2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului sau a biroului în care acesta îşi desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător.
Art. 75. (1) încetarea activităţii în cazul prevăzut la art. 23 alin. 1) lit. i) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv pe baza certificatului de deces.
(2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului şi, după caz, a biroului în care acesta şi-a desfăşurat activitatea se aplică în mod corespunzător, la care se adaugă următoarele:
a) procesele verbale întocmite de comisia constituită de Colegiul director se încheie cu personalul existent la nivelul biroului notarial, iar în lipsa acestuia se vor face menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal;
b) repartizarea de către Colegiul director a actelor şi procedurilor aflate în curs de soluţionare unui alt notar public, cu obligaţia încunoştinţării părţilor;
c) redistribuirea personalului auxiliar, în măsura disponibilităţilor; L
d) sesizarea de către preşedintele Camerei a RNENP în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare în registru;
e) sesizarea de către preşedintele Camerei a organelor fiscale cu privire la decesul notarului.
Art. 76, (1)în vederea încetării calităţii de notar public, potrivit art. 23 lit. a) şi b) din lege, cererea se depune la Camera Notarilor Publici şi va fi înaintată prin Biroul executiv al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici ministrului justiţiei, care o va soluţiona în cel mult 15 zile de la înregistrarea acesteia la Ministerul Justiţiei.
(2) Până la soluţionarea cererii, notarul public îşi va continua activitatea.
Art. 77. încetarea activităţii în cazurile prevăzute la art. 23 lit. c)-g) din lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei la sesizarea Biroului executiv sau/şi din oficiu în cazurile prevăzute la art. 23 lit. e) şi f) din lege.
B) Suspendarea din funcţia de notar public
Art. 78. Suspendarea din funcţia de notar public se dispune la cerere sau din oficiu prin ordin al ministrului justiţiei.
Art. 79. Propunerea de suspendare se face de către Biroul executiv după cercetarea efectuată de către Colegiul director al Camerei în care notarul îsi desfăsoară activitatea.
a r
Art. 80. Suspendarea prevăzută de art. 24 alin.l lit. a) din lege se dispune la cererea notarului public, la propunerea Biroului Executiv pe baza sesizării Colegiului Director sau din oficiu de către ministrul justiţiei.
Art. 81. (1) în cazul suspendării, după emiterea şi comunicarea ordinului de suspendare din funcţie, Colegiul director va dispune formarea unei comisii care va avea următoarele atribuţii:
a) va închide registrele notariale. în cazul în care suspendarea se face pe o perioadă mai mare de 6 luni, iar biroul notarial nu asigură permanenţa serviciului de arhivă sau la cererea notarului public, Colegiul director va ridica pe cheltuiala notarului registrele şi arhiva;
b) va ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică;
c) va pune în vedere în scris notarului public suspendat ca pe perioada suspendării să nu utilizeze actele, datele şi informaţiile cu caracter personal ale clienţilor, stocate în calculatoare.
d) va dispune dezafectarea firmei biroului notarial, în cazul în care se ridică arhiva şi registrele;
e) va aduce la cunoştinţa publicului prin afişare, în cazul notarilor publici individuali, faptul că activitatea biroului notarial a fost suspendată, perioada de timp şi locul de unde se pot lua informaţii;
(2) Dispoziţiile alin.l se aplică în mod corespunzător şi cu privire la sediul secundar al notarului public suspendat.
(3) Colegiul director va informa despre suspendarea activităţii notarului public, ANCPI, CNARNN, Casa de asigurări a notarilor publici şi furnizorul de semnătură electronică.
(4) Despre suspendarea din funcţie se va face menţiune în RNENP şi se va proceda la ridicarea licenţei de funcţionare.
(5) După încetarea suspendării şi reluarea activităţii, notarul public va solicita Colegiului director predarea sigiliilor, a timbrului sec şi a dispozitivului digital de semnătură electronică.
(6) în îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin Comisia va fi sprijinită de către personalul de specialitate al Camerei.
Art. 82. (1) Suspendarea prevăzută de art. 24 alin.l lit. b) din lege se dispune de către ministrul justiţiei prin ordin în care se va preciza data de la care operează interdicţia de exercitare a funcţiei.
(2) Notarul public împotriva căruia s-a dispus măsura interzicerii exercitării funcţiei, îşi suspendă activitatea de la data rămânerii definitive a hotărârii,.
(3) în cazul suspendării dispusă ca măsură disciplinară, notarul public îşi suspendă activitatea de la data primirii ordinului de suspendare.
Art. 83. Notarul public împotriva căruia s-a dispus măsura interzicerii exercitării funcţiei are obligaţia de a înştiinţa de îndată Colegiul director. Acesta va lua măsurile corespunzătoare pentru suspendarea din exerciţiul funcţiei de la data la care această situatie i-a fost adusă la cunoştinţă.

SECŢIUNEA 8

Controlul activităţii notariale, evidenţele şi arhiva activităţii notariale

Subsecţiunea 1 - Controlul activităţii notariale

Art. 84. (1) Controlul profesional administrativ al activităţii notariale se exercită de către ministrul justiţiei, Consiliul Uniunii şi Colegiul director.
(2) Cu excepţia controlului inopinat, fiecare entitate care exercită controlul are obligaţia informării celorlalte două entităţi despre declanşarea controlului, notarul public controlat, perioada de control precum şi obiectivele acestuia.
(3) Ministrul justiţiei exercită controlul activităţii notarilor publici prin inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei şi îl declanşează în urma unor sesizări primite sau ori de câte ori se constată necesitatea efectuării acestuia.
(4) Consiliul Uniunii exercită controlul activităţii notariale prin Corpul de control al Uniunii în urma unor sesizări primite sau ori de câte ori se constată necesitatea efectuării acestuia.
(5) Colegiul director exercită controlul activităţii birourilor notariale din circumscripţia sa prin persoane desemnate de acesta sau, după caz, prin Corpul de control al Uniunii, în urma sesizărilor primite sau ori de câte ori se constată necesitatea efectuării controlului.
(6) Colegiul director al fiecărei Camere va controla modul de organizare a biroului notarial şi de îndeplinire a actelor după primele 6 luni de la începerea activităţii sau în cazul reluării activităţii după suspendarea ca măsură disciplinară. în acelaşi mod se va proceda şi în cazul birourilor asociate constituite din notari publici la începutul activităţii.
(7) Notarul public nu poate solicita efectuarea controlului la propriul său birou notarial.
Art. 85. (1) Controlul efectuat de Consiliul Uniunii sau de către Colegiul director al Camerei are, în principal, următoarele obiective:
a) respectarea prevederilor legale, regulamentare, statutare şi deontologice în activitatea notarilor publici;
b) ţinerea corectă a evidenţelor biroului notarial şl modul de comunicare cu evidenţele gestionate de CNARNN precum şi cu celelalte evidente cu incidenţă în activitatea notarială;
c) modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale;
d) modul de constituire şi conservare a arhivei;
e) conduita notarului public în activitatea profesională şi în societate;
f) combaterea concurenţei neloiale;
g) respectarea normelor tehnice şi igienico-sanitare de funcţionare corespunzătoare a biroului notarial, precum şi accesul liber şi neîngrădit la serviciul notarial în timpul programului de lucru cu publicul.
(2) Nu intră în atribuţiile de control efectuarea de verificări în vederea lămuririi unor cauze aflate pe rolul parchetelor sau, după caz, instanţelor judecătoreşti.
Art. 86. (1) Controlul se declanşează de către entităţile în măsură să-I exercite sau împuterniciţii acestora, care vor desemna şi echipa de control.
(2) Ordinul sau, după caz, dispoziţia de control va cuprinde şi:
a) numele şi prenumele notarului public controlat;
b) locul de desfăşurare a controlului;
c) durata controlului;
d) obiectivele controlului;
e) componenţa echipei de control.
(3) Ordinul sau, după caz, dispoziţia de control, se comunică notarului public ce urmează a fi controlat, cu cel puţin 5 zile înainte de data controlului fie în scris prin orice mijloc care atestă confirmarea primirii, fie verbal prin întocmirea unei note telefonice de către persoana care face comunicarea.
(4) în termen de o zi de la primirea ordinului sau, după caz, a dispoziţiei de control sau a înştiinţării despre acesta, notarul public poate solicita o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a controlului.
(5) Amânarea se aprobă sau se respinge de entitatea care a dispus controlul şi se comunică de îndată notarului public.
(6) In cazul în care s-a admis cererea de amânare a controlului, se comunică notarului public data la care a fost reprogramat controlul.
(7) Respingerea cererii de amânare a controlului, se aduce de îndată la cunoştinţa notarului public. în situaţia în care notarul public nu se supune controlului, acestuia i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.40 alin.l lit. j) din lege iar, după caz, echipa de control va putea să solicite Biroului executiv si ridicarea licenţei de funcţionare.
Art. 87. Entităţile în măsură să declanşeze efectuarea controlului sau împuterniciţii acestora, pot dispune şi efectuarea inopinată a controlului la birourile notariale, caz în care nu se impune aducerea la cunoştinţa notarului public a ordinului sau, după caz, a dispoziţiei de control. Celelalte dispoziţii privind organizarea şi desfăşurarea controlului se aplică în mod corespunzător.
Art. 88. Pe perioada desfăşurării controlului, la cererea membrilor echipei se poate suplimenta componenţa echipei de control, se poate prelungi durata controlului şi se pot adăuga noi obiective de control.
Art. 89. (1) Notarul public are obligaţia să fie prezent la sediul biroului pe toată durata controlului şi să colaboreze la desfăşurarea acestuia în bune condiţii.
(2) Controlul se desfăşoară la sediul biroului notarial, iar notarul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării controlului.
(3) Dacă în cadrul biroului nu există un spaţiu adecvat pentru derularea controlului, atunci echipa de control va putea dispune, pe perioada derulării controlului, suspendarea temporară a activităţii biroului notarial, notarul public putând instrumenta cu acordul echipei de control doar acele acte şi proceduri care nu pot fi amânate.
Art. 90. (1) Notarul public este obligat să transmită echipei de control orice informaţie solicitată, să prezinte toate documentele solicitate, precum şi să pună la dispoziţia echipei de control copii ale documentelor solicitate, în vederea ataşării acestora la nota de control. Notarul public nu poate opune echipei de control secretul profesional şi prevederile legale privind protecţia datelor cu caracter personal.
(2) Echipa de control, poate solicita explicaţii scrise, prin notă explicativă, ori de câte ori consideră necesar, notarului public revenindu-i obligaţia de a întocmi de îndată nota explicativă solicitată. Refuzul prezentării notei explicative se va consemna în nota de control şi constituie abatere disciplinară prevăzută de art.40 alin.l lit.j din lege.
(3) în cazul în care pe parcursul derulării controlului echipa de control identifică acte întocmite de alţi notari decât notarul controlat, acte care cuprind deficienţe grave, aceasta va sesiza în scris entitatea care a dispus controlul.
Art. 91. (1) în termen de 20 de zile de la data finalizării controlului echipa de control va întocmi o notă de control care va cuprinde aspectele de fapt şi de drept constatate cu ocazia efectuării controlului, la care se ataşează, după caz, copiile ridicate cu ocazia controlului şi notele explicative solicitate notarului public.
(2) Nota de control, se va comunica notarului public controlat, care va putea formula obiecţiuni, pe care le va înainta echipei de control în termen de 5 zile de la primirea acesteia.
(3) După primirea obiecţiunilor sau expirarea termenului de depunere a acestora echipa de control va redacta referatul cu propunerile privind măsurile pe care le consideră necesare a fi luate.
(4) Nota de control, eventualele obiecţiuni şi referatul cu propunerile formulate de echipa de control se transmit entităţii care a emis avizul de control în vederea luării măsurilor corespunzătoare sau, când este cazul, pentru exercitarea acţiunii disciplinare în condiţiile legii şi prezentului regulament.
(5) în cazul în care entitatea care a emis avizul nu va da curs propunerilor din nota de control, va emite o decizie motivată în fapt şi în drept, pe care o va comunica Registrului de Control ţinut de Uniune.
(6) Fiecare entitate care a dispus controlul are obligaţia comunicării unui exemplar al notei de control, a obiecţiunilor formulate de către notarul public şi a referatului cu propunerile echipei de control, RNENP în vederea centralizării, arhivării şi a urmăririi îndeplinirii măsurilor dispuse, iar registrul va comunica o situaţie centralizată a măsurilor dispuse în urma controalelor şi Casei de Asigurări a Notarilor Publici.
Art. 92. La sfârşitul fiecărui an Corpul de control al Uniunii va întocmi o sinteză a controlului care se va publica de către Uniune. Notarii publici controlaţi vor putea fi nominalizaţi în sinteză numai prin iniţialele numelui şi prenumelui.
Art. 93. Metodologia organizării şi desfăşurării controlului de către Consiliul Uniunii şi Colegiile Directoare se stabileşte prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
Art. 94. (1) Controlul efectuat de Consiliul Uniunii va urmări şi modul de organizare şi funcţionare a Camerelor, desfăşurarea adunărilor generale ale notarilor publici, îndeplinirea atribuţiilor, în condiţiile statutare şi legale, de către Colegiul director al Camerei, gestiunea financiar-
contabilă a Camerelor, precum şi activitatea Institutului Notarial Român, a CNARNN, a Casei de Asigurări a Notarilor Publici din România, a Casei de Pensii a Notarilor Publici şi orice alte activităţi şi aspecte cu incidenţă în activitatea notarială.
(2) Controlul se exercită de Consiliul Uniunii prin Corpul de Control al Uniunii ori de câte ori se impune, iar dispoziţiile privind organizarea şi desfăşurarea controlului se aplică în mod corespunzător.
(3) în situaţia în care în urma controlului efectuat la Camera Notarilor Publici cu privire la activitatea acesteia se constată deficienţe, echipa de control le va aduce la cunoştinţa Adunării generale şi a Consiliului Uniunii în vederea luării măsurilor ce se impun.
(4) în situaţia în care în urma controlului efectuat la celelalte entităţi din cadrul Uniunii cu privire la activitatea acestora se constată deficienţe, echipa de control le va aduce la cunoştinţa Consiliului Uniunii în vederea luării măsurilor ce se impun.
Art. 95. (1) Camera Notarilor Publici soluţionează sesizările petenţilor împotriva notarilor publici în cel mult 30 de zile de la primirea sesizării, dar nu mai târziu de 60 de zile în cazul în care se impune efectuarea de verificări suplimentare. Verificarea celor sesizate se face prin personalul de specialitate sau prin notarii desemnaţi să efectueze controlul.
(2) Sesizările formulate împotriva notarilor publici se soluţionează numai de către Camera Notarilor Publici în a cărei circumscripţie notarul public reclamat îşi desfăşoară activitatea, iar sesizările formulate împotriva modului de soluţionare de către Cameră a petiţiei se soluţionează de către Uniune.
(3) Sesizările formulate împotriva organelor de conducere ale Camerelor se soluţionează numai de către Uniune.
(4) Sesizările trebuie să fie scrise şi semnate şi să cuprindă datele de identificare şi de contact ale petiţionarului pentru a se putea solicita 1 acestuia lămuriri cu privire la conţinut, acestea putând fi depuse la sediul instituţiei competente să soluţioneze plângerea sau transmise prin mijloacele convenţionale de comunicare. Sesizările ai căror petiţionari nu pot fi identificaţi, vor fi clasate.
(5) în cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi instituţii mai multe petiţii având acelaşi obiect, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite.
(6) Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, iar în registrul de corespondenţă la numărul de înregistrare iniţial se face menţiune despre faptul că s-a răspuns.
(7) Sesizările se pot formula şi verbal de către petenţi în cadrul audienţelor solicitate Camerei sau Uniunii, cu respectarea dispoziţiilor privind competenţa de soluţionare a petiţiilor, situaţie în care în condica de audienţe se va înscrie petentul cu datele de identificare, aspectele semnalate de către acesta, modul de soluţionare şi persoanele care au acordat si asistat la audientă. Audientele vor fi acordate de către preşedintele instituţiei sau un reprezentant al acestuia, care vor fi însoţiţi de o persoană angajată în cadrul instituţiei sau, după caz, un alt specialist pe problema sesizată.
(8) Camera şi Uniunea nu pot da consultaţii, emite puncte de vedere sau dispoziţii pentru aspecte care sunt de competenţa notarului public, cu excepţia solicitărilor primite din partea instituţiilor publice.
(9) în cazul în care petiţia este adresată direct Uniunii sau Camerei şi se constată că nu este de competenţa instituţiei la care s-a depus, aceasta va fi înaintată în termen de 10 zile instituţiei competente cu înştiinţarea petentului.
(10) Conflictele de competenţă dintre Camere privind soluţionarea petiţiilor se soluţionează de către Uniune.

Subsecţiunea 2 - Organizarea şi evidenţele activităţii notariale

A) Organizarea şi Evidenţele Biroului Notarial
Art. 96. Biroul notarial, indiferent de forma de organizare, va ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată.
Art. 97. Pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii, sediul biroului notarial trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să asigure accesul liber şi neîngrădit al publicului la serviciul notarial;
b) întregul spaţiu să fie folosit pentru desfăşurarea activităţii notariale sau alte activităţi compatibile conform legii cu profesia de notar;
c) să aibă minium o încăpere pentru secretariat şi primire a publicului, o încăpere pentru desfăşurarea activităţii de notar cu asigurarea confidenţialităţii discuţiei cu părţile, un spaţiu de arhivă corespunzător pentru asigurarea securităţii şi siguranţei arhivei create şi deţinute şi un grup sanitar pentru deservirea publicului;
d) să aibă aspect exterior şi interior decent şi să aibă avizele necesare desfăşurării lucrului cu publicul;
e) să fie dotat cu sisteme de siguranţă şi anti-efracţie sau personal de paza;
f) să aibă expuse firma şi programul de lucru la loc vizibil pentru public;
g) să aibă afişată în interiorul biroului Ia loc vizibil licenţa de funcţionare;
h) să aibă dotările tehnice şi infrastructura necesară prevăzută la condiţiile de eliberare a licenţei de funcţionare.
Art. 98, (1) în cazul în care, în cadrul biroului notarial funcţionează mai mulţi notari publici asociaţi, fiecare îşi exercită personal profesiunea şi răspunde individual pentru activitatea sa. Pentru activitatea administrativă şi financiar-contabilă răspunderea tuturor notarilor asociaţi este solidară sau aceasta este numai a administratorului, dacă în contractul de
societate sunt prevederi în acest sens.
(2) In cadrul biroului notarial cu mai mulţi notari asociaţi, cererea
de îndeplinire a unei proceduri notariale poate fi soluţionată, pentru asigurarea celerităţii, de oricare dintre notari, în orice faza a soluţionării acesteia, răspunderea îndeplinirii procedurii aparţinând notarului care a finalizat-o.
Art. 99. Pentru efectuarea lucrărilor din cadrul biroului notarial, notarul public sau, după caz, notarul public stabilit prin contractul de asociere va încheia contracte de muncă cu unul sau mai mulţi angajaţi, cărora le stabileşte prin fişa postului atribuţiile ce le revin.
Art. 100. (1) Biroul notarului public funcţionează în toate zilele lucrătoare, conform programului de funcţionare care va fi afişat la loc vizibil publicului, iar la cerere, poate asigura serviciul notarial şi în afara orelor de program.
(2) în cazul în care biroul notarului public are un sediu secundar, programul de funcţionare al acestuia va fi astfel stabilit, încât să nu afecteze activitatea la sediul principal al biroului notarial.
Art. 101. (1) Indiferent de forma de organizare biroul notarial are obligaţia să ţină următoarele registre, pe suport de hârtie:
a) Registrul General Notarial;
b) Opisul Registrului General;
c) Registrul de succesiuni;
d) Opisul Registrului de Succesiuni;
e) Registrul de termene succesorale;
f) Registrul de Depozite;
g) Registrul de proteste;
h) Registrul de consultaţii juridice notariale;
i) Registrul de Traduceri, pentru birourile cu traducători angajaţi;
j) Registrul de divorţuri;
k) Opisul Registrului de Divorţuri;
1) Registrul de Corespondenta;

