Confirmarea nulitatii relative
Nulitatea relativă are menirea de a ocroti numai interese individuale. De aceea, legiuitorul i-a oferit persoanei interesate, prin reglementările codului civil, posibilitatea să renunţe valabil la dreptul de a invoca nulitatea relativă dacă apreciază că aceasta este în interesul său.
Acest act juridic unilateral prin care se renunţă la dreptul de a invoca nulitatea relativă se numeşte "confirmare". Ea poate fi expresă sau tacită şi, fiind un act unilateral de voinţă, este valabilă independent de acceptarea celeilalte părţi.
Confirmarea expresă (făcută în scris) este reglementată de art. 1190 cod civil conform căruia actul de confirmare este valabil numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
- provine de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea şi este făcut în cunoştinţă de cauza;
- viciul care afecta actul a încetat în momentul confirmării. De exemplu, după dobândirea capacităţii de exerciţiu depline, după descoperirea erorii sau a dolului ori după încetarea violenţei etc.
- cuprinde obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi face menţiune de motivul acţiunii în nulitate relativă;
- din cuprinsul actului se desprinde intenţia de a acoperi nulitatea.
Confirmarea tacită rezultă din fapte ale persoanei interesate din care se poate deduce fără echivoc intenţia sa de a acoperi nulitatea relativă.
Un exemplu de confirmare tacită este când o persoană execută voluntar şi în cunoştinţă de cauză un act juridic sancţionabil prin nulitatea relativă şi a cărei cauză o cunoaşte.
Neintroducerea acţiunii în anulare în limita termenului legal de prescripţie extinctivă nu implică însă în mod necesar intenţia de confirmare tacită.
Atât confirmarea tacită cât şi cea expresă are ca efect validarea retroactivă (ab initio) a actului juridic anulabil, respectiv de la data când a fost încheiat acel act. Actul confirmat nu poate vătăma drepturile dobândite între timp de terţi.
Confrimarea nu poate interveni în actele juridice lipsite de un element structural esenţial, în cele care au un obiect ilicit sau imoral ori o cauză ilicită sau imorală, precum şi în cele lovite de nulitate pentru încălcarea unei dispoziţii legale menite să ocrotească interesele unor terţi ori interese obşteşti.