Condiţie pur potestativă
Condiţie pur potestativă, condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi.
De exemplu: "îţi donez imobilul dacă doresc".
De obicei, obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă este nulă.
Dacă cel care se obligă îşi asumă o obligaţie sub condiţie suspensivă pur potestativă, aceasta este nulă. O asemenea condiţie echivalează cu lipsa intenţiei debitorului de a se obliga ("sub hac conditione, si volam, nulla est obligatio").
Când creditorul îşi asumă o obligaţie sub condiţie suspensivă sau rezolutorie pur potestativă, aceasta este valabilă aşa cum reiese din interpretarea per a contrario a art. 1010 Cod civil.
În cazul în care debitorul îşi asumă o obligaţie sub condiţie rezolutorie pur potestativă, aceasta este valabilă. Astfel, există intenţia de a se obliga, dar debitorul şi-a rezervat dreptul să pună capăt obligaţiei atunci când va dori.
Atunci când partea îşi asuma o obligaţie sub condiţie potestativă simplă, aceasta de obicei este valabilă chiar dacă depinde de voinţa debitorului (excepţie: contractul de donaţie).