m) Registrul de evidenta a specimenelor de semnătura şi a parafelor traducătorilor autorizaţi, depuse la biroul notarial;
n) Registrul Unic de Control, în care toate organele abilitate de lege pentru efectuarea controlului, inclusiv controlul profesional- administrativ, vor înscrie perioada şi obiectivele controlului.
o) Registrele financiar-contabile prevăzute de legislaţia in materie;
p) Registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de
lege;
r) Orice alte registre cu caracter intern pe care notarul public apreciază ca fiind utile în desfăşurarea activităţii.
(2) Modelul registrelor notariale, cu excepţia celor prevăzute la alin.
(1) lit. r), a încheierilor actelor şi procedurilor notariale precum şi formularistica utilizată în activitatea notarială se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei la propunerea Consiliul Uniunii, iar modul de înscriere şi conservare a acestora prin hotărârea Consiliului Uniunii.
(3) Registrele notariale prevăzute la alin. (1) lit. a)-r)j se vor achiziţiona de către notarii publici în condiţiile stabilite de către Biroul Executiv.
Art. 102. Sediul secundar al notarului public are evidenţele şi registrele notariale proprii prevăzute de prezentul regulament, cu excepţia registrelor privind evidenţa financiar-contabilă care este comună cu sediul principal.
Art. 103. Notarul public are obligaţia întocmirii si transmiterii evidenţelor statistice ale lucrărilor şi operaţiunilor notariale aşa cum sunt stabilite de Consiliul Uniunii prin hotărâre, atât Camerei Notarilor Publici în care îsi desfăsoară activitatea, cât si Uniunii.
Art. 104. (1) Situaţia statistica trebuie să corespundă întocmai cu cele evidenţiate în registrele notariale şi evidenţele financiar-contabile. Notarul public care semnează situaţiile statistice poartă întreaga răspundere a datelor comunicate, iar întocmirea şi comunicarea eronata a datelor statistice va putea constitui abatere disciplinară.
(2) în situaţia în care în situaţia statistică lunară depusă de biroul notarial nu apare menţionat ca fiind instrumentate niciun act sau procedură notarială, Colegiul director va dispune verificări şi luarea măsurilor ce se impun, cu excepţia cazului în care în luna respectivă biroul notarial nu a funcţionat întrucât notarul sau notarii publici s-au aflat în concediu şi au înştiinţat Camera despre acest fapt.
Art. 105. (1) Notarii publici asociaţi pot ţine evidenţe, contabilitate si arhivă în comun în condiţiile din contractul de asociere, iar cererile si procedurile cu care este sesizat biroul, pot fi soluţionate de oricare din notarii publici asociaţi.
(2) Notarii publici asociaţi pot ţine evidenţe, contabilitate şi arhiva distinct, pentru fiecare asociat, în conformitate cu contractul de asociere numai în situaţia în care fiecare dintre ei a fost numit în aceeaşi localitate şi în aceeaşi circumscripţie judecătorească.
(3) Conflictele de competenta prevăzute de lege pot apărea numai în cauzele în care notarii publici sesizaţi fac parte din birouri separate sau sunt asociaţi cu evidenţe, contabilitate şi arhivă distinctă.
Art. 106. (1) In cazul desemnării de către Preşedintele Colegiului director a unui notar public, în condiţiile Legii (art. 26 ind2 lit. c), pentru asigurarea serviciilor notariale la un birou notarial dintr-o alta circumscripţie, cererile şi procedurile se evidenţiază in registrele notarului public înlocuit, precizându-se notarul care le îndeplineşte.
(2) Desemnarea notarului potrivit legii nu poate depăşi 30 de zile şi
nu se poate dispune în cazul încetării sau suspendării activităţii notarului înlocuit.
(3) Impozitul pe venitul rezultat din transferul proprietăţii şi tariful de publicitate imobiliară aferente procedurilor efectuate se vor încasa în numele notarului public înlocuit şi se vor vira în contul acestuia.
(4) Răspunderea pentru calcularea şi încasarea impozitului pe venitul rezultat din transferul proprietăţii şi a tarifului de publicitate imobiliară revine notarului instrumentator, iar răspunderea pentru virarea acestora la buget în condiţiile legii revine notarului înlocuit.
(5) Onorariul pentru serviciul efectuat se va încasa de notarul public instrumentator şi va fi înscris în evidenţele sale financiar-contabile.
(6) In situaţia in care Preşedintele Colegiului director desemnează un notar public din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei, pentru continuarea activităţii unui birou notarial, lucrările in curs se vor transfera
la notarul public instrumentator desemnat în baza unui proces verbal C constatator al acestor lucrări.
B) Evidenţele Camerei Notarilor Publici
Art. 107. La nivelul fiecărei Camere sau la sediile secundare ale acestora se ţine un registru de evidenţă a procedurilor succesorale şi opisul alfabetic al acestuia, administrat de către un compartiment din cadrul Camerei ce are ca atribuţii ţinerea evidenţelor cauzelor succesorale de competenţa notarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia sa.
Art. 108. în registrul de evidenţă a procedurilor succesorale se înregistrează toate cererile de deschidere a procedurilor succesorale care se soluţionează de către notarii publici din cadrul Camerei.
Art. 109. (1) în registrul de evidenţa a procedurilor succesorale se vor înscrie:
a) numărul şi data înregistrării în registru a solicitării de verificare şi înregistrare a cauzei succesorale;
b) numele şi prenumele defunctului;
c) data decesului (zi/lună/an);
d) ultimul domiciliu al defunctului constând în menţionarea localităţii şi adresei, aşa cum sunt evidenţiate în certificatul de deces;
e) codul numeric personal al defunctului, iar în situaţia în care nu este menţionat, se înscrie data naşterii acestuia;
f) numărul de înregistrare şi data cererii formulate de biroul notarial;
g) denumirea biroului notarial, în cazul societăţilor profesionale
sau numele notarului public în cazul biroului individual, căruia i-a fost
atribuită cauza succesorală spre soluţionare;
h) numărul şi data certificatului sau adeverinţei eliberate de registru;
i) numărul şi data dosarului succesoral precum şi numărul şi data
soluţiei date de notarul public;
j) observaţii.
(2) Cererea de verificare şi înregistrare a procedurii succesorale va fi semnată şi după caz ştampilată de către solicitant şi va cuprinde obligatoriu elementele prevăzute la art. 109 lit. b)-g);
(3) în situaţia în care registrul se ţine în format electronic, nu mai este necesară ţinerea opisului alfabetic.
Art. 110. Procedura privind modul de înregistrare, verificare şi transfer a cauzelor succesorale în curs de soluţionare, precum şi modelul registrului şi formularistica aferentă, se stabileşte prin regulamentul cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
Art. 111. La nivelul fiecărei Camere se ţin în format electronic sau pe suport de hârtie şi următoarele registre şi evidenţe:
a) Registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând
documentele înregistrate în acestea în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre;
b) Registrul de evidenţă a hotărârilor adunării generale;
c) Registrul de evidenţă a deciziilor colegiului director;
d) Registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui colegiului
director;
e) Registrul de evidenţă a stenogramelor sau proceselor verbale ale şedinţelor organelor de conducere;
f) Registrul de evidenţă notari şi birouri notariale precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea, în care se înregistrează toate documentele cu privire la evidenţa notarilor publici;
g) Registrul de evidenţă a arhivelor create de notarii publici a cărui informaţii se vor posta pe site-ul Camerei şi Uniunii;
h) Registrul de control în care se înregistrează atât controalele efectuate la Cameră, cât şi cele dispuse de Colegiul director, Consiliul Uniunii sau Ministerul justiţiei şi mapele cu actele de control aferente acestora;
i) Registrele apostilă şi supralegalizare şi mapele aferente acestora;
j) Registrul de evidenţă a anulărilor actelor sau procedurilor notariale, rectificărilor acestora, reconstituirilor şi duplicatelor eliberate după actele întocmite în mai multe exemplare originale încheiate până la data de 1 ianuarie 2013 şi aflate în arhiva Camerei; ,
k) Registru de evidenţă a copiilor simple sau certificate după actele originale aflate în arhiva Camerei;
I) Registrul de audienţe;
m) Registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Cameră şi a
facturilor emise de Cameră şi furnizori;
n) Registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile
prevăzute de lege si mapele aferente acestora;
o) Registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege.
Art. 112. în situaţia în care Camera are mai multe sedii secundare, la nivelul fiecărui sediu se vor tine, în funcţie de activitatea desfăsurată si următoarele registre şi evidenţe:
a) Registrul de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea în care se înregistrează toate documentele care nu 1 se regăsesc în celelalte registre;
b) Registrul de control în care se înregistrează controalele efectuate la sediul secundar şi mapele cu actele de control aferente acestora;
c) Registrul de evidenţă a anulărilor actelor sau procedurilor notariale, rectificărilor acestora, reconstituirilor şi duplicatelor eliberate după actele întocmite în mai multe exemplare originale încheiate până la data de 1 ianuarie 2013 şi aflate în arhiva Camerei;
d) Registrul de evidenţă a copiilor simple sau certificate după actele originale aflate în arhiva Camerei;
e) Registrele apostilă şi supralegalizare şi mapele aferente acestora;
f) Registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Cameră şi a facturilor emise de Cameră şi furnizori;
g) Registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile stabilite de Cameră;
h) Registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de
lege.
Art. 113. Modelul registrelor prevăzute art.lll şi art. 112, formularistica utilizată, precum şi modul de înscriere, conservare şi achiziţionare a acestora se stabilesc prin hotărârea Consiliul Uniunii.
C) Evidenţele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România
Art. 114. La nivelul Uniunii se ţin în format electronic sau pe suport de hârtie următoarele registre şi evidenţe:
a) Registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând
documentele înregistrate în acestea în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre;
b) Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici denumit
RNENP, în care se înregistrează toate documentele cu privire la evidenţa notarilor publici şi licenţa de funcţionare, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea;
c) Registrul de evidenţă a hotărârilor şi rezoluţilor Congresului Notarilor Publici;
d) Registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului Uniunii;
e) Registrul de evidenţă a deciziilor Biroului executiv;
f) Registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Uniunii;
g) Registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor organelor de conducere;
h) Registrul naţional de control în care se înregistrează atât controalele efectuate la Uniune, cât şi cele dispuse de Colegiul director, Consiliul Uniunii sau Ministerul justiţiei la Camere şi notarii publici, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora;
i) Registrul de evidenţă a specimenelor de semnătură pentru persoanele care aplică apostila şi supralegalizarea la nivelul Camerelor;
j) Registrul de audienţe;
k) Registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Uniune şi a
facturilor emise de Uniune şi furnizori;
I) Registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de
personal prevăzute de lege si mapele aferente acestora;
m) Registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de
lege;
n) Registrul de evidenţă a sigiliilor şi siglelor Camerelor şi Uniunii.
Art. 115. Procedura şi metodologia de achiziţionare şi gestionare a registrelor şi evidenţelor Uniunii se aprobă de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Uniunii.
Art. 116. (1) La nivelul Uniunii se ţin în format electronic, şi următoarele registre şi evidenţe, administrate de către CNARNN:
a) Registrul naţional notarial de evidenţă a succesiunilor (RNNES), în care se înregistrează cauzele succesorale privind cetăţenii români, străini sau apatrizi cu ultimul domiciliu în străinătate, de pe urma cărora au rămas bunuri în România;
b) Registrul naţional notarial de evidenţă a liberalităţilor (RNNEL), în care se înregistrează toate actele de donaţie, dispoziţiile testamentare, revocarea lor, precum şi retractarea revocării acestora;
c) Registrul naţional notarial de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNNEOS), în care se înregistrează toate actele notariale referitoare la acceptarea, respectiv renunţarea la moştenire;
d) Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora (RNNEPR), în care se înregistrează procurile/mandatele date în scopul încheierii de acte şi îndeplinirii de proceduri notariale, precum şi actele de revocare a acestora;
e) Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, (RNNRM), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţă de terţi, regimul matrimonial ales de soţi;
f) Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţă de terţi, cererile creditorilor cu privire la creanţele pe care le au faţă de o persoană fizică.
g) Registrul naţional de publicitate a maselor patrimoniale afectate exercitării în mod individual a profesiei (RNPMP), în care se înscriu în condiţiile art.33 din Codul civil actele de constituire a maselor patrimoniale.
(2) Metodologia privind organizarea şi funcţionarea registrelor prevăzute la alin. (1), procedura de înscriere şi consultare a acestora precum şi costurile pentru serviciile furnizate de către CNARNN se stabilesc prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii.

