Condiţie
Condiţie, modalitate a obligaţiei, constând într-un eveniment viitor şi nesigur, care suspendă sau care rezolvă retroactiv existenţa unui drept (şi a obligaţiei corelative). Din punct de vedere al posibilităţilor de realizare, condiţia poate fi : condiţie cazuală, condiţie mixtă, condiţie potestativă simplă sau condiţie pur potesiativă. Din punct de vedere al efectelor pe care le produce asupra raportului juridic de obligaţie, condiţia poate fi : suspensivă sau rezolutorie.
Condiţia (de orice fel) trebuie să fie posibilă, licită şi conformă regulilor de convieţuire socială. Condiţia imposibilă, dacă este suspensivă, atrage nulitatea obligaţiei, iar dacă este rezolutorie, se consideră inexistentă, obligaţia fiind valabilă ca obligaţie pură şi simplă.
Condiţia ilicită sau imorală (contrară regulilor de convieţuire socială) atrage nulitatea întregului act atunci când a fost determinantă la încheierea acestuia; în celelalte cazuri, este nulă numai condiţia respectivă.
Orice condiţie este considerată prin lege ca îndeplinită, dacă debitorul obligat sub acea condiţie a împiedicat, cu rea-credinţă, îndeplinirea ei. Tot astfel, ar trebui să se con-sidere ca neîndeplinită condiţia atunci când partea interesată a provocat cu rea-credinţă îndeplinirea ei.
Dacă părţile au prevăzut în contractul lor un termen în care evenimentul-condiţie trebuia să se îndeplinească (ori să nu se îndeplinească) condiţia este considerată ca neîndeplinită (respectiv îndeplinită) dacă termenul a trecut fără ca evenimentul să se producă. Creditorul unui drept sub condiţie poate face, chiar înainte de îndeplinirea acesteia, toate actele de conservare a dreptului său.