SUBSECŢIUNEA 3 - Arhiva activităţii notariale

A) - ARHIVELE NOTARIALE
Art. 117. (1) Arhivele notariale sunt constituite din totalitatea registrelor şi opiselor notariale, actelor notariale şi a altor documente în temeiul cărora au fost redactate acestea. Constituie arhive notariale şi documentele notariale create la fostele Notariate de Stat în perioada 1950-1995.
(2) Uniunea Naţională a Notarilor Publici, Camerele Notarilor Publici şi birourile notariale garantează potrivit legii, proprietatea statului asupra arhivei notariale asigurând resursele necesare pentru protejarea acesteia.
(3) Notarii publici au obligaţia de a organiza activităţile privind administrarea, utilizarea şi protejarea documentelor pe baza normativelor elaborate conform prezentului regulament de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi Camerele Notarilor Publici şi avizate favorabil de Arhivele Naţionale.
(4) Notarii publici pot solicita consultanţă de specialitate în domeniul arhivistic notarial Camerei Notarilor Publici din care fac parte sau Uniunii pentru organizarea unor măsuri de conservare, asigurare şi protecţie a documentelor pe care le deţin.
(5) în caz de calamitate care a afectat arhiva notarială sau a provocat dispariţia unor acte din arhivă, aceasta se comunică de îndată Camerei Notarilor Publici.
(6) Notarii publici au obligaţia de a se supune controlului de specialitate al Arhivelor Naţionale, Ministerului Justiţiei, Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi Camerei Notarilor Publici pentru verificarea respectării prevederilor legale, în tot ciclul de viaţă a documentelor conservate.
Art. 118, (1) Notarii publici sunt obligaţi să păstreze la sediul biroului notarial arhiva, cu excepţia cazului în care s-a obţinut aprobarea Colegiului Director al Camerei de conservarea a acesteia, în întregime sau parţial, într-un alt spaţiu de arhivă.
(2) Spaţiul destinat păstrării arhivei notariale trebuie să asigure conservarea documentelor împotriva distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare, sustragerii sau abandonului, fiind avizat în acest scop de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici.
(3) Arhiva notarială poate fi conservată cu avizul Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici şi în depozitele de arhivă ale Camerei Notarilor Publici.
Art. 119, (1) Notarul public răspunde de depozitarea şi conservarea arhivei biroului notarial în condiţiile şi termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea unui secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat de notarul public.
(2) Actele notariale, înregistrările şi evidenţele biroului notarial se vor întocmi si arhiva pe suport de hârtie. Acestea vor putea fi ţinute şi pe suport accesibil echipamentelor de prelucrare automată a datelor.
(3) Notarul public va ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată de biroul său.
(4) La fiecare birou notarial se vor ţine, potrivit nomenclatorului arhivistic mape şi dosare cu următoarele:
a) actele şi procedurile notariale întocmite;
b) actele privind activitatea administrativă, de personal şi financiar - contabilă.
Art. 120. (1) Actele şi procedurile prevăzute la art.119 alin.4 se vor constitui în vederea arhivării în mape şi dosare după urmează:
a) mapa cu actele autentice şi documentaţia ce a stat la baza acestora;
b) mapa cu certificatele de moştenitor ce cuprinde şi încheierea finală in original si, după caz, copia legalizata a testamentului olograf, procesul verbal de constatare a stării materiale si procesul verbal de validare a testamentului in original, inventarul succesoral;
c) mapa de alte soluţii în procedura succesorala va cuprinde in ordinea soluţionării, celelalte soluţii date in cauzele succesorale;
d) dosarul succesoral cuprinde certificatul de moştenitor şi
încheierea finală in original şi documentaţia necesara soluţionării;
e) mapa de divorţuri conţine încheierea privind soluţia la cererea de divorţ înregistrată la biroul notarial şi, după caz, un exemplar al certificatului de divorţ;
f) dosarul de divorţ cuprinde certificatul de divorţ şi încheierea În original şi documentaţia necesara soluţionării;
g) mapele cu procedurile notariale şi actele neautentice şi documentaţia ce a stat la baza acestora;
h) mapele cu actele privind activitatea administrativă şi financiar-contabilă şi dosarele de personal.
(2) Mapele şi dosarele vor fi constituite potrivit Nomenclatorului Arhivistic şi Normelor Arhivistice aprobate de Consiliul Uniunii.
Art. 121. (1) în funcţie de modul de ţinere a evidenţelor notariale la nivelul biroului notarial individual sau societăţii profesionale notariale, arhiva notarială poate fi:
a) Arhiva notarială individuală care este cea creată de un birou notarial individual;
b) Arhiva notarială în partidă simplă (separată sau dublă) care este cea creată de o societate profesională notarială constituită din 2 sau mai mulţi notari publici asociaţi în partidă simplă (separată sau dublă) numiţi în circumscripţia aceleiaşi judecătorii în conformitate cu contractul de asociere. în cazul dizolvării societăţii arhiva poate fi divizată conform contractului de asociere şi cu avizul Colegiului Director.
(2) Arhiva notarială în partidă comună care este cea constituită de notarii care îşi exercită profesia în cadrul unei societăţi profesionale formată dm 2 sau mai mulţi notari publici care ţin evidenţele în partida comună. în cazul dizolvării societăţii arhiva astfel creată nu poate fi divizată sau fragmentată.
Art. 122. Pentru emiterea avizului de funcţionare de către Colegiul Director în vederea licenţierii, biroul notarial va avea cel puţin o încăpere destinată depozitării arhivei, care trebuie să corespundă legislaţiei arhivistice.
Art. 123. (1) Actul original şi documentele care au stat la baza acestuia nu pot fi scoase din arhiva în care sunt păstrate decât în cazurile prevăzute de lege. în condiţiile legii, înscrisurile originale aflate în arhiva biroului notarului public pot fi cercetate de un magistrat, delegat în acest scop de autoritatea judiciară competentă.
(2) Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a testamentelor depuse la notarii publici sau a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora. Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă.
(3) Prin excepţie, când procedura verificării înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la notari publici pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate daca expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.
(4) Actele notariale păstrate în original în arhivă se eliberează la cererea instanţei de judecată sau parchetului în legătură cu cauzele penale aflate în curs, în condiţiile Codului de procedură penală. Dacă actele notariale sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate şi rămân la dosarul cauzei dacă sunt declarate ca false, cu obligaţia comunicării hotărârii sau a ordonanţei procurorului; în caz contrar, actul se va restitui.
(5) înscrisurile care constituie probe într-un proces penal, pot fi scoase temporar din arhivele notariale numai la cererea parchetului sau instanţei de judecată, în condiţiile Codului de procedură penală, pe bază de proces-verbal încheiat cu persoana delegată în acest sens.
(6) înaintea scoaterii actului, notarul public face o copie legalizată, care se arhivează în locul actului, până când acesta va fi din nou depus în arhivă, operaţiune scutita de plata oricăror taxe si onorarii.
(7) Scoaterea din arhivă a actelor notariale originale în orice alte cazuri şi modalităţi este interzisă, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(8) Aceleaşi obligaţii revin şi persoanelor care sunt depozitare ale arhivei sau celor care acţionează cu titlu de custode provizoriu.
Art. 124. (1) Secretul profesional cu privire la conţinutul actului şi documentaţiei acestuia nu operează faţă de Uniune, Camere, organul de control şi faţă de un alt notar public care poate solicita copii şi relaţii în legătură cu acestea pentru soluţionarea unor reclamaţii, sesizări, sau după caz, acte sau proceduri notariale.
(2) Solicitarea de copii sau relaţii se va face în scris de către Uniune, Cameră, notarul public solicitant, va purta număr de înregistrare, semnătura şi sigiliul şi va fi comunicată prin mijloacele convenţionale de comunicare. Notarul căruia i se adresează solicitarea are obligaţia de a transmite de îndată şi întocmai cele solicitate. Excepţie fac testamentele, care nu pot fi puse la dispoziţie fără dovada decesului testatorului.
(3) în baza împuternicirii avocaţiale avocaţii pot studia actele şi procedurile notariale şi pot solicita copii din arhiva birourilor notariale şi a camerelor, în numele clientului pe care îl reprezintă, dacă acesta justifică un drept sau un interes.
Art. 125. (1) Notarul public este obligat să respecte dreptul părţilor din actul notarial de a lua cunoştinţă despre documentele care le privesc, aflate într-un dosar întocmit cu privire la acestea şi să obţină copii, certificate sau extrase ale acestor documente.
(2) Notarul public, care deţine înscrisul care face obiectul unei cereri, trebuie să dea curs acestei cereri, în cel mai scurt timp posibil, iar în cazul în care refuză să dea curs cererii trebuie să comunice în scris refuzul său motivat.
(3) în cazul în care notarul public refuză nejustificat eliberarea unei copii sau informaţii din arhiva notarială solicitantul se poate adresa Camerei Notarilor Publici în vederea aprobării cererii de eliberare a înscrisului. Cererea aprobată prin decizia Colegiului Director este obligatorie pentru notarul public.
(4) Notarul public trebuie să răspundă, în cel mai scurt timp, oricărei corespondenţe provenind de la Colegiul Director al Camerei, Uniune sau de la organul de control care vizează documente din arhiva sa.
(5) Aceleaşi obligaţii revin şi notarilor sau Camerelor care sunt depozitarii arhivei sau care acţionează cu titlu de custode provizoriu.
Art. 126. (1) Camerele Notarilor Publici deţin depozite de arhivă în care notarii publici pot depune în conservare şi administrare arhiva notarială, integral sau parţial, conform aprobării Colegiului Director al Camerei.
(2) Camera Notarilor Publici, din momentul preluării documentelor, este obligată să respecte normele pentru prelucrarea şi asigurarea datelor cu caracter personal şi să protejeze interesele creatorului arhivei.
(3) Pentru administrarea şi protejarea arhivelor notariale Camera Notarilor Publici are următoarele obligaţii:
a) să amenajeze depozite de arhivă, care să asigure condiţii împotriva distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare ori sustragerii documentelor conservate, avizate de către Arhivele Naţionale ale României sau serviciile lor judeţene dotate cu toate sistemele de securitate necesare: sisteme anti-efracţie; sisteme de detecţie şi stingere a incendiilor; sisteme de supraveghere video funcţionale;
b) să ia măsuri împotriva accesului neautorizat;
c) să asigure condiţiile de securitate maximă din punct de vedere al manipulării documentelor pentru a asigura integritatea documentelor şi securitatea informaţiilor pe întreg ciclul de depozitare şi transfer;
d) să supravegheze prestarea serviciilor, să asigure resursele / umane, materiale, instalaţiile, echipamentele sau altele asemenea, fie de
natură provizorie, fie definitive pentru administrarea corectă a arhivei notariale;
e) să se supună controlului de specialitate al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România precum şi al Arhivelor Naţionale ale României, pentru verificarea respectării prevederilor legale, în tot ciclul de viaţă a documentelor conservate.
Art. 127. (1) în condiţiile prevăzute prin lege şi cu avizul Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici, o arhivă notarială poate fi preluată integral sau parţial de către un birou notarial din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau de către Camera Notarilor Publici din circumscripţia în care acesta a funcţionat sau funcţionează.
(2) Arhiva notarială poate fl transferată numai în custodia altui birou L notarial sau a Camerei Notarilor Publici. Sub sancţiunea ridicării licenţei de
funcţionare notarul public nu poate transfera arhiva în custodia altei entităţi sau persoane de drept public sau privat decât cele prevăzute în prezentul alineat.
(3) în vederea preluării în custodie a unei arhive notariale se va semna un proces-verbal de predare-preluare care va atesta starea documentelor şi numărul lor însoţit de inventarele documentelor aflate în arhivă, indicându-se şi individualizându-se totodată documentele care lipsesc. în caz de urgenţă, predarea se poate face fără a se îndeplini această documentaţie care va fi realizată de către noul deţinător.
(4) Până la numirea unui custode provizoriu ori până la realizarea transferului definitiv, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici poate solicita punerea sub sigiliu a arhivei care trebuie preluată în custodie.
(5) Oricare persoană obligată la predarea unei arhive notariale către custodele stabilit trebuie să o predea acestuia de îndată ce avizul de numire a custodelui i-a fost notificat. în executarea acestei obligaţii custodele desemnat poate solicita sprijinul organelor de ordine publică.
(6) Predarea unei arhive notariale către un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii va cuprinde toată arhiva notarială care este în posesia notarului public. Nu este permis transferul doar al unor părţi structurale din fondul arhivistic notarial predat.
(7) Arhiva financiar-contabilă se poate preda în custodie spre conservare, unui alt birou notarial, Camerei sau organului fiscal competent
(8) Cheltuielile ocazionate de predarea în custodie a arhivei sunt în sarcina aceluia care face predarea, mai puţin în cazul în care această operaţiune se produce ca urmare a decesului notarului public sau la încetarea calităţii de notar public.
Art. 128. (1) Preluarea în custodie definitivă a arhivelor notariale se va face în următoarele situaţii:
a) la încetarea activităţii notarului public;
b) la schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească;
c) în cazul abandonului sau al administrării defectuoase;
d) la solicitarea expresă a notarului public.
(2) Prin administrare defectuoasă se înţelege:
a) refuzul nejustificat de eliberare de copii din arhiva, de transmitere a documentelor către instituţiile îndreptăţite a solicita relaţii si documente;
b) refuzul nejustificat de a soluţiona cererile de rectificare a actelor aflate in arhiva gestionata;
c) neconstituirea mapelor conform Nomenclatorului arhivistic;
d) păstrarea arhivei într-un spaţiu necorespunzător sau impropriu volumului de activitate
Art. 129. în toate situatiile enumerate mai sus transferul arhivei notariale trebuie realizat într-un termen de maximum 15 zile de când s-a luat la cunoştinţă de evenimentul care duce la preluarea arhivei. Colegiul Director al Camerei poate acorda un termen suplimentar pe care îl consideră potrivit, dacă apreciază că circumstanţele justifică acest lucru.
Art- 130. Modalitatea de preluare în custodie definitivă se stabileşte prin Nomele de administrare a arhivelor notariale, care se aprobă prin Hotărâre a Consiliului Uniunii.
Art. 131. în condiţiile în care, în urma controalelor de specialitate, se constată o defectuoasă administrare a arhivei notariale Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici poate să numească un custode provizoriu al acelei arhive sau poate hotărî transferul documentelor în custodia Camerei Notarilor Publici.
Art. 132. Camera Notarilor Publici poate percepe tarife pentru custodia asigurată, precum şi pentru depozitarea şi administrarea documentelor. Cuantumul tarifelor precum şi modalitatea de plată se stabileşte prin decizia Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici.
Art. 133. (1) Arhivele notariale sunt proprietatea statului iar activităţile arhivistice notariale sunt de utilitate şi de interes public.
(2) Deţinătorii de arhive notariale pot păstra documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional şi după expirarea termenului de depunere a lor la Arhivele Naţionale ale României, dacă acestea le sunt necesare în desfăşurarea activităţii lor, pe baza aprobării direcţiei competente a Arhivelor Naţionale.
(3) Arhiva notarială se va păstra în integralitatea sa, ca o singură unitate, evitându-se fragmentarea sau existenţa separată a părţilor de fond, precum şi includerea într-un fond a mai multor fonduri sau fragmente de fond.
(4) Documentele notariale, odată intrate în depozitele Camerelor Notarilor Publici, nu mai pot fi retrase din administrarea acestora, cu excepţia situaţiei în care au fost predate în custodie pe termen limitat.
Art. 134. (1) în activitatea sa notarul public utilizează:
a) Sigilii rotunde din cauciuc, cu stema României, cu un diametru de 3,5 cm având inscripţionate: România, numele, prenumele şi calitatea de notar public, localitatea unde îşi are sediul biroul notarial;
b) Matriţe timbru sec, care vor avea inscripţiile stabilite prin hotărârea Consiliului Uniunii
c) Ştampile şi parafe, de diferite forme şi inscripţii, cu şi fără denumirea biroului notarial şi/sau numele notarului public, specifice activităţii notariale: ştampilă de legalizare copie; ştampilă antet birou; ştampilă cu legenda pagină neutilizată; parafă cu numele, prenumele şi calitatea de notar public.
(2) Notarul public poate utiliza, în acelaşi timp, numai două sigilii notariale cu stema României care se vor confecţiona cu amprentă sigilară unicat numai la Regia Autonomă „Monetăria Statului" şi care vor fi diferenţiate prin numărul de steluţe din legendă.
(3) Sigiliile cu stema României precum şi matriţele timbru sec se vor înregistra înainte de utilizare în Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici.
(4) Sigiliile cu stema României şi matriţele timbru sec se confecţionează în următoarele situaţii:
a) la numirea în funcţie a notarului public;
b) la schimbarea numelui notarului public;
c) la schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial;
d) în vederea înlocuirii celor uzate, pierdute sau sustrase.
(5) La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public ii revine obligaţia predării de îndată Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec utilizate în activitatea notarială în vederea păstrării acestora pe perioada suspendării.
(6) La schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec utilizate în activitatea notarială in vederea păstrării acestora.
(7) Sigiliile se scot din uz în situaţia în care devin ilizibile sau greu f
lizibile în urma folosirii îndelungate, în cazul pierderii, sustragerii sau '
deteriorării acestora. Sigiliile se scot din uz, după caz, şi în următoarele situaţii:
a) schimbarea numelui notarului public;
b) schimbarea denumirii biroului notarial, dacă se impune acest
lucru;
c) schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial.
(8) în situaţia în care notarul public şi-a încetat activitatea, sigiliile notariale şi matriţele timbru sec se vor conserva pe o perioadă de 6 luni la Camera Notarilor Publici în vederea finalizării formalităţilor financiar- contabile şi de resurse umane după care se vor casa conform dispoziţiilor legale.
(9) în cazul pierderii sau a sustragerii sigiliului cu stema României notarii publici au următoarele obligaţii: C
a) să înştiinţeze, în scris, imediat Camera Notarilor Publici şi Registrul naţional de evidenta a notarilor publici;
b) să publice pierderea şi să declare nulitatea acestora în Monitorul Oficial al României, partea a IlI-a, şi într-un ziar de circulaţie locală şi naţională, în termen de 10 zile;
c) să înregistreze, de îndată pierderea sau dispariţia sigiliului notarul public în Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici modelul noului sigiliu, care va conţine elemente de diferenţiere faţă de cel pierdut sau dispărut.
d) să încheie un proces-verbal în care să consemneze împrejurările pierderii.
(10) O copie a procesului-verbal de constatare privind pierderea, deteriorarea sustragerea sau scoaterea din uz, se va înainta şi Registrului naţional de evidenţă a notarilor publici pentru a fi luat în evidenţă.
Art. 135. (1) Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camerele Notarilor Publici au sigilii proprii ce au format rotund, confecţionate din cauciuc, cu stema României, cu un diametru de 3,5 cm având inscripţionate: România şi denumirea entităţii;
(2) Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camerele Notarilor Publici pot utiliza în acelaşi timp mai multe sigilii cu stema României care se vor confecţiona cu amprentă sigilară unicat numai la Regia Autonomă „Monetăria Statului" şi care vor fi diferenţiate prin numărul de steluţe din legendă. Numărul sigiliilor ce se vor utiliza, se va stabili prin Regulamentul de organizare si funcţionare al acestora.
(3) Sigiliile Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi Camerelor Notarilor Publici se vor înregistra înainte de utilizare în Registrul propriu de evidenţa a sigiliilor, în care se vor înscrie şi persoanele împuternicite să le utilizeze.
B) Arhivele de interes notarial
Art. 136. (1) Camera Notarilor Publici şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhiva proprie şi vor putea deţine şi conserva atât arhiva fostelor Notariate de Stat cât şi arhiva birourilor notariale, conform aprobării Colegiului director al Camerei.
(2) Camerele Notarilor Publici răspund de depozitarea şi conservarea arhivelor proprii în condiţiile şi termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea unui secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat în acest sens.
(3) Arhivele notariale transferate de către Camera Notarilor Publici se organizează cu respectarea identităţii şi a integrităţii fondurilor şi/sau fragmentelor de fonduri arhivistice preluate.
(4) Camerele Notarilor Publici vor conserva şi vor administra arhivele astfel preluate, în condiţiile legii, putând elibera copii certificate de pe documentele aflate în arhivă, în condiţiile normelor de administrare a arhivelor notariale.
(5) Pentru eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din aceste arhive, pentru îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite, precum şi pentru reconstituirea actelor notariale, Colegiul director va desemna un notar public.
(6) Pentru eliberarea de copii certificate de pe actele din aceste arhive, Colegiul director va desemna un angajat cu studii juridice al Camerei.
Art. 137. (1) Orice informaţii cu privire la actele notariale păstrate în arhivele Camerei Notarilor Publici se eliberează numai persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de părţi ale actului, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi acelora care justifica un drept sau un interes legitim, denumite în continuare persoane interesate.
(2) Informaţia cu privire la existenţa testamentului se eliberează persoanelor interesate numai după decesul testatorului dovedit cu actul de deces, cu excepţia cazurilor în care cererea este formulată de testatorul însuşi.
Art. 138. (1) Camera Notarilor Publici poate elibera certificate şi copii de pe toate documentele pe care le deţine, la cererea formulată în nume propriu de către persoanele interesate, fizice sau juridice, de drept public sau privat.
(2) Persoanele interesate pot fi reprezentate în relaţia cu Camera Notarilor Publici de reprezentantul legal, de o persoană împuternicită prin procură autentică ori de avocat în baza împuternicirii avocaţiale.
Art. 139. (1) Cuantumul tarifului pentru eliberarea copiilor certificate şi a copiilor simple, precum şi scutirile sau reducerile de la plata acestui tarif se stabilesc de Colegiul Director al Camerei.
(2) Tariful perceput pentru eliberarea copiilor reprezintă venit din activitate economică a Camerei.
(3) La solicitarea instituţiilor statului, Camerele Notarilor Publici vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe documentele aflate în arhiva.
Art. 140. (1) Arhivele fostelor Notariate de Stat create în perioada 1950-1995, deţinute în prezent de Judecătorii sau de alte instituţii, vor fi predate Camerelor Notarilor Publici din circumscripţia Curţilor de Apel în care se afla judecătoria sau instituţia deţinătoare. L
(2) Camerele Notarilor Publici vor proceda la preluarea si prelucrarea acestor arhive în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
(3) Preluarea arhivelor se fac pe bază de procese-verbale de predare-preluare însoţite de inventare arhivistice semnate de notarii publici desemnaţi de Camerele Notarilor Publici şi de conducătorii instituţiei care deţine arhiva.
(4) Cheltuielile de inventariere şi de preluare sunt suportate de Camerele Notarilor Publici.
Art. 141. Arhiva Uniunii şi a entităţilor subordonate se va păstra în condiţiile şi la termenele stabilite de dispoziţiile legale, privind fondul arhivistic naţional.

SECŢIUNEA 9 Camera Notarilor Publici

Art. 142. (1) Fiecare Cameră va avea un regulament propriu de organizare şi funcţionare a sediului principal şi a celor secundare aprobat de Adunarea Generală pe baza regulamentului cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) în îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Camera poate desfăşura, în condiţiile stabilite de către Colegiul director activităţi economice.
Art. 143. Sediile secundare ale Camerei utilizează şi deţin sigilii şi evidenţe proprii, dar nu au personalitate juridică.
Art. 144. Fiecare Cameră va avea pagină proprie de web care va cuprinde cel puţin următoarele informaţii publice:
a) adresele de contact ale tuturor sediilor Camerei şi programul de lucru;
b) programul de audienţe;
c) tabloul notarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în Camera respectivă, care cuprinde datele contact ale notarilor publici şi programul de lucru al biroului notarial;
d) modificări intervenite în modul de desfăşurare a activităţii notarilor publici(concediu de odihnă sau medical, suspendare, încetarea activităţii etc.);
e) lista cu arbitri aprobaţi de Colegiul director al Camerei;
f) listă cu experţii evaluatori care evaluează bunurile scoase la licitaţie;
g) date privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor;
h) date cu privire la locul şi gestionarul arhivelor notariale;
i) date cu privire la organizarea examenelor şi concursurilor de notar stagiar sau de notar public;
j) alte date apreciate de Colegiul director ca fiind de interes
public.
Art. 145. Modul de organizare şi funcţionare a activităţii de arbitraj, mediere şi licitaţii de la nivelul Camerei se va stabili prin Regulamentul propriu aprobat de Colegiul Director, pe baza Regulamentului cadru aprobat de Consiliul Uniunii cu privire la aceste activităţi.
Art. 146. Procedura alegerii organelor de conducere ale Camerei şi Uniunii se face în condiţiile stabilite prin Regulamentul cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
Art. 147. (1) Adunarea generală a Camerei se întruneşte în şedinţe de cel puţin două ori pe an la convocarea preşedintelui Colegiului director, cu excepţia anului în care are loc alegerea organelor de conducere ale Camerei şi Uniunii când se vor întruni în cel puţin trei şedinţe din care una distinctă pentru alegeri.
(2) în cazul în care preşedintele refuză convocarea şedinţei, Colegiul director poate convoca Adunarea Generală ordinară sau extraordinară, după caz.
(3) Adunarea generală se convoacă de către preşedinte sau Colegiul Director la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Uniunii sau cel puţin a unei treimi din numărul notarilor publici cu drept de vot în Adunarea generală a Camerei în condiţiile stabilite prin statut.
(4) în îndeplinirea atribuţiilor sale Adunarea generală adoptă hotărâri obligatorii pentru toţi notarii publici cu majoritate simplă.
(5) împotriva hotărârii Adunării generale se poate formula plângere la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Consiliului Uniunii este definitivă putând fi atacată doar la instanţa de judecată competentă în condiţiile legii.
(6) Prezenta notarilor publici la adunările generale este obligatorie.
Art. 148. (1) Adunarea generala este legal constituita în prezenta majorităţii membrilor săi cu drept de vot.
(2) Notarul public suspendat nu poate participa cu drept de vot la adunarea generala.
(3) In cazul in care nu este legal constituită din lipsa cvorumului necesar se convoacă o nouă Adunare generală în condiţiile stabilite prin statut. Adunarea generală, astfel convocată este legal constituită în prezenţa a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi.
Art. 149. (1) Colegiul director se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe lună la convocarea preşedintelui Colegiului director sau în lipsa acestuia, a vicepreşedintelui.
(2) în caz de refuz a preşedintelui sau vicepreşedintelui, Colegiul director se poate convoca de majoritatea membrilor acestuia. Colegiul director se poate convoca şi la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii. în toate cazurile convocarea se face în condiţiile stabilite prin statut.
(3) în îndeplinirea atribuţiilor sale Colegiul director adoptă decizii, obligatorii pentru toţi notarii publici din Cameră, cu majoritatea simplă.
(4) Pentru situaţii urgente Colegiul director poate adopta decizii prin exprimarea votului, în scris şi, după caz, pe baza materialelor şi proiectelor de decizii transmise de către preşedintele Colegiului Director. Transmiterea materialelor şi ulterior a votului exprimat se va face prin
48
unul din mijloacele convenţionale de comunicare care face dovada transmiterii şi respectiv primirii.
(5) împotriva deciziei Colegiului director se poate formula plângere la Adunarea generală a Camerei în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Adunării generale este definitivă putând fi atacată doar la instanţa de judecată competentă în condiţiile legii.
(6) Prezenta membrilor la şedinţele Colegiului director este obligatorie.
Art.150. (1) Colegiul director este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi.
(2) In cazul în care Colegiul director nu este legal constituit din lipsa cvorumului necesar, se convoacă un nou Colegiu director în condiţiile stabilite prin statut. Colegiul astfel convocat este legal constituit în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor săi.
Art.151. (1) La şedinţele Colegiului director vor fi convocaţi şi reprezentantul sau, după caz, reprezentanţii Camerei în Consiliul Uniunii.
(2) Preşedintele, Prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Uniunii pot convoca orice Colegiu director şi pot participa la orice şedinţă a acestora.
(3) Prezenţa reprezentanţilor Camerei în Consiliul Uniunii, este obligatorie la şedinţele Colegiului Director al Camerei din care fac parte.
Art.152. La şedinţele Colegiului director pe lângă personalul de specialitate al Camerei desemnat în acest sens, vor participa ca urmare a solicitării sau convocării de către preşedintele Colegiului, ori de câte ori consideră necesar, şi alţi notari publici sau specialişti.
Art. 153. Colegiul director va înainta Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, la începutul fiecărui an, o informare cu privire la activitatea desfăşurată în anul precedent.
Art. 154. (1) în îndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele Colegiului director emite dispoziţii obligatorii pentru toţi notarii publici din Cameră.
(2) împotriva dispoziţiei preşedintelui se poate formula plângere la Colegiul director al Camerei în termen de 15 zile de la comunicare. Decizia Colegiului director este definitivă putând fi atacată doar la instanţa de judecată competentă în condiţiile legii.
Art. 155. în lipsa preşedintelui Colegiului Director, situaţie adusă la cunoştinţa Colegiului director, atribuţiile preşedintelui sunt preluate de drept de către vicepreşedintele Colegiului Director până la încetarea acestei situaţii.
Art. 156. (1) Pentru soluţionarea petiţiilor preşedintele va putea solicita note explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângeri, iar în funcţie de cele constatate, în limita atribuţiilor sale, va dispune măsurile corespunzătoare.
(2) Preşedintele poate delega această atribuţie vicepreşedintelui sau unui membru al Colegiului director.

SECŢIUNEA 10

Organizarea şi Funcţionarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România

A) Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România
Art. 157. în îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Uniunea poate desfăşura, în condiţiile stabilite de către Consiliul Uniunii activităţi economice.
Art. 158. Uniunea va avea pagină proprie de web care va cuprinde cel puţin următoarele informaţii publice:
a) adresele de contact ale tuturor sediilor Camerelor şi programul de lucru;
b) programul de audienţe;
c) tabloul tuturor notarilor publici care cuprinde datele de contact ale acestora, precum şi programul de lucru al biroului notarial;
d) lista cu arbitrii aprobaţi de Colegiile directoare ale Camerelor;
e) listă cu experţii evaluatori care evaluează bunurile scoase la licitaţie;
f) date privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor;
g) date cu privire la locul şi gestionarul arhivelor notariale;
h) date cu privire la organizarea examenelor şi concursurilor de notar stagiar sau notar public, precum şi a concursurilor de schimbări de C. sedii;
i) alte date apreciate de Biroul executiv ca fiind de interes public;
Art. 159. Delegaţi cu drept de vot la Congres sunt toţi notarii publici care au fost aleşi în orice funcţie eligibilă la nivelul Camerei şi Uniunii la care se adaugă reprezentanţii aleşi în adunarea generală pe durata unui mandat în limita normei de reprezentare. Prezenţa delegaţilor la Congres este obligatorie.
Art. 160. La calculul normei de reprezentare pentru alegerea, atât a reprezentanţilor la Congres, cât şi a reprezentanţilor în Consiliul Uniunii se va avea în vedere numărul notarilor în funcţie la sfârsitul lunii anterioare organizării alegerilor, potrivit procedurii stabilite prin regulament aprobat de Consiliul Uniunii.
Art. 161. împotriva hotărârilor Congresului se poate formula plângere la instanţa de judecată competentă în condiţiile legii, numai după sesizarea prealabilă a Uniunii.
Art. 162. Procedura alegerii organelor de conducere ale Uniunii se face în condiţiile stabilite prin regulamentul aprobat de Consiliul Uniunii.
Art. 163. Reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii îşi vor exprima votul cu respectarea strategiei şi intereselor profesiei.
Art. 164. Prezenta membrilor la şedinţele Consiliului Uniunii este obligatorie.
Art. 165. Reprezentanţii Camerelor în Consiliului Uniunii au
obligaţia consultării şi informării permanente a Colegiului director cu privire la activitatea desfăşurată sau care urmează să se desfăşoare în fiecare şedinţă a Consiliului Uniunii.
Art. 166. Membrii Consiliului Uniunii răspund individual pentru votul exprimat.
Art. 167. Reprezentanţii Camerelor în Consiliului Uniunii au
obligaţia informării anuale a Adunării Generale cu privire la activitatea desfăşurată în Consiliului Uniunii.
Art. 168. (1) în îndeplinirea atribuţiilor sale Consiliului Uniunii adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru Camere şi notari publici.
(2) împotriva hotărârii se poate formula plângere la instanţa de judecată în condiţiile legii.
Art. 169. Pentru situaţii urgente Consiliul Uniunii poate adopta hotărâri întrunit în şedinţă prin intermediul sistemului de videoconferinţă sau fără a fi întrunit într-o şedinţă prin vot exprimat prin corespondenţă, în acest din urmă caz fiecare membru îşi va exprima votul în scris pe baza materialelor şi proiectelor de hotărârii transmise de către preşedintele Uniunii. Transmiterea materialelor şi ulterior a votului exprimat se va face prin unul din mijloacele convenţionale de comunicare care face dovada transmiterii şi respectiv primirii.
Art. 170. La şedinţele Consiliului Uniunii, pe lângă personalul de specialitate al Uniunii desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar şi alţi notari publici sau specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte.
Art. 171. Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici va înainta ministrului justiţiei, la începutul fiecărui an, o informare cu privire la activitatea notarială desfăşurată în anul precedent, informare ce va cuprinde date statistice, aspecte rezultate din verificările efectuate, măsurile luate pentru înlăturarea deficienţelor constatate, precum şi propuneri de îmbunătăţire a activităţii sub aspect legislativ şi administrativ.
Art. 172. (1) Biroul executiv se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe lună la convocarea preşedintelui Uniunii sau în lipsa acestuia de către prim-vicepreşedinte sau, după caz, unul din vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statut.
(2) Biroul executiv este legal constituit în prezenta a două treimi din numărul membrilor săi. In cazul în care Biroul executiv nu este legal , constituit din lipsa cvorumului necesar, se convoacă un nou Birou executiv în condiţiile stabilite prin statut. Biroul executiv astfel convocat este legal constituit în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor săi.
(3) In cazul în care Biroul executiv al Consiliului Uniunii nu este legal constituit din lipsa cvorumului necesar, se convoacă o nouă şedinţă în condiţiile stabilite prin statut.
(4) în îndeplinirea atribuţiilor sale Biroul executiv adoptă cu jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi decizii obligatorii pentru Camere şi notarii publici. în caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este decisiv.
(5) Prezenţa membrilor la şedinţele Biroului executiv este obligatorie.
(6) La şedinţele Biroului executiv pe lângă personalul de specialitate al Uniunii desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar şi alţi notari publici sau specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte.
Art. 173. Pentru situaţii urgente Biroul executiv poate adopta hotărâri întrunit în şedinţă prin intermediul sistemului de videoconferinţă sau fără a fi întrunit într-o şedinţă prin vot exprimat prin corespondenţă, în acest din urmă caz fiecare membru îşi va exprima votul în scris pe baza materialelor şi proiectelor de decizii transmise de către preşedintele Uniunii. Transmiterea materialelor şi ulterior a votului exprimat se va face prin unul din mijloacele convenţionale de comunicare care face dovada transmiterii şi respectiv primirii.
Art. 174. (1) în îndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele Uniunii emite dispoziţii obligatorii.
(2) împotriva dispoziţiei preşedintelui se poate formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la Biroul executiv. Decizia Biroului executiv este definitivă putând fi atacată doar la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii.
Art. 175. (1) în lipsa preşedintelui, situaţie adusă la cunoştinţa Uniunii, atribuţiile acestuia sunt preluate de drept de către prirn- vicepreşedintele Uniunii până la încetarea acestei situaţii. în cazul în care prim-vicepreşedintele se află în imposibilitatea exercitării atribuţiilor, atribuţiile preşedintelui sunt preluate de către unul din vicepreşedinţi delegat în acest sens de către preşedinte.
(2) Ori de câte ori preşedintele, prim-vicepreşedintele sau vicepreşedinţii se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, acestora le revine obligaţia de a comunica Uniunii motivele şi durata pentru care nu-şi pot exercita atribuţiile.
(3) Pentru soluţionarea petiţiilor, preşedintele va putea solicita note explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângeri, iar în funcţie de cele constatate va dispune măsurile corespunzătoare.
(4) Preşedintele poate delega atribuţia prevăzută la alin.(3), precum şi alte atribuţii ale sale prim-vicepreşedintelui, vicepreşedinţilor sau unui membru al Consiliului Uniunii.
Art. 176. Modul de organizare şi funcţionare al Redacţiei Buletinului Notarilor Publici, al comisiilor de specialitate ale Consiliului Uniunii, al aparatului de specialitate şi administrativ al Uniunii, al RNENP precum şi al altor organisme ce urmează a se înfiinţa la nivelul Uniunii se stabileşte prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Uniunii şi respectiv prin Regulamentul Consiliului Uniunii, aprobate prin hotărârea Consiliului Uniunii.
B) Casa de Asigurări a Notarilor Publici
Art. 177. (1) Casa de asigurări se organizează şi funcţionează pe baza statutului propriu aprobat în condiţiile legii de către Consiliul Uniunii.
(2) Casa de asigurări este condusă de un Consiliu de administraţie numit de către Consiliul Uniunii dintre notarii publici propuşi de către Camerele Notarilor Publici. Consiliul de administraţie este condus de un preşedinte desemnat dintre membri săi, de către Consiliul Uniunii.
(3) Numărul membrilor Consiliului de administraţie precum şi modul de desemnare a acestora şi a preşedintelui se stabilesc prin statut.
(4) La şedinţele Consiliului de administraţie, pe lângă personalul de specialitate al Casei de asigurări desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar şi alţi notari publici sau specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte.
Art. 178. (1) După dobândirea calităţii de notar public şi anterior începerii activităţii acesta este obligat, sub sancţiunea neemiterii licenţei de funcţionare, să încheie contractul de asigurare cu Casa de asigurări devenind membru al acesteia.
(2) Pe perioada exercitării funcţiei notarul public este obligat, sub sancţiunea ridicării licenţei de funcţionare, să îşi achite anual costul poliţei de asigurare în condiţiile stabilite prin contractul de asigurare.
(3) Pe data ridicării licenţei de funcţionare contractul de asigurare încetează sau se suspendă, după caz, în funcţie de cazul de încetare sau suspendare a calităţii de notar.
Art. 179. Anual, la emiterea poliţei de asigurare, Casa de asigurări / va solicita Uniunii informaţii cu privire la conduita profesională a notarului public, iar în funcţie de aceasta va întocmi fişa de evaluare de risc profesional a notarului, pe baza căreia se va stabili, în condiţiile statutului, de către Consiliul de administraţie cuantumul anual al primei de asigurare, suma asigurată obligatorie, obligativitatea reîntregirii sumei maxime asigurate şi corelativ plata primei de asigurare, precum şi felul poliţei de asigurare.
Art. 180. Nu intră în categoria riscurilor asigurate de Casa de asigurări a Notarilor publici, activităţile desfăşurate de notarii publici în calitate de fiduciari şi/sau lichidatori desemnaţi de părţi.
Art. 181. (1) La nivelul Casei de Asigurări se ţin în format electronic sau pe suport de hârtie următoarele registre şi evidenţe:
a) Registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând
documentele înregistrate în acestea în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre;
b) Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici care au
încheiat contracte de asigurare, cuantumul poliţei, riscul asigurat, despăgubirile plătite în numele notarului asigurat mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea precum şi fişa de evaluare a riscului profesional;
c) Registrul de evidenţă a litigiilor în care este parte Casa de Asigurări şi soluţiile date;
d) Registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului de Administraţie;
e) Registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Casei de asigurări;
f) Registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor Consiliului de Administraţie;
g) Registrul de control în care se înregistrează atât controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora;
h) Registrul de audienţe;
i) Registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Casa de asigurări şi a facturilor emise de furnizori;
j) Registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege si mapele aferente acestora;
k) Registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege;
l) Orice alte registre necesare desfăşurării activităţii;
(2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Consiliului Uniunii prin regulament.
C) Institutul Notarial Român
Art. 182. (1) Institutul Notarial Român se organizează şi funcţionează pe baza statutului şi regulamentului propriu aprobat în condiţiile legii de către Consiliul Uniunii.
(2) Institutul Notarial Român este condus de un Consiliu director numit de către Consiliul Uniunii în condiţiile stabilite prin statutul şi regulamentul propriu. Din Consiliul director face parte şi preşedintele Uniunii care este de drept şi preşedintele Consiliului director.
(3) Preşedintele Consiliului director este şi preşedintele Institutului.
(4) în subordinea preşedintelui Institutului va funcţiona un Consiliu ştiinţific în condiţiile stabilite prin statutul şi regulamentul propriu.
(5) Numărul membrilor Consiliului director, Consiliului ştiinţific, precum şi modul de desemnare a acestora se stabilesc prin statutul şi regulamentul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.
(6) La şedinţele Consiliului director sau Consiliului ştiinţific, pe lângă personalul de specialitate al institutului desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar şi alţi notari publici sau specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte.
Art. 183. Formarea profesională iniţială a notarilor stagiari, formarea profesională continuă a notarilor publici, pregătirea celorlalţi solicitanţi se fac în condiţiile stabilite de Consiliul Uniunii la propunerea Consiliului ştiinţific si cu avizul Consiliului Director.
Art. 184. în condiţiile stabilite prin statutul şi regulamentul propriu excedentele bugetare anuale ale Institutului se pot vira, cu aprobarea Consiliului Uniunii, în contul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau, după caz, în contul Casei de pensii a notarilor publici pentru consolidarea
fondului de pensii.
Art. 185. (1) La nivelul institutului se ţin în format electronic sau pe suport de hârtie următoarele registre şi evidenţe:
a) Registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre;
b) Registrul de evidenţă a notarilor stagiari şi notarilor publici şi
celorlalte persoane care au urmat cursurile de formare iniţială sau
formare profesională precum şl mapele cuprinzând documentele
înregistrate în acestea;
c) Registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului director;
d) Registru de evidenţă a deciziilor Consiliului ştiinţific;
e) Registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Institutului;
f) Registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor Consiliului director si Consiliului stiintific;
g) Registrul de control în care se înregistrează atât controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora;
h) Registrul de audienţe;
i) Registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Institut şi a facturilor emise de institut sau furnizori;
j) Registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege si mapele aferente acestora;
k) Registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege;
I) Orice alte registre necesare desfăşurării activităţii; C
(2) Procedura şi metodologia gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Consiliului Uniunii prin regulament.
D) Casa de Pensii a Notarilor Publici
Art. 186. (1) Casa de pensii a notarilor publici se organizează şi funcţionează pe baza statutului şi regulamentului propriu aprobat în condiţiile legii de către Consiliul Uniunii.
(2) Casa de pensii este condusă de un Consiliu de administraţie numit de către Consiliul Uniunii. Consiliului de administraţie este condus de un preşedinte desemnat dintre membrii săi de către Consiliul Uniunii.
(3) Numărul membrilor Consiliului de administraţie precum şi modul de desemnare a acestora şi a preşedintelui se stabilesc prin statutul şi regulamentul propriu aprobat de către Consiliul Uniunii.
(4) La şedinţele Consiliului de administraţie , pe lângă personalul de specialitate al Casei de pensii desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar şi alţi notari publici sau specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte.
Art. 187. La nivelul Casei de Pensii se ţin în format electronic sau pe suport de hârtie următoarele registre şi evidenţe:
a) Registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre;
b) Registrul naţional de evidenţă a tuturor asiguraţilor, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea;
c) Registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului de Administraţie;
d) Registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Casei de pensii;
e) Registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor Consiliului de Administraţie;
f) Registrul de control în care se înregistrează atât controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora;
g) Registrul de audienţe;
h) Registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Casa de pensii şi a facturilor emise de furnizori;
i) Registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de
personal prevăzute de lege si mapele aferente acestora;
j) Registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege
k) Orice alte registre necesare desfăşurării activităţii;
Art. 188. Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Consiliului Uniunii prin regulament.
E) Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale
Art. 189. (1) Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale se organizează şi funcţionează pe baza regulamentului propriu aprobat în condiţiile legii de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
(2) CNARNN este condus de o Comisie de experţi formată din notari publici şi specialişti numită de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii. Comisia de experţi este condusă de un preşedinte desemnat dintre membrii săi de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
(3) Numărul membrilor Comisiei de experţi, precum şi modul de desemnare a acestora şi a preşedintelui comisiei se stabilesc prin regulamentul propriu.
(4) La şedinţele Comisiei, pe lângă personalul de specialitate al CNARNN desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar şi alţi notari publici sau specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte.
Art. 190. în condiţiile stabilite prin regulament, excedentele bugetare anuale se pot vira, cu aprobarea Biroului executiv, în contul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România sau, după caz, al Casei de pensii a notarilor publici pentru consolidarea fondului de pensii.
Art. 191. Pentru serviciile prestate, CNARNN se va înregistra cu activitate economică la organul fiscal competent.
2) La data intrării în vigoare a prezentului regulament activitatea SC Infonot Systems SRL va fi preluată integral de către CNARNN în condiţiile stabilite prin regulamentul propriu.
Art. 192. (1) La nivelul CNARNN se ţin în format electronic sau pe suport de hârtie pe lângă registrele naţionale notariale şi următoarele registre şi evidenţe:
a) Registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre;
b) Registrul de evidenţă a hotărârilor Comisiei de experţi;
c) Registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Comisiei de L experţi;
d) Registrul de evidenţă a stenogramelor sau proceselor-verbale ale şedinţelor Comisiei de experţi;
e) Registrul de control în care se înregistrează atât controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu actele de control aferente acestora;
f) Registrul de audienţe;
g) Registrul de evidenţă a contractelor încheiate de CNARNN şi a facturilor emise de centru şi de furnizori;
h) Registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege si mapele aferente acestora;
i) Registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de
lege.
(2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Biroul executiv prin regulament.

SECŢIUNEA 11 Răspunderea civilă şi disciplinară a notarilor publici;

A) Răspunderea civilă
Art. 193. (1) Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată numai pentru prejudiciile cauzate prin modul în care acesta îşi exercită obligaţiile profesionale, constate prin hotărâre judecătorească definitivă. Răspunderea este garantată în limitele stabilite prin contractul încheiat de notarul public, în condiţiile legii, cu Casa de asigurări a Notarilor Publici.
(2) Procedura prin care Casa de asigurări a Notarilor Publici acordă despăgubirile se stabileşte prin statutul şi regulamentul propriu al acesteia aprobate de Consiliul Uniunii.
B) Răspunderea disciplinară
Art. 194. Răspunderea disciplinară a notarului public intervine numai pentru săvârşirea unei fapte care constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii şi prezentului regulament, constatată de către Consiliul de disciplină.
Art. 195. (1) Consiliul de Disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere.
(2) Consiliul de disciplină are un preşedinte şi un vicepreşedinte aleşi cu votul majorităţii membrilor săi.
(3) Membrii Consiliului de disciplină pot fi numai notarii publici în funcţie care la data validării de către Congres a alegerii lor au împlinit minim 10 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică din care minim 5 ani ca notar public.
(4) Notarul public care a fost sancţionat disciplinar, care nu se bucură de o bună reputaţie morală şi profesională şi care a încălcat principiile deontologice nu poate dobândi şi deţine calitatea de membru al Consiliului de disciplină.
Art. 196. Consiliul de disciplină are în competenţa sa:
a) soluţionarea acţiunilor disciplinare exercitate împotriva notarilor publici;
b) constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii de către notarul
public a condiţiei de bună reputaţie şi formularea propunerii de încetare a calităţii de notar public;
c) alte atribuţii stabilite prin lege, prezentul regulament şi regulamentul propriu.
Art. 197. Acţiunea disciplinară se exercită de către ministrul justiţiei, preşedintele Uniunii sau Colegiul director şi se soluţionează de către Consiliul de Disciplină în condiţiile legii, prezentului regulament şi regulamentului propriu aprobat de Consiliul Uniunii.
Art. 198. Existenţa unei cauze civile sau penale în curs de soluţionare împiedică exercitarea acţiunii disciplinare pentru aceeaşi faptă.
Art. 199. încadrarea faptei săvârşite de notar, ca fiind abatere disciplinară, precum şi individualizarea sancţiunii disciplinare, sunt în '
competenţa exclusivă a Consiliului de disciplină.
Art. 200. în vederea exercitării acţiunii disciplinare, cercetarea prealabilă este obligatorie.
Art. 201. Cererea prin care se exercită acţiunea disciplinară va cuprinde: elementele de identificare ale părţilor, descrierea faptei săvârşite de notar, arătarea dovezilor pe care se întemeiază acţiunea, menţiunea cu privire la efectuarea cercetării prealabile, motivarea în drept, propunerea sancţiunii disciplinare semnătura titularului acţiunii precum şi alte elemente relevante în soluţionarea cauzei. La aceasta se va ataşa dovada efectuării cercetării prealabile şi, după caz, nota de control precum şi, dacă este cazul, petiţia care a stat la baza sesizării titularului C.
acţiunii disciplinare.
Art. 202. în căile de atac formulate împotriva hotărârilor Consiliului de disciplina au calitate procesuală titularul acţiunii şi notarul public.
Art. 203. Consiliul de disciplină va suspenda, cauza disciplinară în următoarele situaţii:
a) la cererea motivată a părţilor;
b) în cazul în care există o cauză civilă sau penală în curs de soluţionare pentru aceeaşi faptă pentru care s-a exercitat acţiunea disciplinară. Notarul public este obligat să aducă de îndată la cunoştinţa Consiliului de disciplină soluţia dată în cauza civilă sau penală, în vederea repunerii pe rol şi soluţionării cauzei disciplinare;
Art. 204. (1) Orice procedură aflată în competenţa Consiliului de Disciplină exercitată împotriva unui notar public care este ales sau numit într-o funcţie poate atrage suspendarea din exerciţiul funcţiilor deţinute la nivelul organizaţiei profesionale, până la soluţionarea acţiunii disciplinare.
(2) In situaţia în care hotărârea de sancţionare a rămas definitivă, notarul public va fi revocat din funcţiile în care a fost numit sau ales.
(3) Hotărârea rămasă definitivă se înaintează de către Consiliul de disciplină organului competent să dispună revocarea.
Art. 205. (1) Verificările referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie, se vor face ca urmare a unei sesizări scrise depuse la Ministerul Justiţiei, Uniune sau Camera din care face parte notarul public. Sesizarea va cuprinde elementele de identificare ale notarului, descrierea faptelor care se impută acestuia de natură a afecta buna sa reputaţie, precum şi dovezile pe care se sprijină sesizarea, datele de identificare ale petentului şi semnătura acestuia.
(2) în vederea întocmirii raportului de inspecţie, inspectorii din cadrul Corpului de control al Ministerului Justiţiei sau Uniunii vor verifica sesizarea din cel puţin trei surse credibile care să fi luat cunoştinţă nemijlocit şi să confirme sau infirme cele sesizate.
(3) Verificările referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie, se vor face numai de inspectorii din cadrul Corpului de control al Ministerului Justiţiei sau din cadrul Uniunii.
(4) în toate cazurile, raportul de inspecţie împreună cu obiecţiunile formulate de notarul public, după caz, se vor înainta Consiliului de Disciplină.
(5) în vederea pronunţării hotărârii, Consiliul de Disciplina va cita notarul public şi instituţia sau instituţiile din care fac parte inspectorii care au întocmit raportul şi va dispune administrarea probelor necesare.
(6) Hotărârea Consiliului de Disciplină, rămasă definitivă, se va publica într-una din revistele de specialitate ale Uniunii.
(7) în căile de atac formulate împotriva hotărârii Consiliului de disciplina au calitate procesuală notarul public şi instituţia care a dispus efectuarea inspecţiei.
Art. 206. La nivelul Consiliului de Disciplină se ţin în format electronic şi pe suport de hârtie următoarele registre şi evidenţe:
a) Registrul de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea în care se înregistrează toate documentele;
b) Registrul de evidenţă a cauzelor;
c) Opisul Registrului de evidenţă a cauzelor;
d) Registrul de evidenţă a hotărârilor;
e) Registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Consiliului de disciplină.
Art. 207. (1) Câte un exemplar al hotărârilor pronunţate în căile de atac se va depune la dosarul cauzei aflat la Consiliul de disciplină, de către titularul acţiunii disciplinare, în vederea arhivării şi certificării faptului că hotărârea Consiliului de Disciplină a rămas definitivă.
(2) Arhiva creată de Consiliul de Disciplină face parte din arhiva Uniunii.
Art. 208. Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului de disciplină, precum şi procedura de soluţionare a cauzelor aflate în competenţa sa, se stabilesc prin regulamentul propriu aprobat de Consiliul Uniunii.

Capitolul IV Procedura actelor notariale

Secţiunea 1 Dispoziţii generale

Art. 209. (1) Actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică un interes şi a autorităţilor competente, în cazurile prevăzute de lege.
(2) Cererile pot fl făcute şi prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens sau prin reprezentant legal potrivit legii, afară de cazul când, prin dispoziţii speciale, se prevede altfel. împuternicirea avocaţială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea unui act sau proceduri notariale.
Art. 210. în vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale notarul public va solicita, dacă este cazul, din arhiva altor birouri
notariale sau a Camerei documentaţia necesară. Documentaţia solicitată de către notarul public se comunică în mod obligatoriu şi de îndată prin orice mijloc de comunicare care confirmă trimiterea şi respectiv primirea.
Art. 211. (1) Documentele justificative, autorizaţiile şi informaţiile necesare pentru încheierea actelor şi procedurilor notariale, precum şi lucrările de publicitate vor fi obţinute de către notarul public direct sau printr-un angajat al biroului cu care a încheiat contract de munca pe perioada nedeterminată, delegat de notarul public în acest scop.
(2) Notarul public poate solicita şi obţine la cererea, transmisă prin orice mijloc de comunicare, şi pe cheltuiala părţilor certificatul de atestare fiscală, extrase de carte funciară, precum şi îndeplinirea oricăror altor operaţiuni solicitate de parte. De asemenea, în îndeplinirea actelor şi procedurilor notariale, notarul public poate comunica, la cererea şi pe cheltuiala părţilor, actele notariale la registrele publice prevăzute de lege, inclusiv cele ţinute de organele fiscale competente în vederea schimbării rolului fiscal pe numele dobânditorilor.
Art. 212. (1) Identificarea părţilor şi, după caz, a avocatului care îi asistă ori a reprezentanţilor acestora, se face în condiţiile legii.
(2) Identificarea deţinuţilor se face în condiţiile art.51 din lege şi prin atestarea comandantului locului de deţinere sau, a funcţionarului desemnat să îl însoţească/prezinte pe deţinut. în încheiere se va menţiona numele, prenumele şi funcţia celui care a prezentat deţinutul, pe baza declaraţie] verbale a acestuia.
(3) în cazul în care deţinutul este neştiutor de carte sau nu poate să semneze actul notarial acesta se va încheia în prezenţa a doi funcţionari ai penitenciarului.
(4) în cazul în care deţinutul nu cunoaşte limba română sau este surdo-mut neştiutor de carte, consimţământul se va lua în prezenţa unui interpret autorizat de Ministerul Justiţiei.
(5) Pentru instrumentarea actelor la locul de deţinere, notarii publici vor avea un program special stabilit de conducerea penitenciarului şi vor beneficia de spaţii adecvate instrumentării actelor notariale în condiţiile legii.
Art.213. (1) Dacă se consideră că este necesar, notarul public va întocmi şi o rezoluţie de încuviinţare a efectuării actului. în acest ultim caz, rezoluţia se va pune pe cerere şi va cuprinde pe scurt datele esenţiale necesare încheierii.
(2) îndeplinirea actului sau a procedurii se constată prin încheiere care poartă număr şi dată din registrul corespunzător. în cazurile anume prevăzute de lege, în baza încheierii de îndeplinire a actului sau procedurii se va elibera un certificat care va avea data încheierii şi număr din registrul corespunzător.
(3) Notarul public poate fi însoţit la instrumentarea actului în afara sediului său de un secretar delegat, caz în care şi acesta va fi menţionat în cuprinsul încheierii pe care o va semna alături de notar.
(4) Pentru actele notariale întocmite la sediul secundar se va face menţiune în încheiere, potrivit art. 50 lit. e) din lege.
Art. 214. în cazul actelor supuse publicităţii, în cazul în care legea prevede în mod expres, notarul public este obligat să întreprindă de îndată, în numele şi pe cheltuiala titularilor acestor drepturi, direct ori prin
angajaţii săi, la registrele prevăzute de lege şl să înmâneze părţilor dovezile referitoare la înscrierea drepturilor.
Art. 215. (1) Erorile materiale sau omisiunile vădite din actele şi procedurile notariale pot fi îndreptate prin încheiere de rectificare. Nu sunt admise corecturi directe în cuprinsul actelor notariale.
(2) Rectificarea se face la cererea oricărei părţi din act, a moştenitorilor sau mandatarilor, precum şi din oficiu de către notarul public pentru aspecte care nu sunt de natură a afecta obiectul actului sau conţinutul raporturilor juridice dintre părţi.
(3) Rectificarea se face în prezenţa părţilor sau, după caz, cu citarea lor, cu excepţia cazurilor când aceasta se face din oficiu de notarul public.
(4) Rectificarea la cerere se face după prezentarea de către părţi a exemplarelor originale sau, după caz, a duplicatelor actului.
(5) Rectificarea din oficiu se va face pe baza exemplarului din arhiva biroului notarial sau a Camerei Notarilor Publici, comunicându-se părţilor şi registrelor de publicitate câte un exemplar al încheierii.
(6) încheierea se va ataşa la exemplare originale ale actului şi, după caz, la duplicatele actului aflate în arhivă sau prezentate de părţi.
(7) Despre existenţa încheierii de rectificare se face menţiune pe exemplarele originale sau duplicatele actului aflate în arhiva biroului, cât şi pe cele prezentate de părţi.
(8) în situaţia în care aceeaşi eroare apare în mai multe acte sau proceduri aflate în raport de interdependenţă se admite îndreptarea lor prin aceeaşi încheiere.
(9) In îndeplinirea procedurii de rectificare, dacă aceasta este solicitată de una dintre părţi este obligatorie şi citarea celorlalte părţi. Cererea se înregistrează în registrul general fixându-se prin rezoluţie termenul de soluţionare. Partea care depune cererea are termenul în cunostintă. în continutul citatiei se va aduce la cunostintă data, ora si locul soluţionării cererii, precum şi în ce constă obiectul rectificării. Dacă s- a îndeplinit procedura de citare, la termenul stabilit notarul va proceda la rectificare, chiar în lipsa celor citaţi; acordul acestora se prezumă dacă nu au făcut obiecţiuni sau opuneri.
(10) încunoştinţarea părţilor despre solicitarea de rectificare se poate face şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat notarului datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, notarul va întocmi un proces-verbal în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.
(11) Nu se pot îndrepta prin această procedură erorile de drept, de raţionament juridic şi orice altă eroare sau omisiune care nu este de natură a fi calificată drept materială, acestea putând fi remediate doar cu acordul părţilor prin întocmirea unui alt înscris.
Art. 216. în îndeplinirea unei proceduri notariale notarul public instrumentator sau cel care a luat cunoştinţă de rectificarea, anularea sau revocarea unui act notarial, care nu sunt aduse la cunoştinţa celor ce gestionează arhivele notariale sau registre publice, are obligaţia de a le înştiinţa pe acestea. în acest scop notarul public va comunica celor interesaţi o copie a înscrisului care rectifică, anulează sau revocă actul sau o copie a respectivului act purtând menţiunea respectivă.
Art. 217. Pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului sau apostilarea acestora de către Camerele Notarilor Publici în condiţiile legii, prezentului regulament şi a metodologiei aprobate de Consiliul Uniunii.
Art. 218. (1) Dacă refuză îndeplinirea actului notarial, notarul public la stăruinţa părţilor redactează o încheiere de respingere care va cuprinde elementele prevăzute la art. 50 lit. a, b, c, d, f din lege precum şi motivele de fapt şi de drept care justifică refuzul.
(2) Notarul poate reveni asupra respingerii dacă motivele soluţiei nu mai subzistă.

Secţiunea 2 Redactarea înscrisurilor

Art. 219. (1) Actele şi procedurile notariale, cu excepţia actelor autentice, se vor redacta în numărul de exemplare originale cerute de U. părţi, plus unul pentru arhiva notarului public şi după caz, unul pentru efectuarea lucrărilor de publicitate.
(2) în procedura autentificării testamentului, proiectul de testament redactat de un avocat şi atestat de acesta se va reţine la dosarul autentificării, notarul întocmind testamentul conform acestui proiect cu menţiunea corespunzătoare. De asemenea, avocatul care a redactat testamentul poate participa la procedura de autentificare şi poate fi indicat în cuprinsul testamentului ca redactor al actului, caz în care îl va semna alături de testator.
Art. 220. (1) Documentaţia necesară încheierii actului sau procedurii notariale se reţine la dosarul actului sau procedurii împreună cu înscrisul original rămas în arhiva notarului.
(2) Documentele ataşate înscrisului principal ce constituie anexe ce fac parte integrantă din înscris vor fi semnate în condiţiile legii de către părţi şi vizate de către notarul public. în cuprinsul actului se va face menţiune despre faptul că anexele fac parte integrantă din acesta.
(3) înscrisul alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicându-se sigiliul notarului public pe marginile alăturate a două file, astfel încât sigiliul de legătură să fie aplicat pe toate filele înscrisului.
Art. 221. (1) înscrisul va fi redactat citeţ şi fără ştersături. Menţiunile în cifre se vor preciza şi în litere.
(2) Denumirea persoanelor juridice se va arăta fără prescurtări.
(3) încheierea notarială se va tehnoredacta în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată fi detaşată în mod separat de cuprinsul actului.
(4) în cazul în care notarul public îndeplineşte actul atât în limba română cât şi într-o limbă străină, la cererea justificată a părţilor, actul va fi întocmit în limba română şi în cele străine solicitate de părţi, cu menţiunea cuprinsă în act că în caz de litigiu prevalează varianta în limba română. Toate variantele actului vor fi semnate de părţi, de notarul public şi de traducătorul care a întocmit varianta actului în limba străină. Dacă părţile solicită ca înscrisurile ce le sunt înmânate să cuprindă doar varianta în limba străină, pe respectivul exemplar se va menţiona că este varianta în limba străină a actului încheiat atât în limba română cât şi în respectiva limbă străină. Notarul public instrumentator va păstra în arhiva biroului toate variantele actului astfel încheiat.
(5) Dacă cetăţeanul străin îi declară notarului public ca ştie limba română suficient de bine pentru ca actul sau procedura să se întocmească numai în limba română fără a mai fi necesară prezenţa unui interpret, pe cererea de îndeplinirea actului sau procedurii notariale, acesta va scrie olograf, pe cerere, că este de acord sau, după caz, consimte ca actul sau procedura solicitată să fie îndeplinită doar în limba română. Notarul public va face menţiunea corespunzătoare în încheierea de îndeplinire a actului sau procedurii.
(6) Angajatul biroului notarial cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, poate fi interpret dacă limba străină este limba sa maternă. Menţiunea că procedura s-a îndeplinit prin intermediul lui, va fi consemnată în mod corespunzător în încheiere, pe care o va semna şi acesta alături de notar.

SECŢIUNEA 3 Autentificarea actelor

Art. 222. (1) în cazul în care actul notarial se încheie în formă autentică de către notarul public, acesta se întocmeşte, potrivit legii, într-un singur exemplar original care se păstrează în arhiva biroului notarial, iar părţilor li se eliberează câte un duplicat, care are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul, iar în cazul în care înscrisul autentic după care se eliberează duplicatul constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă duplicatul are si forţă executorie.
(2) După identificarea părţilor, a mandatarilor acestora sau a reprezentanţilor legali ori convenţionali, notarul public va aduce la cunoştinţa părţilor conţinutul actului supus autentificării, le va întreba dacă i-au înţeles conţinutul şi consecinţele juridice şi dacă cele cuprinse în act reprezintă voinţa lor.
(3) Luarea consimţământului se face prin semnarea actului de către părţi, de reprezentanţii acestora sau, după caz, şi de avocatul care îi asistă, sau de martorii asistenţi care declară că l-au citit sau le-a fost citit în întregime, i-au înţeles conţinutul şi consecinţele juridice şi că cele cuprinse în act reprezintă voinţa lor, menţionându-se în încheiere îndeplinirea acestei formalităţi. în cazul în care una dintre părţi nu poate semna se va menţiona motivul, iar consimţământul se va lua în prezenţa a doi martori asistenţi, în condiţiile legii.
(4) Duplicatul reprezintă redarea fidelă a conţinutului actului şi a încheierii de autentificare, cu excepţia semnăturii părţilor, iar în locul semnăturilor originale ale părţilor se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar. La finalul duplicatului, după încheierea de autentificare, se va introduce un text ce va fi semnat de notar si va avea următorul conţinut: "Prezentul duplicat s-a întocmit azi data autentificării actului şi are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. "
(5) Un exemplar al duplicatului se ataşează la originalul actului din arhiva notarului. La cererea părţilor, copia simpla sau legalizata din arhiva, se eliberează numai de pe duplicatul păstrat.
(6) în vederea îndeplinirii operaţiunilor de publicitate a actului încheiat în formă autentică, notarul public va elibera şi comunica câte un duplicat fiecărui registru de publicitate. Numai duplicatele eliberate părţilor în ziua autentificării şi cele înaintate registrelor de publicitate vor primi acelaşi număr ca şi actul autentic.
(7) Prin menţionarea în încheierile notariale a locului unde s-au luat consimţământul şi semnătura părţilor se înţelege atât incinta sediului biroului notarial, cât şi exteriorul acestuia prevăzut în adresa poştală sau mijlocul de transport în care se află solicitantul actului notarial, dacă starea sănătăţii îl împiedică sau îi face dificilă deplasarea până în incinta biroului. în cazul în care actul notarial se încheie în afara sediului biroului notarial, în încheiere se va menţiona adresa poştală a locului în care s-au luat consimţământul şi semnătura părţilor.
Art. 223. (1) în cazul în care se autentifică procuri pentru încheierea unor acte de vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul sau soţul acestuia are el însuşi calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public va pretinde părţilor să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv preţul.
(2) După autentificarea procurilor cu aplicare în activitatea notarială, notarul public sau reprezentantul misiunii diplomatice sau al oficiului consular va proceda la înscrierea acestora în RNNEPR, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(3) Actele de revocare ale oricărei procuri încheiată în formă autentică se vor înscrie în RNNEPR în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4) Notarul public va putea cere înscrierea în RNNEPR a hotărârii adunării generale a unei societăţi comerciale prin care s-a dispus revocarea unui mandat dat anterior în formă autentică de ea însăşi sau de reprezentantul ei legal sau convenţional.
(5) Procurile folosite la autentificarea actelor vor fi verificate în aceeaşi zi în RNNEPR cu privire la autenticitatea şi nerevocarea lor.
(6) Procurile folosite la autentificarea actelor rămân la dosar în original sau în copie legalizată.
Art. 224. (1) La autentificarea înscrisurilor cu caracter patrimonial încheiate de o persoană aflată în detenţie, notarul public va verifica dacă nu s-au luat măsuri de indisponibilizare cu privire la bunurile acelei persoane, ori dacă prin hotărârea definitivă de condamnare nu i s-a restrâns capacitatea.
(2) Pe parcursul cercetării penale până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru persoana aflată in detenţie, va fi făcuta aceiaşi verificare, prin intermediul organului de urmărire penala care a emis mandatul.
Art. 225. (1) în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare notarul public este obligat să verifice situaţia juridica a proprietăţii, sarcinile bunului şi după caz, regimul matrimonial al părţilor.
(2) în acest scop, notarul public va pretinde părţilor prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului şi, după caz, va obţine în numele şi pe cheltuiala acestora certificatul de sarcini sau extrasul de carte funciară de autentificare sau de informare şi certificatul sau adeverinţa eliberată de RNNRM. Notarul public va putea obţine pe cheltuiala şi în numele părţilor certificatul de atestare fiscală precum şi documentaţia cerută de alte legi speciale.
(3) în cazul terenurilor se va menţiona că acestea se află în intravilan sau extravilan pe baza menţiunilor existente în titlurile de proprietate sau după caz, pe baza dovezilor eliberate de autorităţile
administrative competente, dacă în cuprinsul titlurilor de proprietate nu există astfel de menţiuni.
(4) Declaraţia creditorului dintr-un act autentic că a primit prestaţia ce i se datorează indiferent că aceasta constă într-o obligaţie de a da, a face sau a nu face, constituie deplina dovadă între părţile contractante, iar faţă de terţi, până la proba contrară. Dacă prestaţia constă într-o sumă de bani, în legătură cu care creditorul declară că i-a fost plătită anterior autentificării contractului, această confirmare cuprinsă în actul autenticii liberează pe debitor de orice pretenţie în executare, făcând dovadă deplină în acest sens.
(5) La întocmirea/autentificarea oricărui act în care una din părţi afirmă că a plătit celeilalte o sumă de bani sau bunuri fungibile, notarul public va întreba părţile şi va consemna în act, data la care a avut loc operaţiunea şi dacă banii au fost înmânaţi în numerar, prin virament bancar sau în orice altă modalitate de plată.
(6) Dacă părţile stabilesc ca plata unor sume de bani se va efectua în viitor, notarul public va menţiona in mod expres în conţinutul actului, daca sumele ce se vor plăti sunt sau nu purtătoare de dobânzi, iar în caz afirmativ se va menţiona cuantumul acestora.
(7) Dacă plata s-a făcut în numerar anterior întocmirii/autentificării actului, notarul public va menţiona în cuprinsul actului declaraţia persoanei ca a primit anterior suma de bani şi respectiv că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de plată, declaraţie ce va constitui chitanţă liberatorie pentru executarea obligaţiei de plată.
(8) Dacă plata se face în numerar în ziua autentificării, notarul public va consemna în act declaraţia persoanei ca a primit în acea zi suma de bani, şi respectiv că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de plată, declaraţie ce va constitui chitanţă liberatorie pentru executarea obligaţiei de plată.
(9) Notarul public va răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani numai în cazul în care aceasta se va face prin contul bancar al biroului sau
prin grija sa la solicitarea expresă a părţilor.
Art. 226. Notarul public este ţinut să răspundă doar pentru sarcinile şi măsurile de indisponibilizare a bunurilor, trecute în registrele constitutive sau de publicitate, pe care are obligaţia să le verifice.
Art. 227. (1) în încheierea de autentificarea a unui testament, codicil sau a act de revocare a acestora, notarul public va menţiona ora şi minutul la care a făcut autentificarea.
(2) Notarul public este obligat ca, în cel mult 10 zile de la autentificarea unui testament sau a altui înscris prin care se recunoaşte un copil din afara căsătoriei, să comunice Oficiului de stare civilă de la
locul naşterii copilului un exemplar al înscrisului sau, după caz, partea de testament în extras referitoare la recunoaştere.
Art. 228. După autentificarea testamentelor, a contractelor de donaţie şi a revocării acestora notarul public va proceda de îndată la înscrierea lor în RNNEL.
Art. 229. După autentificarea convenţiilor matrimoniale notarul public va proceda la înscrierea acestora în RNNRM şi la comunicarea către Registrul de stare civilă şi, după caz, la alte registre de publicitate prevăzute de lege.
Art. 230. (1) La autentificarea unui acord de mediere potrivit legii, toate părţile din acord se prezintă în faţa notarului public cu procesul- verbal încheiat de mediator în original. Procesul-verbal original va rămâne la documentaţia actului.
(2) In cazul în care acordul de mediere încheiat sub semnătură privată este invocat de părţi în vederea îndeplinirii unei proceduri notariale succesorale sau de autentificare, pentru care legea impune îndeplinirea acestei forme, notarul public îl va avea în vedere la îndeplinirea procedurii notariale solicitate, numai în măsura în care acesta nu contravine legii.
(3) Redactarea înscrisului notarial solicitat în baza acordului de mediere se face de către notar în condiţiile legii. în cazul în care acordul de mediere contravine legii, iar părţile nu convin ca actul să fie redactat de către notar cu respectarea dispoziţiilor legale, notarul public va da încheiere de respingere.

SECŢIUNEA 4 Procedura succesorală

A) Dispoziţii generale
Art. 231. (1) în funcţie de natura litigioasă sau nelitigioasă procedura succesorală este numai de competenţa instanţei de judecată sau a notarului public.
(2) Instrumentarea şi soluţionarea procedurii succesorale a unei cauze a cărei natură juridică are un caracter nelitigios este de stricta competenţă a notarului public.
(3) Cauza succesorală a cărei natură juridică are un caracter litigios este de stricta competenţă a instanţei de judecată.
B) îndeplinirea procedurii succesorale notariale
Art. 232 (1) Procedura succesorală notarială nelitigioasă este numai de competenţa notarului public, care la cererea moştenitorilor sau a altor persoane interesate finalizează cauza succesorală şi eliberează certificatul de moştenitor.
(2) Certificatul de moştenitor sau de legatar eliberat de către notarul public constituie dovada asupra:
a) calităţii moştenitorilor legali şi/sau testamentari;
b) drepturilor de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moştenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul autorului, menţionate în certificatul de moştenitor;
c) trimiterii în posesie asupra bunurilor succesorale ale moştenitorilor şi, după caz, ale legatarilor potrivit legii.
Art. 233. La primirea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale notarul public va verifica dacă aceasta cuprinde toate datele necesare, şi anume: data decesului şi ultimul domiciliu al autorului succesiunii, numele, prenumele şi domiciliul succesibililor, bunurile succesorale şi eventualele datorii ale defunctului.
Art. 234. (1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face numai cu certificatul de deces.
(2) Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate străină, necesar la dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul de stare civilă din România.
(3) Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină va fi apostilat sau după caz supralegalizat, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de o autoritate a unui stat cu care România are convenţie sau tratat de recunoaştere reciprocă a actelor de stare civilă.
(4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul de deces trebuie să cuprindă obligatoriu cel puţin: numele şi prenumele defunctului, data decesului, zi/luna/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz, date privind reşedinţa obişnuită a defunctului.
(5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită a defunctului se menţionează doar numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în aplicarea art.954 alin.(3) din Codul civil cauza succesorală se va înscrie în RNNES şi ulterior în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei în care cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care soluţionează succesiunea.
Art. 235. (1) Notarul public va dispune înregistrarea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale numai după obţinerea certificatului eliberat de Camera Notarilor Publici cu privire la verificarea Registrului de
71
evidenţă a procedurilor succesorale, certificat care atestă neînregistrarea cauzei la alt birou notarial.
(2) După primirea certificatului de la Camera Notarilor Publici notarul public va proceda la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii succesorale în registrul de evidenţă succesorală a biroului şi la acordarea termenului pentru dezbaterea succesiunii.
(3) Notarul public nu va da curs procedurii succesorale fără obţinerea certificatului prevăzut la alineatul precedent.
(4) Toate actele de procedură pentru soluţionarea unei cauze succesorale se îndeplinesc numai după înregistrarea şi punerea pe rol a dosarului succesoral.
(5) Notarul public este obligat să înregistreze în aceeaşi zi în care a obţinut certificatul de la registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei, dosarul succesoral în registrul de succesiunii, opisul succesoral şi registrul de termene succesorale.
Art. 236. Până la termenul stabilit pentru dezbateri notarul public , va solicita şi obţine documentaţia necesară cu privire la :
a) opţiunile succesorale ale succesibililor înscrise în RNNEOS;
b) liberalităţile înscrise în RNNEL;
c) regimul matrimonial înscris în RNNRIM;
d) datoriile şi creanţele autorului succesiunii înscrise în RNNEC;
e) situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale (titlurile de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală etc).
Art.237. (1) în succesiunea fiecăruia dintre autori se vor administra probele prevăzute de art.74 din lege şi respectiv depoziţiile a cel puţin doi martori, inclusiv în cazul conexării dosarelor succesorale.
(2) Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte faptul că:
a) cunosc date personale referitoare la defunct;
b) au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului.
(3) Nu este necesar ca martorii să fie audiaţi asupra structurii şi componenţei masei succesorale.
Art. 238. (1) în cazul succesiunilor succesive competenţa soluţionării acestora revine notarului public sesizat cu succesiunea ultimului autor decedat.
(2) Cauzele care fac obiectul succesiunilor succesive se verifică şi înregistrează în Registrele evidenţă a procedurilor succesorale ale Camerelor în a căror circumscripţie autorii au avut ultimul domiciliu, mentionându-se si notarul care va soluţiona succesiunea succesivă.
(3) Succesiunea fiecăruia dintre autori se va înregistra în mod distinct în registrul de succesiuni, cauzele succesorale urmând a fi conexate în vederea emiterii certificatului de moştenitor în succesiunea succesivă. Conexarea tuturor dosarelor se va face la primul dosar înregistrat.
(4) Conexarea se va dispune doar dacă în fiecare cauză succesorală nu s-a eliberat certificat de moştenitor, cu excepţia cazului în care dosarul
solutionat se află în arhiva aceluiaşi birou notarial.
(5) In cazul în care în succesiunea unuia dintre autori s-a eliberat certificat de moştenitor de către un notar public dintr-o altă circumscripţie judecătorească, în condiţiile legii, în succesiunea succesivă se va face menţiune cu privire la acest defunct şi la faptul că pentru bunurile astfel moştenite urmează să se solicite un certificat suplimentar de moştenitor notarului care a eliberat primul certificat.
Art« 239. (1) Sunt comoriente persoanele care au decedat în acelaşi timp, dacă nu se poate face dovada că unul a supravieţuit celuilalt, potrivit declaraţiei moştenitorilor.
(2) Dezbaterea succesiunilor soţilor comorienţi, deşi aceştia nu se moştenesc unul pe altul, se va face deodată de acelaşi notar public iar dosarele se vor conexa şi se va elibera un singur certificat de moştenitor.
(3) în mod similar se poate proceda şi pentru alte categorii de comorienţi între care ar fi existat vocaţie succesorală reciprocă.
(4) Competenţa teritorială a dezbaterii cauzelor succesorale a comorienţilor aparţine primului notar public sesizat, competent cu dezbaterea succesiunii oricăruia dintre decedaţi.
(5) La stabilirea masei succesorale a fiecărui comorient, vor participa moştenitorii tuturor persoanelor decedate, iar în succesiunea fiecărui decedat se vor stabili cele arătate la art. 250.
Art, 240. în aplicarea art.75 din lege notarul public care suspendă procedura succesorală va avea în vedere în aplicarea acestei măsuri următoarele:
a) în cazurile de repunere pe rol a cauzelor suspendate potrivit art.75 alin.l lit.a) din lege, notarul public va stabili dacă toţi succesibilii cu vocaţie la moştenire şi-au exprimat opţiunile succesorale şi se prezintă la dezbateri, în vederea eliberării certificatului de moştenitor;
b) în cauzele de suspendare prevăzute de art.75 alin.l) lit.b) din lege, anterior dispunerii suspendării, notarul public va îndruma succesibilii care îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin, să se adreseze unui mediator, iar dacă neînţelegerile dintre părţi au fost soluţionate de mediator, notarul public va continua procedura
succesorală. în cazul în care până la termenul stabilit neînţelegerile dintre succesibili persistă, notarul public va suspenda procedura succesorală;
c) în aplicarea art.75 alin.l) lit.c din lege notarul public va suspenda procedura succesorală numai după prezentarea de către moştenitori a unei dovezi din care să rezulte că s-au adresat instanţei de judecată;
d) în aplicarea art.75 alin.l) lit d) din lege, notarul public dispune suspendarea cauzei succesorale în următoarele cazuri: repunerea în termenul de opţiune succesorală, reducerea şi prorogarea acestuia, opoziţia la inventarul succesoral, opoziţia la desemnarea custodelui bunurilor găsite cu ocazia inventarului, opoziţie la desemnarea lichidatorului şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 241. (1) Secretarii consiliilor locale, în aplicarea art. 69 din lege, vor trimite sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale Camerei Notarilor Publici care ţine registrul de evidenţă a procedurilor succesorale şi le va înscrie în acest registru.
(2) Modul de repartizare a cauzelor succesorale, transmise potrivit alineatului precedent, se stabileşte de către preşedintele Camerei, astfel încât acestea să fie repartizate în mod echitabil fiecăruia dintre notarii publici competenţi.
Art. 242. (1) în cuprinsul inventarului întocmit cu ocazia dezbaterii procedurii succesorale se vor menţiona bunurile găsite în posesia defunctului, iar cu privire la bunurile despre care se susţine că sunt proprietatea altei persoane, se va menţiona motivul pentru care se aflau în deţinerea defunctului la data decesului, iar cu privire la bunurile defunctului care se află în deţinerea unul terţ se vor preciza motivele pentru care se găsesc la acesta.
(2) în inventar se va înscrie şi pasivul succesoral, în măsura în care acesta este cunoscut.
(3) în cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes, punerea sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea inventarului, exceptându-se bunurile necesare membrilor familiei defunctului care au locuit cu acesta.
(4) Notarul public poate numi în calitate de custode sau de curator pe unul dintre moştenitori.
(5) Inventarul succesoral se întocmeşte obligatoriu în cazurile în care este cerut de oricare dintre părţi, de creditori sau daca se solicită lichidarea pasivului succesoral. Daca bunurile înscrise în inventar sunt afectate garantării unor creanţe, acestea se vor înscrie ca atare cu menţionarea creditorilor acestora.
(6) Daca succesibilii se opun la efectuarea inventarului, notarul public îi îndrumă să se adreseze instanţei de judecată care va dispune în mod corespunzător.
(7) Punerea sigiliilor, ca măsură de conservare a bunurilor, fie înainte de inventarierea acestora, fie la finalizarea operaţiunii de inventariere se face numai de către notarul public, după care acesta le va preda unui custode sau curator special stabilit potrivit Codului Civil.
(8) Dacă la efectuarea inventarului se găsesc arme, muniţii, materiale explozibile sau alte substanţe interzise notarul public va solicita de îndată intervenţia organului de poliţie urmând ca acesta să le ridice, pe bază de proces-verbal care va fi ataşat la procesul-verbal de inventariere.
(9) Pentru efectuarea inventarierii bunurilor succesorale aflate în altă circumscripţie judecătorească se desemnează un notar public din circumscripţia în care se află bunurile sau un împuternicit al acestuia. Notarul public va fi desemnat de către notarul care instrumentează cauza succesorală prin cererea adresată şi cu acordul acestuia.
Art. 243. (1) încunoştinţarea moştenitorilor şi, după caz, a legatarilor despre deces şi măsurile de conservare se face de către notarul public prin citaţie, potrivit Codului de procedură civilă, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii citării făcând dovada despre încunoştinţare.
(2) în succesiunile care urmează să fie declarate vacante, notarul public va lua măsurile corespunzătoare de conservare şi de administrare prevăzute de lege şi va solicita autorităţii administrative competente desemnarea custodelui sau, după caz, a curatorului ce va fi numit în acest scop până Ja încheierea procedurii succesorale.
(3) în cazul succesiunilor vacante notarul public va dispune expertizarea bunurilor mobile de artă sau din metale preţioase pe cheltuiala succesiunii. Valorile astfel stabilite se înscriu în activul succesoral.
Art. 244. (1) Notarul public va cita persoanele cu vocaţie la moştenirea legală şi, după caz, legatarii, în condiţiile legii, iar în caz de vacanţă succesorală, autoritatea administraţiei locale competente. Pentru bunurile de pe întreg teritoriul municipiului Bucureşti se va cita reprezentantul Primăriei Municipiului Bucureşti. Neprezentarea autorităţii administraţiei publice locale la dezbaterea procedurii, deşi a fost legal citată, nu împiedică eliberarea certificatului de vacanţă succesorală şi comunicarea acestuia.
(2) Citarea moştenitorilor şi, după caz, a legatarilor nu este obligatorie dacă certificatul de moştenitor sau de legatar se întocmeşte, la cerere, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în afară de cazurile în care notarul public o consideră necesară pentru anumite lămuriri.
(3) Certificatul de moştenitor, eliberat in condiţiile legii, face dovada deplină a dreptului de proprietate a moştenitorilor legali precum şi a legatarilor universali şi cu titlu universal care au acceptat succesiunea.
Moştenitorii sezinari fac dovada deplină a proprietăţii asupra bunurilor moştenite cu certificatul de moştenitor. Certificatul de legatar, eliberat în condiţiile legii, face dovada deplina a dreptului de proprietate a legatarilor particulari care au acceptat legatul.
Art. 245. în cadrul procedurii succesorale, notarul public va stabili, pe baza declaraţiilor părţilor, documentelor prezentate şi a dovezilor eliberate de RNNEOS dacă succesorii au acceptat în termen, în mod expres sau tacit, moştenirea ori, după caz, legatul.
Art. 246. (1) Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în RNNEOS de către notarul instrumentator la data autentificării acestora. Transmiterea declaraţiilor către registru se va face pe suport electronic în condiţiile stabilite de către administratorul registrelor naţionale notariale.
(2) Acceptarea succesiunii de către moştenitorii prezenţi se consemnează în încheierea de şedinţă si nu se comunică la RNNEOS în vederea înscrierii.
(3) Renunţarea la succesiune se face numai în formă autentică şi se comunică în RNNEOS în vederea înscrierii.
Art. 247. în cadrul procedurii succesorale notarul public verifică în RNNEOS existenţa opţiunilor succesorale înscrise în acesta, va lua act de înscrisurile de opţiune succesorală prezentate de părţi şi va consemna opţiunile succesorale ale moştenitorilor prezenţi.
Art, 248. (1) în cadrul dezbaterilor succesorale succesibili sau, după caz, legatarii prezenţi declară în faţa notarului public numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie succesorală, precum şi componenţa masei succesorale. Aceste declaraţii se consemnează în încheierea întocmită cu ocazia dezbaterilor succesorale, încheiere care se semnează şi de către aceştia.
(2) în cazul în care bunurile ce au aparţinut defunctului au fost deţinute în cotă parte sau în devălmăşie, notarul public va stabili, anterior emiterii certificatului de moştenitor, cota care a aparţinut defunctului.
Art.249. (1) Legatarul cu titlu particular este obligat să răspundă de pasivul succesoral alături de moştenitorii legali sau testamentari cu vocaţie universală, în limita valorii bunului ce constituie obiect al legatului.
(2) în lipsa moştenitorilor cu vocaţie universală ţinuţi să răspundă de pasivul succesoral, notarul public va elibera certificatul de moştenitor numai dacă legatarul va declara că nu există pasiv succesoral, iar în situaţia în care nu cunoaşte acest lucru, se va obliga să răspundă de acesta în limita valorii bunului dobândit.
Art. 250. (1) în cursul procedurii succesorale notarul public întocmeşte o încheiere motivată pentru fiecare termen acordat în care va menţiona părţile, martorii prezenţi, înscrisurile depuse şi măsurile luate în vederea soluţionării cauzei, care va fi semnată de către notar şi, după caz, de cei prezenţi.
(2) încheierea finală care constată îndeplinirea procedurii succesorale, se redactează în prezenţa moştenitorilor şi cuprinde două părţi:
a) în prima parte se consemnează: apelul nominal al moştenitorilor prezenţi şi a altor persoane participante la dezbaterea succesorală; îndeplinirea procedurii citării pentru moştenitorii absenţi; declaraţiile celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea moştenitorilor, existenţa unor testamente, precum şi componenţa masei succesorale, a pasivului succesiunii şi întinderea drepturilor succesorilor şi ale legatarilor universali, cu titlu universal şi cu titlu particular, după caz;
b) în partea a doua se consemnează constările notarului public cu privire la declaraţiile moştenitorilor înserate în prima parte a încheierii, se stabileşte de către acesta valoarea activului şi a pasivului succesiunii, valoarea activului net al succesiunii, moştenitorii şi întinderea drepturilor lor, precum şi onorariul perceput, tariful de publicitate imobiliară şi, după caz, impozitul.
(3) în cazul în care în masa succesorală există bunuri mobile acestea vor fi evaluate de moştenitori printr-o declaraţie inserată în încheierea finală sau, după caz, pe baza unei expertize întocmite de un expert autorizat în condiţiile legii.
(4) Notarul public nu va putea elibera copie legalizată de pe încheierea finală.
(5) Se pot elibera copii legalizate de pe orice înscris aflat la dosarul cauzei în original, inclusiv de pe procesul verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf şi de pe cel de validare a acestuia.
Art. 251. în cazul succesiunilor succesive care se dezbat deodată se întocmeşte un singur certificat de moştenitor pentru toţi decedaţii, stabilindu-se pentru fiecare dintre ei atât masa succesorală, cât şi calitatea şi drepturile fiecărui moştenitor sau legatar în ordinea decesului acestora. Fiecare cauză succesorală va forma obiectul unui dosar distinct, certificatul de moştenitor dat pentru succesiuni succesive, va avea un singur număr, dat în dosarul aceluia din defuncţi decedat primul, iar celelalte dosare vor avea soluţia de conexare.
Art. 252. (1) Certificatul de moştenitor sau de legatar care cuprinde bunuri imobile înscrise în cartea funciară se va comunica împreună cu o copie a extrasului de informare biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent pentru a fi înscris în registrul de carte funciară.
(2) în cazul în care din declaraţia moştenitorilor rezultă că bunurile imobile din succesiune nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere moştenitorilor să ceară înscrierea acestora.
Art. 253. în cazul eliberării unui certificat de executor testamentar, notarul public va constata în cuprinsul acestuia calitatea executorului testamentar, întinderea drepturilor şi obligaţiilor cu care a fost învestit de către testator, modalităţile de predare a legatelor cu care a fost învestit de autor şi după caz, lichidarea pasivului succesoral.
Art. 254. (1) Certificatul de moştenitor suplimentar se eliberează de notarul public care a eliberat primul certificat de moştenitor. Dacă acesta nu mai este în funcţie sau părţile nu mai vor să se adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public din aceeaşi circumscripţie teritorială. în acest caz se va transmite, prin intermediul Camerei, dosarul iniţial al cauzei de la biroul notarial în arhiva căruia se află sau, după caz, din arhiva Camerei, la notarul care va instrumenta certificatul de moştenitor suplimentar, făcându-se menţiunile corespunzătoare în registrele de succesiuni.
(2) în toate cazurile de repunere pe rol a unui dosar succesoral notarul public va ataşa la dosarul nou înregistrat dosarul anterior, cu excepţia cazului în care pentru acesta s-a împlinit termenul de păstrare şi a fost predat potrivit legii. în acest din urmă caz, la dosarul nou înregistrat se va ataşa în copie, după caz, încheierea finală şi certificatul de moştenitor iniţial.
Art. 255. Dacă în masa succesorală sunt cuprinse părţi sociale, părţi de interes sau acţiuni, în scopul determinării valorii acestora, valoarea ce se va include în masa succesorală este valoarea rezultată din evidentele financiar-contabile ale societătii sau ale entitătilor care tin evidenţa în registrul acţionarilor, în cazul societăţilor listate la bursă. v
Art. 256. (1) Erorile materiale constatate din lucrările dosarului succesoral sau din certificatul de moştenitor sau legatar, care nu impietează asupra drepturilor şi calităţii moştenitorilor şi legatarilor, se pot îndrepta prin încheiere de rectificare.
(2) Dispoziţiile privind îndreptarea erorilor materiale din actele şi procedurile notariale se aplică în mod corespunzător.

SECŢIUNEA 5 Procedura lichidării pasivului succesoral

Art. 257. (1) Pentru lichidarea pasivului succesoral se va elibera un certificat succesoral de lichidare la cerere şi cu acordul tuturor moştenitorilor.
(2) Certificatul succesoral de lichidare se va elibera cu respectarea aceleiaşi proceduri prevăzută pentru eliberarea certificatului de moştenitor. Certificatul va cuprinde numărul, calitatea şi întinderea drepturilor moştenitorilor şi legatarilor, compunerea masei succesorale prin evidenţierea activului şi pasivului, acordul moştenitorilor privind modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea lichidatorului şi termenul de finalizare a procedurii.
(3) în cazul în care există date din care rezultă că succesiunea este vacantă, lichidarea pasivului succesoral se va face la cererea oricărui creditor cu înştiinţarea unităţii administrativ teritoriale ce urmează să culeagă bunurile.
Art. 258. (1) în cadrul procedurii de lichidare a pasivului succesoral notarul public va menţiona în RNNEC şi după caz în Cartea Funciară, AEGRM şi în alte registre de publicitate, începerea lichidării pasivului succesoral pe cale amiabilă. De asemenea, despre începerea lichidării se va publica şi pe site-ul Camerei.
(2) Pentru stabilirea întinderii masei succesorale atât sub aspectul drepturilor, cât şi a obligaţiilor, notarul public va proceda la inventarierea bunurilor defunctului. Bunurile de familie, precum şi bunurile de strictă necesitate ce au aparţinut defunctului cu valoare economică redusă nu fac obiectul lichidării.
Art. 259. (1) După efectuarea inventarului notarul public întocmeşte, în condiţiile legii, tabloul creditorilor care îi va cuprinde pe titularii creanţelor, izvorul datoriilor si cuantumul acestora.
(2) Tabloul creditorilor se va comunica la Camera în care notarul îşi are sediul, în vederea afişării pe site-ul acesteia, care va fi completat, după caz şi cu alţi creditori.
(3) Tabloul creditorilor va cuprinde:
- numele şi prenumele creditorilor şi datele lor de identificare;
- cuantumul creanţei şi garanţiile afectate acestora, precum şi
înscrisurile doveditoare;
(4) După întocmirea tabloului creditorilor şi definitivarea acestuia, notarul public procedează la eliberarea certificatului succesoral de lichidare.
Art. 260. (1) Certificatul succesoral de lichidare eliberat de notarul public, va menţiona şi ordinea de preferinţa a creditorilor stabilită de lege la plata datoriilor şi numărul sub care s-a autentificat convenţia de
lichidare.
(2) Convenţia de lichidare reprezintă acordul moştenitorilor şi creditorilor cu privire la modul de lichidare a pasivului succesoral se va încheia în formă autentică înainte de eliberarea certificatului succesoral de lichidare.
(3) Prin convenţia de lichidare se stabileşte persoana lichidatorului, puterile acestuia şi condiţiile în care se vor vinde bunurile succesorale; dacă obligaţiile moştenitorilor se sting în alt mod decât vânzarea prin bună învoială sau licitaţie publică, prin convenţie se va stabili natura juridică a actului, dare în plată, cesiune de creanţă sau orice altă modalitate prevăzută de lege sau convenită de părţi; modul în care se vor stinge drepturile reale ce grevează bunurile succesorale; sumele rezultate din lichidare se vor consemna într-un cont bancar deschis pe numele lichidatorului destinat plăţii tuturor datoriilor succesiunii; data la care se va face lichidarea dacă părţile au stipulat un termen sau condiţia de a rămâne temporar în coproprietate.
Art. 261 (1) Lichidarea pasivului succesoral se face în condiţiile legii de către lichidatorul desemnat prin convenţia de lichidare. Poate fi lichidator unul dintre moştenitori sau creditori, un notar public dar nu notarul care instrumentează cauza succesorală, ori altă persoană desemnată de semnatarii convenţiei.
(2) Notarul public desemnat lichidator nu este ţinut de competenţa teritorială prevăzută de art. 10 alin. (1) llt. a) şi b) din Lege.
(3) Lichidatorul poate proceda la valorificarea bunurilor potrivit convenţiei de lichidare sau va sesiza Camera Notarilor Publici, în vederea organizării vânzării la licitaţie publica a bunurilor succesorale în condiţiile stabilite prin regulamentul privind procedura de organizare a licitaţiilor aprobat de Consiliul Uniunii.
(4) Certificatul succesoral de lichidare prevăzut de lege, va fi comunicat RNNEC şi, după caz, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară, AEGRM şi altor registre de publicitate.
Art. 262. (1) După finalizarea procedurii de lichidare notarul public eliberează certificatul de moştenitor care va cuprinde în masa succesorală produsul net al lichidării.
(2) Dacă activul nu acoperă întregul pasiv al moştenirii, în certificatul de moştenitor se vor menţiona moştenitorii cu cotele ce le revin, precum şi pasivul succesoral rămas neacoperit după lichidare.
(3) în cazul în care se constată existenţa unor bunuri şi/sau debite, ce au fost omise din compunerea masei succesorale, notarul public va relua procedura succesorală şi, după caz, procedura lichidării în vederea completării, certificatului de moştenitor şi, după caz, a certificatului succesoral de lichidare.
(4) Costurile impuse de procedura lichidării succesorale inclusiv onorariile se acoperă cu preferinţă faţă de alte creanţe, creditorii succesiunii şi moştenitorii având posibilitatea să le plătească anticipat, după care şi le vor recupera din sumele aflate la dispoziţia lichidatorului.

SECŢIUNEA 6

Procedura organizării licitaţiilor şi a certificării rezultatului acestora în vederea lichidării pasivului succesoral

Art. 263. (1) Organizarea licitaţiei publice impune în prealabil evaluarea bunurilor, care se face cu acordul comun al moştenitorilor şi al creditorilor, iar în caz de neînţelegere, de un evaluator autorizat în domeniu, desemnat de lichidator.
(2) Termenul pentru vânzarea la licitaţie publică se va stabili la 30 de zile de la data emiterii certificatului succesoral de lichidare, cu excepţia bunurilor perisabile al căror termen de vânzare va putea fi, după caz, mai scurt.
(3) în termenul stabilit, organizatorul licitaţiei va înştiinţa părţile si alte persoane interesate cu privire la locul si ziua organizării licitaţiei.
(4) Anunţurile de vânzare vor cuprinde descrierea bunurilor şi preţul de pornire a vânzării se vor afişa cu cel puţin 5 zile înainte de data organizării licitaţiei la locul la care aceasta se va ţine şi se va publica într- un ziar şi pe site-ul Camerei. Când bunurile care fac obiectul vânzării ar reveni prin moştenire unor minori sau interzişi comunicarea despre organizarea licitaţiei se va face şi la sediul autorităţii competente să exercite atribuţiile în materia ocrotirii acestor categorii de persoane.
(5) Vânzarea la licitaţie se face în mod public după trei strigări începând cu preţul comunicat în anunţ. Dacă nu se obţine cel puţin preţul de pornire a licitaţiei, lichidatorul cu acordul moştenitorilor şi al creditorilor prezenţi va diminua preţul de vânzare la valoarea stabilită de aceştia, consemnată în procesul-verbal.
(6) Licitaţia se va finaliza prin încheierea unui proces verbal care se va semna de către lichidator, comisia de organizare a licitaţiei şi dobânditorul bunului.
(7) Pe baza procesului verbal Camera va emite un certificat care atestă rezultatul licitaţiei şi care va constitui dovada dobândirii bunurilor mobile. Acesta va sta la baza întocmirii actului autentic pentru bunurile imobile.
(8) Actul notarial se va încheia între lichidator şi dobânditor şi în cuprinsul său se va stabili şi modul de stingere a sarcinilor care grevează bunul.
Art. 264. Sumele de bani rezultate în urma vânzării la licitaţie se vor consemna într-un cont bancar separat deschis pe numele
81
lichidatorului, acesta urmând să efectueze plăţile în ordinea stabilită de lege, dispoziţiile art.2333, art. 2342 şi art. 1155 Cod civil fiind aplicabile corespunzător.

SECŢIUNEA 7 Procedura divorţului pe cale notarială

Art. 265. (1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a soţilor. Pentru municipiul Bucureşti, este competent oricare dintre notarii publici cu sediul biroului în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.
(2) La primirea cererii, notarul public are obligaţia de a verifica, în prealabil, competenţa teritorială potrivit legii. Dacă părţile insistă să înregistreze cererea, cu încălcarea competentei, notarul public va proceda la înregistrarea cererii şi va pronunţa o încheiere de respingere a acesteia.
(3) Cererea de divorţ va primi şi un număr de înregistrare unic la nivel naţional din RNECD.
(4) în cazul în care stabileşte că divorţul prin acordul soţilor este de competenţa altui birou notarial, îndrumă părţile să se adreseze notarului public competent.
(5) în cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale competenţa de îndeplinire a procedurii divorţului prin acordul părţilor aparţine biroului notarial care si-a înregistrat primul cererea la RNECD.
Art. 266. Prin ultima locuinţă comună se înţelege locuinţa în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, sau, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţie autentică pe propria răspundere, a fiecăruia dintre soţi, L din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora. Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea de admitere a cererii de divorţ.
Art. 267. Soţii se vor prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimţământului liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepţie, cererea de divorţ, se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică care va cuprinde, potrivit legii, toate aspectele necesare la depunerea cererii.
Art. 268. (1) Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi sau prin mandatar, în faţa notarului public la care se depune cererea.
(2) Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că au sau nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, precum şi acordul de principiu al ambilor părinţi cu privire la copiii minori, învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soţi după divorţ.
(3) Cererea de divorţ va fi însoţită de fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor, precum şi de pe actele de identitate ale acestora şi după caz ale copiilor minori. Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autorităţile române de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorţ.
(4) Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorţ.
(5) La primirea cererii de divorţ, notarul public verifică identitatea soţilor şi dacă datele înscrise în cererea de divorţ corespund cu datele înscrise în actele ataşate cererii.
Art. 269. (1) în ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în registrul de divorţuri, după ce a verificat dacă este competent şi dacă a fost plătit onorariul.
(2) După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul public verifică în Registrul naţional de evidenţă a cererilor de divorţ să nu mai fie înregistrată de către aceeaşi soţi o altă cerere de divorţ.
(3) Notarul public, după ce efectuează operaţiunile de la alineatele precedente, acordă soţilor, un termen de cel puţin 30 de zile şl îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii.
(4) La expirarea termenului prevăzut la alin. (3), în caz de neprezentare a soţilor şi în lipsa unei cereri de amânare a acestora, notarul public respinge cererea de divorţ prin încheiere. Totodată notarul public respinge cererea de divorţ dacă soţii nu se înţeleg cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti sau la purtarea numelui de familie după divorţ.
Art. 270. în vederea admiterii cererii de divorţ în cazul existenţei copiilor minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, ataşând cererii proiectul acordului soţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor după divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluţionării procedurii de divorţ pe cale notarială.
Art. 271. Dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, după autentificarea acordului părinţilor cu privire la copii minori, notarul public admite cererea de divorţ si eliberează certificatul de divorţ prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părţilor.
Art. 272. (1) Notarul public întocmeşte o încheiere de admitere a cererii de divorţ prin acordul părţilor, dacă soţii stăruie în divorţ, încheiere prin care va constata că aceştia îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei.
(2) Certificatul de divorţ se întocmeşte în 6 exemplare originale, din care: câte un exemplar pentru fiecare dintre soţi, un exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la sediul biroului notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
Art. 273. (1) înainte de eliberarea certificatului de divorţ, notarul public va solicita, prin intermediul administratorului Registrelor unice ale Uniunii, alocarea numărului pentru certificatul de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ, ţinut de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Numărul alocat de acest registru se înscrie de către notarul public pe certificatul de divorţ.
(2) Procedura prin care notarul public cere alocarea numărului certificatului de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ se stabileşte prin protocol încheiat între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici.
Art. 274. (1) Certificatul de divorţ face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor, în faţa notarului public, precum şi numele de familie pe care fiecare îl va purta după divorţ.
(2) După eliberarea certificatului de divorţ, notarul public va comunica de îndată un exemplar al acestuia la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat, spre a se face menţiune despre divorţ în actul de căsătorie şi un exemplar la registrul stării civile ţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
(3) Odată cu eliberarea certificatului de divorţ, notarul public restituie soţilor certificatul de căsătorie, pe care va înscrie menţiunea:
"Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorţ nr. ", urmată de
semnătura şi sigiliul notarului public instrumentator.
(4) în cazul admiterii cererii de divorţ, notarul public va comunica de îndată, în format electronic, soluţia, în vederea închiderii poziţiei respective din Registrul naţional de evidenţă a cererilor de divorţ.
Art. 275. Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în următoarele cazuri, sau situaţii în care nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, după cum urmează:
a) nu are competenţa legală să soluţioneze cererea de divorţ;
b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat;
d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi personal sau prin mandatar;
e) unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public;
f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de prezentul regulament;
g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către fiecare dintre ei;
h) soţii nu prezintă, Ia depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original;
i) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară că nu mai stăruie în cererea de divorţ;
j) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ;
k) cererea a rămas fără obiect întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate competentă;
I) soţii se împacă;
m) soţii îşi retrag cererea de divorţ;
n) soţii nu se înţeleg cu privire la obligaţiile pe care le au în legătură copii minori sau în ce priveşte numele ce urmează să îl poarte după divorţ;
o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest mod.
Art. 276. (1) în cazul respingerii cererii de divorţ, notarul public va comunica de îndată, în format electronic, soluţia pronunţată, în vederea închiderii poziţiei respective în RNECD.
(2) Rectificarea erorilor materiale din Certificatul de divorţ se soluţionează potrivit dispoziţiilor în materie de stare civilă.

SECŢIUNEA 8
Procedura apostilei şi supralegaiizării actelor notariale

Art. 277. (1) Actele notariale care pot fi supuse procedurii apostilării sau supralegaiizării în condiţiile stabilite de prezentul regulament sunt actele îndeplinite de către notarul public, cu respectarea dispoziţiilor legii.
(2) Apostila aplicată de Camerele Notarilor Publici atestă faptul că actul a fost supus unei proceduri notariale, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul procedurii, sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe act. Apostila se aplică de către Camerele Notarilor Publici numai pe actele notariale prevăzute de prezentul regulament, care urmează a fi folosite pe teritoriul statelor-părţi ale Convenţiei de la Haga, precum şi cele care au aderat la convenţie sau au ratificat-o.
(3) Prin supralegalizare se atestă, pentru statele care nu sunt semnatare a Convenţiei de la Haga sau cu care România nu a încheiat tratate pentru recunoaşterea reciprocă a actelor, că actul notarial supus acestei proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii şi calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit actul, precum şi identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act. Supralegalizarea de către Camerele Notarilor Publici se aplică numai pe actele şi procedurile notariale.
(4) Modelul încheierii de supralegalizare a actului notarial este prevăzut în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii.
(5) Ştampila pentru apostilă şi supralegalizare au diametrul de 35 mm şi cuprind sigla Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, denumirea Camerei Notarilor Publici, precum şi denumirea procedurii: "apostilă" şi respectiv „supralegalizare". Pentru ştampilele sediului principal al Camerei se va preciza denumirea localităţii în care funcţionează sediul principal, iar pentru ştampilele sediilor secundare denumirea judeţului în care funcţionează acestea. Modelele ştampilelor pentru apostilă şi supralegalizare sunt prevăzute în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii.
(6) Pe fiecare act pe care se aplică apostila sau supralegalizarea, se înscrie sub încheierea care certifică aplicarea procedurii următoarea menţiune: "Această apostilă/supralegalizare certifică veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit procedura, sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe act. Aceasta apostilă/supralegalizare, nu certifică conţinutul documentului". Pentru fiecare procedură Camerele vor realiza, prin intermediul Uniunii, parafe care vor avea înscrise textul susmenţionat şi care vor fi aplicate pe fiecare document de către persoana desemnată, în funcţie de procedura solicitată.
(7) Procedura de supralegalizare se realizează în următoarele etape succesive:
- atestarea efectuată de către Cameră în condiţiile mai sus arătate;
- atestarea efectuată de către Ministerul Afacerilor Externe;
- atestarea efectuată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului în care actul urmează a fi folosit.
(8) Dacă înscrisul a fost supralegalizat în străinătate, documentul atestat de autorităţile statului emitent va fi atestat de autoritatea ţării noastre aflate pe teritoriul statului unde a fost emis documentul sau, după caz, de Ministerul Afacerilor Externe.
Art. 278. (1) Fac excepţie de la aplicarea apostilei sau supralegalizării actele notariale care urmează să fie folosite în state cu care România are încheiate tratate sau acorduri privind recunoaşterea reciprocă a acestor acte. în situaţia în care, deşi solicitantului actului i se aduce la cunoştinţă acest fapt, însă acesta stăruie să îi fie aplicată procedura solicitată, iar actele depuse îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament, camera notarilor publici va întocmi procedura solicitata pentru statul respectiv.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul în care se solicită aplicarea apostilei pe acte care urmează a fi folosite în state nemembre ale Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 şi denumită în continuare Convenţia de la Haga, sau în cazul în care se solicită aplicarea supralegalizării pe acte care urmează a fi folosite în state membre.
Art. 279. (1) Activitatea de aplicare a apostilei sau a supralegalizării pe actele notariale se desfăşoară de către camerele notarilor publici, prin intermediul Biroului apostilă şi supralegalizare, care vor funcţiona la sediul principal si la sediile secundare ale Camerei.
(2) în cadrul fiecăruia dintre aceste birouri va funcţiona cel puţin o persoana cu studii superioare juridice, numită în continuare „persoana desemnată", căruia îi revine în competenţă aplicarea apostilei sau supra lega liza rea actelor notariale.
(3) înainte de începerea activităţii, persoana desemnată va depune specimenul de semnătură la Uniunea Naţională a Notarilor Publici, în Registrul Unic de Evidenţă a Specimenelor de Semnătură ale Persoanelor Desemnate şi a Specimenelor Sigiliilor pentru Apostilă şi Supralegalizare ale Camerelor Notarilor Publici denumit Registrul Unic de Apostilă şi Supralegalizare.
(4) Aplicarea apostilei sau supralegalizarii se va face numai de către persona desemnată a cărei specimen de semnătură se află în registrul ţinut de Uniune.
(5) Pentru fiecare procedură îndeplinită, Camera Notarilor Publici va folosi sigilii distincte puse la dispoziţie de către Uniune după ce au fost în prealabil înregistrate în Registru Unic de de Apostilă şi Supralegalizare.
Art. 280. (1) Apostilarea sau supralegalizarea actelor notariale poate fi solicitată de titularul actului sau de orice alt deţinător al acestuia.
(2) Apostila sau supralegalizarea se aplică fie direct pe actul original sau pe copia legalizată a actului, fie pe o prelungire a acestora, care va face corp comun cu actul apostilat sau supralegalizat şi care va fi broşată cu acesta. între actul apostilat sau supralegalizat şi prelungirea pe care se înscrie apostila sau supralegalizarea se vor aplica cel puţin două ştampile de legătură ale biroului apostilă şi supralegalizare, precum şi semnătura persoanei desemnate pe flecare dintre aceste ştampile.
Art. 281. (1) Se pot apostila sau supralegaliza şi traduceri legalizate de către notarul public. Pentru a putea fi apostilate sau supralegalizate, la traducerile legalizate trebuie să fie ataşate copii ale actelor care au fost traduse, acestea făcând corp comun cu actul apostilat sau supralegalizat.
(2) Nu se pot apostila sau supralegaliza traducerile legalizate ale unor înscrisuri sub semnătură privată, cu excepţia celor care au fost supuse unei proceduri notariale cum sunt: data certă, legalizare de semnătură, copie legalizată etc.
Art. 282. (1) în cazul în care se solicită apostilarea sau supralegalizarea unor traduceri legalizate de către notarul public, această operaţiune se poate realiza numai dacă actul tradus şi legalizat este un act emis, certificat ori confirmat de autorităţile române sau de către o altă persoană autorizată de acestea, o copie a acestuia urmând a fi ataşată traducerii legalizate a cărei apostilare sau supralegalizate este solicitată.
(2) în cazul în care se solicită apostilarea sau supralegalizarea unei copii legalizate de către notarul public, această operaţiune se poate realiza numai dacă actul de pe care a fost făcută copia legalizată este un act oficial emis, certificat ori confirmat de autorităţile române sau de către o altă persoană autorizată de acestea.
Art. 283. Pentru îndeplinirea în bune condiţii a procedurii apostilărli şi supralegalizării, autorităţile publice sau private vor pune la dispoziţia biroului de apostilă şi supralegalizare specimenele de semnătură şi sigilii aplicate pe actele care urmează să fie apostilate sau supralegalizate.
Art. 284. Aplicarea apostilei sau supralegalizării poate fi refuzată
dacă:
a) actul a cărui apostilare se solicită este destinat folosirii pe teritoriul statului care nu este parte a Convenţiei de la Haga sau actul a cărei supralegalizare se solicită este destinat folosirii pe teritoriul unui stat-parte a Convenţiei de la Haga;
b) textul actului nu este lizibil din cauza deteriorării;
c) actul este completat sau semnat cu creion;
d) actul conţine adăugiri sau corecturi neconfirmate oficial;
e) actul nu e susceptibil a fi apostilat sau supralegalizat;
f) Camera Notarilor Publici nu deţine specimenele semnăturilor persoanelor oficiale sau ale instituţiilor corespunzătoare;
g) actul nu a fost supus unei proceduri notariale.
Art. 285. Tariful perceput pentru aplicarea procedurii pe fiecare exemplar al actului apostilat sau supralegalizat se stabileşte prin hotărâre de către Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Art. 286 (1) Arhivarea actelor apostilate sau supralegalizate se va face în mape distincte pentru fiecare procedură, în conformitate cu prevederile nomenclatorului arhivistic aprobat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi avizat de Arhivele Naţionale.
(2) Cererile împreună cu copiile anexate se vor păstra de către Camere în mape potrivit alin. (1), precum şi în format electronic.
Art. 287. Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici aprobă, prin hotărâre, metodologia de aplicare a apostilei şi a supralegalizării, de către Camerele Notarilor Publici, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a acestei activităţi.

SECŢIUNEA 9
Procedura medierii şi arbitrajului pentru soluţionarea litigiilor interprofesionale.

Art. 288. (1) Anterior sesizării instanţei de judecată, litigiile dintre notarii publici, dintre notari şi organele profesionale, precum şi dintre organele profesionale cu excepţia celor care sunt de competenţa Consiliului de disciplină sunt supuse procedurii medierii sau, după caz, arbitrajului. în îndeplinirea acestor proceduri petentul va solicita soluţionarea litigiului pe calea medierii sau, după caz, a arbitrajului.
(2) Cererea prin care se solicită medierea sau, după caz, arbitrajul va cuprinde cel puţin: identificarea părţilor, descrierea aspectelor litigioase ce urmează a fi soluţionate pe această cale şi, după caz, menţiuni cu privire la clauza compromisorie, arătarea dovezilor pe care se întemeiază cererea, procedura aleasă pentru soluţionarea litigiului, precum şi semnătura solicitantului.
Art. 289. (1) Primind cererea, Preşedintele Camerei sau, după caz, Preşedintele Uniunii va dispune convocarea Colegiului director sau, după caz, a Consiliului Uniunii şi va cita părţile.
(2) Litigiul se soluţionează de către Colegiul director sau, după caz, Consiliului Uniunii printr-o decizie sau hotărâre motivată.
(3) Decizia sau, după caz, hotărârea pronunţată este obligatorie pentru părţi.
Art. 290. Modul de organizare şi desfăşurare a proceduri arbitrajului sau medierii se stabileşte prin metodologie aprobată de către Consiliul Uniunii.

SECŢIUNEA 10
Procedura citării, comunicării şi notificării în materie notarială

Art. 291. în aplicare dispoziţiilor legii privind citarea şi notificarea părţilor precum şi comunicarea actelor de procedură în materie notarială, Consiliul Uniunii va adopta, cu respectarea legii, o metodologie în acest sens.
Art. 292. Modelul de citaţie şi notificare, precum şi dovada de
îndeplinire a acestor proceduri sunt prevăzute în anexele nr la
prezentul regulament.

SECŢIUNEA 11: Alte proceduri notariale

A) Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor
Art. 293. (1) Nu pot fi legalizate semnăturile părţilor de pe înscrisurile pentru care legea cere, pentru validitatea acestora, forma autentică.
(2) Pentru legalizarea semnăturii lor, părţile se vor prezenta personal în faţa notarului public.
(3) Exemplarele înscrisului vor fi prezentate notarului public nesemnate, urmând a fi semnate în faţa acestuia.
(4) Legalizarea semnăturii părţilor atestată de notarul public face dovada deplină a prezenţei, semnării înscrisului în faţa notarului public, precum şi a datei acestuia.
(5) Notarul public nu este răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii şi bunelor moravuri.
Art. 294. (1) Pentru legalizarea sigiliului, acesta se va aplica, în prezenţa notarului public, pe suportul material prezentat în acest scop de
către partea interesată, care va fi identificată în încheierea de legalizare a sigiliului.
(2) Pentru legalizarea amprentei dispozitivului silvic special de marcat, aceasta se va aplica pe un singur suport de hârtie corespunzător care se va păstra în depozit notarial. încheierea de legalizare se va întocmi în numărul de exemplare cerut de părţi plus câte unul pentru fiecare din procedurile notariale îndeplinite, părţilor eliberându-li-se numai încheierea de legalizare a sigiliului şi cea de primire în depozit.
(3) La cererea părţilor notarul public va putea legaliza şi ştampila persoanelor juridice, a unui profesionist sau a oricărei entităţi fără personalitate juridică reglementată de lege.
Art. 295. încheierile de legalizare a specimenului de semnătură şi/sau sigiliului ori ştampilei vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege pentru îndeplinirea procedurii respective.
B) Dare de dată certa înscrisurilor
Art. 296. (1) Darea de data certă pe înscrisurile prezentate de părţi se îndeplineşte în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Notarul public nu este răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii şi bunelor moravuri.
C) Certificarea unor fapte
Art. 297. în vederea certificării faptelor prevăzute de lege, notarul public va întocmi încheierea corespunzătoare în cuprinsul căreia va identifica persoana şi va constata faptul certificat. încheierea se va întocmi în numărul de exemplare solicitat, plus unul pentru arhivă.
Art. 298. (1) Certificarea faptului că o persoană este în viaţă se constată de către notar ca urmare a prezenţei efective a acelei persoane în faţa sav
(2) încheierea de certificare a faptului că persoana se află în viaţă va cuprinde elementele de identificare ale persoanei, data identificării în format an, lună, zi, precum şi ora constatării.
Art. 299. Notarul public certifică prin încheiere faptul că o persoană s-a prezentat la sediul biroului său sau că aceasta s-a aflat într-un anumit loc. în acest din urmă caz notarul public se va deplasa în acel loc pentru a constata cele solicitate, dar numai în limita circumscripţiei sale teritoriale.
Art. 300. (1) Pentru certificarea faptului că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea, partea va depune
91
fotografia de dată recentă, în numărul de exemplare câte se solicită să fie certificate, plus una pentru arhivă. Identificarea persoanei se va face în condiţiile legii.
(2) încheierea de certificare se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul pentru arhivă. Fotografia se va aplica pe fiecare exemplar al încheierii, Iar notarul public va face următoarea menţiune pe acea încheiere: "persoana din fotografie este ....Notar
public, l.s." Pe marginea fotografiei se aplica matricea timbrului sec al notarului public, fără a se deteriora fotografia.
Art. 301. (1) Pentru certificarea faptului că o persoană s-a prezentat în urma unei somaţii sau notificări la o anumită oră la sediul biroului notarial sau Intr-un alt loc, partea interesată va depune un exemplar al somaţiei sau notificării, împreună cu dovada comunicării acesteia către toate persoanele interesate.
(2) Notarul public va verifica dacă înmânarea sau comunicare somaţiei ori notificării s-a făcut în condiţiile legii, iar în caz contrar va cere repetarea procedurii. Procedura se consideră îndeplinită, dacă persoana somată sau notificată se prezintă în faţa notarului.
(3) La ora şi locul indicate în somaţie sau notificare, notarul public dispune să se strige de 3 ori la intervale de 5 minute, numele şi prenumele persoanei somate sau notificate.
(4) în cazul în care notarul public va îndeplini procedura de certificare prevăzută la alin.l) în afara sediului biroului său notarial, acesta se va putea deplasa numai în limitele circumscripţiei sale teritoriale.
(5) Declaraţia persoanei somate sau notificate se va consemna în încheierea semnată de notarul public şi de părţile interesate. în cazul refuzului de a face declaraţia sau de a semna, precum şi în caz de neprezentare a persoanei somate sau notificate, se va face menţiunea corespunzătoare în încheiere.
(6) Somaţia sau notificarea nu sunt necesare la îndeplinirea ( certificării de fapte dacă printr-un act autentic părţile au convenit asupra tuturor elementelor acestora.
(7) încheierea se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul pentru arhivă.
Art. 302. Certificarea rezultatelor tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, licitaţiilor şi/sau etapelor procedurale ale licitaţiilor, solicitate notarului public va fi constatată de acesta prin încheiere. Notarul public va întocmi încheieri separate pe care le va înregistra distinct în registrul general, în fiecare zi, în cazul în care evenimentele certificate se desfăşoară pe parcursul mai multor zile.
Art. 303. Certificarea site-urilor se va face prin încheiere de notarul public la cererea celui interesat. încheierea va cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet, numărul de pagini tipărite şi data, respectiv, anul, luna, ziua, ora şi minutul. Totodată, la încheiere se va ataşa captura de ecran tipărită pe format de hârtie.
Art. 304, (1) La cerificarea programelor informatice solicitată notarului public, indiferent de forma în care programul este prezentat de către parte, la încheiere se va ataşa varianta tipărită integrală sau parţială a programului, după caz.
(2) încheierea va cuprinde identificarea solicitantului, numărul de pagini tipărite cu semnătura solicitantului la sfârşitul documentului, data, respectiv, anul, luna, ziua, ora şi minutul, indicarea suportului electronic pe care fost prezentat spre tipărire programul (cd, dvd,rt dispozitiv de memorie etc.) şi denumirea programului prezentat. încheierea şi documentul ataşat se vor elibera părţii în numărul de exemplare solicitat.
Art. 305. (1) în cazul in care se solicită certificarea unui anumit produs, acesta va fi prezentat la sediul biroului notarial, sau, după caz, va fi identificat de notarul public, in urma deplasării la locul unde acesta se află, în limitele circumscripţiei sale teritoriale.
(2) în cuprinsul încheierii de certificare, identificarea produsului se va face prin descrierea elementelor pe care solicitantul pretinde că îl diferenţiază faţă de alte produse similare şi prin ataşarea fotografiilor acelui produs.
(3) încheierea va cuprinde identificarea solicitantului, descrierea produsului, data, respectiv, anul, luna, ziua, ora şi minutul şi locul constatării.
(4) La încheiere se vor ataşa şi fotografiile produsului a cărui certificare s-a solicitat acestea purtând semnătura solicitantului, încheierea de certificare împreună cu fotografiile ataşate se va elibera părţii în numărul de exemplare solicitat.
Art. 306. Certificarea proceselor verbale şi ale hotărârilor organelor colegiale ale oricăror forme asociative se face la cerere, de notarul public, printr-o încheiere, în condiţiile legii. în încheiere notarul public menţionează calitatea şi identificarea solicitantului acestei proceduri şi, după caz, a semnatarilor, data, respectiv, anul, luna, ziua, ora şi locul constatării. La încheiere se ataşează hotărârea, sau după caz, procesul verbal întocmit de semnatari. încheierea de certificare emisă de notarul public nu atestă legalitatea hotărârii sau a procesului verbal întocmit, ci numai faptele consemnate în încheierea de certificare.
D) Legalizarea copiilor după înscrisuri
Art. 307. (1) Cererea pentru legalizarea copiei cuprinde numele prenumele şi adresa solicitantului, identificarea înscrisului a cărei copie se cere a fi legalizată şi numărul de exemplare cerut.
(2) Un exemplar al copiei legalizate va fi reţinut la dosar.
(3) Nu se pot elibera copii legalizate de pe înscrisurile care conţin corecturi, ştersături, adăugări, cuvinte tăiate sau alte particularităţi, dacă nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul autorităţii care le-a întocmit sau, după caz, semnătura părţilor.
(4) In cazul în care înscrisul prezintă alte particularităţi care nu afectează conţinutul sau forma actului ori acesta este plastifiat, în
încheierea de legalizare a copiei se vor face menţiunile corespunzătoare a acestor particularităţi.
(5) Persoana care solicită eliberarea copiei legalizate nu se
identifică.
Art. 308. (1) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris în întregime, cât şi de pe părţi determinate ale acestuia, cu condiţia să nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului.
(2) Pe copia legalizată şi în încheierea de legalizare a acesteia se va face menţiunea corespunzătoare.
Art. 309. Dacă se eliberează o copie de pe un înscris sub
semnătură privată, încheierea va cuprinde menţiunea că înscrisul de pe care s-a eliberat copia este sub semnătură privată.
Art. 310. (1) Textul copiei ce urmează a fi legalizată trebuie scris în continuare, fără spaţii libere, în afară de cazul în care pentru întocmirea copiei se folosesc imprimate tipizate sau fotocopii.
(2) Pentru a se înlătura posibilitatea unor denaturări ulterioare în copiile legalizate, imediat după textul înscrisului ce se legalizează se va aplica o parafa cu textul: "legalizarea pe verso" sau "urmează în
continuare legalizarea".
Art. 311. (1) încheierea de legalizare a copiei de pe un înscris întocmit într-o altă limbă decât cea română se semnează de notarul public care a făcut confruntarea, în cazul în care limba străină este limba sa maternă sau pentru care a fost autorizat ca traducător şi interpret. în cazul în care confruntarea se face de către traducător, încheierea va fi semnată de acesta în faţa notarului public, în afară de cazul în care traducătorul are depus specimenul de semnătură la biroul notarial, la care se va anexa traducerea în limba română a înscrisului, semnată de traducător.
(2) Copia înscrisului tradus în limba română se anexează la exemplarul traducerii legalizate a acestuia, care rămâne în arhiva notarului public.
Art. 312. (1) Copia legalizată de pe un înscris pentru a cărei colaţionare cu originalul se cere o pregătire de specialitate se va elibera pe baza colaţionării de către un expert desemnat de notarul public.
(2) încheierea de legalizare se va semna de notarul public şl de expert.
Art. 313. (1) încheierea de legalizare de pe copiile ce se eliberează părţilor se va scrie, după caz, pe verso înscrisului ce se legalizează, dacă acesta are o singură filă, sau în continuarea acestuia, în cazul în care textul este scris şi pe verso sau pe mai multe file în continuare.
(2) înscrisul cuprinzând mai multe file va fi cusut, legat sau broşat, în acest caz, precum şi dacă, pentru întocmirea încheierii se foloseşte un adaos, sigiliul va fi aplicat între filele înscrisului şi parte pe adaosul folosit în condiţiile prezentului regulament.
Art. 314. (1) Dacă pe actul original aflat în arhiva notarului public sau a Camerei există menţiunea revocării ori anulării totale sau parţiale, se poate elibera copie legalizată din arhivă cuprinzând toate aceste menţiuni.
(2) Dacă originalul actului a fost rectificat, copia legalizată va cuprinde atât originalul actului, cât şi încheierea de rectificare.
E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor
Art. 315. (1) Notarul public este autorizat să efectueze traduceri cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul regulament.
(2) Ministrul justiţiei poate autoriza pe notarul public să efectueze traduceri, dacă cunoaşte o limbă străină, iar aceasta este limba sa maternă.
Art. 316. în încheierea de legalizare a traducerii, notarul public autorizat va atesta exactitatea traducerii de pe acel înscris ce i-a fost prezentat; în original, ce poate fi autentic sau sub semnătură privată căruia i s-a dat dată certă, legalizare de semnătură ori certificare, după caz, sau în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă ce deţine în arhiva originalul înscrisului.
Art. 317. în procedurile notariale traducerile se efectuează de persoane autorizate de Ministerul Justiţiei şi de interpreţii şi traducătorii autorizaţi în statele membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European de origine ori de provenienţă, ale căror certificate sau alte documente similare sunt recunoscute de Ministerul Justiţiei.
Art. 318. (1) Procedura de legalizare a semnăturii traducătorului se poate efectua pentru înscrisurile prezentate notarului public şi va consta din înscrisul ce urmează a fi tradus, traducerea acestuia certificată de traducător, precum şi încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului ce urmează a fi semnată de notarul public.
(2) înscrisul ce urmează a fi tradus, se va prezenta notarului public care va constata forţa probantă a acestuia în condiţiile art.316. Traducătorul are obligaţia de a preciza în cuprinsul formulei prin care certifică exactitatea traducerii, calificarea înscrisului tradus, care poate fi:
- în original, ce poate fi autentic sau sub semnătură privată, cu dată certă, legalizare de semnătură, ori certificare, după caz;
- în copie legalizată sau certificată de autoritatea competentă ce deţine în arhivă originalul înscrisului.
(3) în cazul în care se legalizează semnătura traducătorului pentru un înscris prezentat într-o limbă străină, care se solicită a fi tradus într-o altă limbă străină, notarului public i se va prezenta şi traducerea în limba română a primului înscris.
(4) Copia înscrisului ce se traduce se ataşează traducerii acestuia, cu aplicarea ştampilei şi semnăturii traducătorului pe toate paginile înscrisului, care trebuie să fie numerotat, capsat, cusut sau broşat.
(5) Nu se poate legaliza semnătura traducătorului dacă înscrisul prezentat spre traducere notarului public este în copie simplă.
(6) în lipsa oricăruia dintre elementele menţionate mai sus, notarul public va refuza îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii traducătorului.
Art. 319. Traducătorul care efectuează traducerea va întocmi
formula de certificare cu următorul cuprins: "Subsemnatul..... certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului...... în integralitatea lui sau în extras, care are un număr de. pagini şi care este scris în limba........ şi prezentat în..... ( în copie legalizată sau certificată de autoritatea competentă ce deţine în arhiva originalul înscrisului; în original, ce poate fi autentic sau sub semnătură privată, cu dată certă, legalizate de semnătură, ori certificare, după caz) în limba.

TRADUCĂTOR.... "
Art. 320. (1) Legalizarea semnăturii traducătorului se face prin încheiere, potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. 4 din lege.
(2) în cazul în care traducătorul are depus specimenul de semnătură la biroul notarial, încheierea de legalizare a semnăturii acestuia nu va mai
face referire la faptul prezentării în persoană a traducătorului şi nici la constatarea îndeplinirii prevederilor de la art. 89 alin. 4 lit. c) din lege.
Art. 321. în procedura de legalizare a semnăturii traducătorului, notarul public verifică daca înscrisul prezentat pentru a fi tradus este îndeplinit în una din formele mai sus arătate şi este corect calificat, atestă faptul ca traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat conform legii, ca acesta a semnat traducerea si a aplicat ştampila.
Art. 322. De pe traducerile legalizate de notarul public, aflate în arhiva acestuia, se pot elibera copii legalizate.
F. Primirea în depozit
Art. 323. La primirea în depozit a înscrisurilor, documentelor, a valorilor precum şi altor bunuri pe care notarul public are posibilitatea de a le depozita la biroul său în condiţii de siguranţă şi care nu au caracter perisabil, a căror depozitare nu contravine legii şi altor dispoziţii de ordine publică sau bunelor moravuri, notarul public le va verifica cuprinsul sau, după caz, conţinutul. Deponentul va declara pe proprie răspundere că bunurile au provenienţa legală.
Art.324. (1) Amprentele/tiparele dispozitivelor silvice speciale de marcat care au făcut obiectul procedurii de certificare de sigiliu se depun în depozitul notarial.
(2) încheierea de primire în depozit se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte, plus unul pentru arhivă.
(3) Restituirea înscrisurilor, documentelor sau valorilor primite în depozit, se face pe baza semnăturii părţilor, succesorilor sau, după caz, a reprezentanţilor acestora, în registrul de depozite.
(4) Eliberarea depozitului se face la termenul şi în condiţiile stabilite în încheierea de primire în depozit.
(5) La începutul fiecărui an notarul public va reînscrie depozitele neeliberate în registrul de depozite, înscrierea ce mai veche urmând sa fie înscrisă sub nr.l din registru.
G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin
Art. 325. Actul de protest al cambiei, biletului la ordin sau al cecului se întocmeşte la cererea beneficiarului de către notarul public, care are obligaţia de a-l înregistra zilnic în ordinea datei şi de a comunica în prima zi a fiecărei săptămâni Camerei de comerţ şi industrie judeţene sau, după
caz, a municipiului Bucureşti tabelul protestelor întocmite în săptămâna precedentă, în condiţiile prevăzute de legile speciale.
H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale
Art. 326. (1) Eliberarea duplicatelor se face în condiţiile art.94 din lege cu excepţia procedurii eliberării duplicatelor de pe actele autentice întocmite într-un singur exemplar potrivit legii.
(2) Duplicatul se poate elibera la cererea oricăreia dintre părţi, a reprezentantului legal sau convenţional cât şi al succesorilor acestora, precum şi a oricărei persoane care justifică un drept sau un interes legitim.
(3) Duplicatul reprezintă redarea fidelă a conţinutului actului şi a încheierii, cu excepţia semnăturii părţilor şi al notarului instrumentator, iar în locul semnăturilor originale se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar.
(4) Procedura duplicatului se finalizează printr-o încheiere ce va fi semnată de notarul public care eliberează duplicatul şi care va avea 1 următorul conţinut: "încheiere de eliberare de duplicat numărul..... din data de.... Prezentul duplicat s-a eliberat de pe actui... din data de.... emis de.... şi are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul (şi după caz, constituie titlu executoriu în condiţiile legii), semnătura şi sigiliul notarului public "
(5) Dacă originalul actului a fost rectificat, duplicatul va cuprinde atât duplicatul actului cât şi cel al încheierii de rectificare.
(6) Dacă pe actul original aflat în arhiva notarului public sau a Camerei există menţiunea revocării ori anulării totale sau parţiale, nu se poate elibera duplicat de pe acesta. în această situaţie se poate elibera copie legalizată din arhivă cuprinzând toate aceste menţiuni.
(7) Dacă solicitarea de eliberare a duplicatului de pe actele autentice încheiate într-un singur exemplar sunt ulterioare celor eliberate la data autentificării, încheierea de eliberare a duplicatului va avea număr distinct pentru fiecare exemplar eliberat din registrul general şi data eliberării.
I. Reconstituirea actelor originale
Art. 327. Procedura reconstituirii de către notarul public se îndeplineşte şi pentru actele întocmite de notariatul de stat ale cărui arhive au fost preluate de Camere, sau înscrisuri care au dispărut fără a mai exista un exemplar original. Reconstituirea se face cu acordul părţilor sau după caz, a succesorilor acestora.
J. Procedura eliberării încheierii cu privire la verificarea evidenţelor succesorale
Art. 328. Pentru eliberarea unei încheieri privind verificarea evidenţelor succesorale, notarul public va aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale referitoare la verificarea evidenţelor notariale şi înregistrarea cauzei succesorale.
Art. 329. (1) Notarul public va verifica prezentarea certificatului de deces, dovedirea calităţii de succesibil sau persoană îndreptăţită, precum şi o copie a cererii de chemare în judecată cu menţiunea că a fost sau nu depusă.
(2) Cererea se va înregistra în evidenţele succesorale ale Camerei şi va dispune înregistrarea dosarului pe rolul biroului. Competenţa eliberării încheierii revine notarului public din Camera în a cărei circumscripţie teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu.
(3) Notarul public va elibera, în termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii o încheiere cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrele Naţionale Notariale ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, prevăzute de lege şi de prezentul regulament.
(4) în încheierea menţionată la alin. (3), al cărei model este prevăzut în regulamentul aprobat de Consiliul Uniunii, se vor înscrie rezultatele verificării menţiunilor cuprinse în certificatele sau adeverinţele eliberate din registrele succesorale.
(5) în cazul în care în urma verificării se constată că succesiunea este soluţionată, se va face menţiune despre acest fapt în încheiere, fără a se mai proceda la verificarea registrelor unice ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
(6) Dacă în urma verificării registrelor succesorale se constată că succesiunea defunctului nu se află pe rolul niciunui birou notarial, interogarea Registrului naţional de evidenţă a succesiunilor se va face numai în situaţia în care defunctul a avut ultimul domiciliu în străinătate sau nu i se cunoaşte domiciliul.
(7) Dacă în urma verificării prevăzute la alin. (3) se constată că succesiunea se află pe rolul unui birou notarial cel interesat va fi îndrumat să obţină încheierea de la notarul public care instrumentează dosarul.
(8) Cererea prin care se solicită efectuarea verificărilor, împreună cu încheierea eliberată de notarul public în urma efectuării verificărilor, se înregistrează în Registrul general notarial, sau, după caz, în registrul de succesiuni.

Secţiunea 12
Controlul judecătoresc al actelor şi procedurilor notariale

Art. 330. Controlul judecătoresc al actelor notariale se realizează, potrivit legii, pe calea acţiunii în anulare sau, în cazul refuzului îndeplinirii actului notarial, pe calea plângerii împotriva încheierii de respingere pronunţate de notarul public
Art. 331. (1) Acţiunea în anulare se exercită de părţile interesate împotriva actului notarial la instanţa competentă potrivit legii.
(2) Până la anulare în justiţie, actul notarial atacat se socoteşte valabil îndeplinit.
Art. 332. (1) Plângerea împotriva încheierii de respingere se înregistrează la biroul notarului public care a refuzat îndeplinirea actului notarial, iar acesta este obligat să o înainteze de îndată judecătoriei cu dosarul cauzei.
(2) Notarul public dintr-un birou notarial cu sediul în municipiul v Bucureşti va înainta plângerea judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul acelui birou.

CAPITOLUL V Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 333. (1) Notarii stagiari care au început stagiatura până la data de 31 decembrie 2012 vor continua desfăşurarea stagiului cu respectarea dispoziţiilor în vigoare la data începerii stagiului, cu excepţia susţinerii examenului de definitivat care se va face începând cu data de 01 ianuarie 2013 la Institutul Notarial Român.
(2) La data intrării în vigoare a prezentului regulament atribuţiile notarilor stagiari delegate de către notarul public, în condiţiile art.21 alin.l din legea în vigoare la 31 decembrie 2012, încetează.
Art. 334. Notarii publici în funcţie la data de 01 ianuarie 2013 vor fi înscrişi din oficiu în RNENP şi li se vor elibera la propunerea Colegiul director licenţele de funcţionare.
Art.335. Notarii publici care au fost aleşi anterior intrării în vigoare a Legii 77/2012, pentru modificarea Legii notarilor publici şl a activităţii notariale nr. 36/1995, în Colegiul director al Camerei, în mandatul 2010- 2013, şi în Consiliul Uniunii, în mandatul 2013-2017, îşi vor îndeplini mandatele în ambele organe de reprezentare ale profesiei, având dreptul de a opta la finele mandatului în Colegiul director al Camerei dacă vor rămâne membrii în Consiliul Uniunii sau vor dori să fie aleşi pentru un nou mandat în Colegiul director al Camerei.
Art. 336. Modelele registrelor utilizate de notarii publici prevăzute de lege şi prezentul regulament, precum şi formularele de încheieri se aprobă de ministrul justiţiei la propunerea Consiliul Uniunii şi sunt prevăzute în anexele nr. 1-... la prezentul regulament.

Întrebări și răspunsuri: Legea notarilor publici, republicată la 4 februarie 2013

↑ ÎNAPOI SUS

Program notariat
Luni	9 - 16
Marți	9 - 16
Miercuri	9 - 16
Joi	9 - 16
Vineri	9 - 14
Sâmbătă	Închis
Duminică	Închis