Testamentul olograf

Definiţie

Testamentul olograf este acela pentru a cărui validitate se cere ca testatorul să îl scrie, dateze și semneze cu mâna lui. Testamentul este nul absolut dacă nu sunt respectate aceste condiții de validitate la întocmirea lui (potrivit art. 1041 din Noul Cod Civil).

Testamentul olograf prezintă multiple inconveniente față de testamentul autentificat la notariat, dar literatura juridică menționează și unele avantaje. Vom enumera mai jos câteva dintre aceste avantaje.

Avantajele testamentului olograf

• poate fi făcut oriunde şi oricând dorește testatorul, fără ajutorul unei terțe persoane, spre deosebire de testamentul notarial în cazul căruia testatorul trebuie să apeleze la serviciile unui notar public;
• este gratuit sau, cel puțin, cheltuielile cu redactarea lui sunt aprope inexistente. Cu toate acestea, testamentul olograf crește considerabil cheltuielile moștenitorului testamentar în momentul dezbaterii succesiunii deoarece sunt situații când va trebui expertizat grafoscopic. În cazul testamentului autentic nu mai este necesară expertiza, astfel moştenitorul nu va mai plăti şi onorariul de expert. De altfel, costul unui testament notarial este destul de redus față de beneficiile oferite, onorariul minim pentru autentificarea unui testament potrivit Ordinului Ministerului Justiției nr. 46/c/2011 fiind de 80 lei. Pentru celelalte avantaje ale testamentului autentic, accesați această pagină: Testamentul notarial.
• este supus celor mai simple formalităţi, însă acest lucru îl face şi mai uşor de atacat, spre deosebire de testamentul autentic;
• se poate revoca de îndată şi fără respectarea unor formalităţi (chiar şi prin distrugere fizică), dar acest lucru îl face şi nesigur, comparativ cu testamentul notarial;
• poate asigura secretul asupra dispoziţiilor de ultimă voinţă a testatorului, dacă este păstrat corespunzător (testamentul notarial va fi tot timpul păstrat corespunzător, în arhiva notarului public, fiind înregistrat și în registrele electronice notariale ținute la nivel național).

Dezavantajele testamentului olograf față de cel notarial

Faţă de "avantajele" indicate mai sus astfel cum sunt ele menționate în literatura juridică, testamentul olograf prezintă mult mai multe inconveniente, tocmai pentru că este supus unor formalităţi atât de simple. Așadar:

• costuri mai mari la dezbaterea moștenirii. Spre deosebire de credința populară, testamentul olograf poate crește considerabil cheltuielile suportate de către moștenitorul testamentar în momentul dezbaterii succesiunii deoarece în cazul unui testament olograf sunt situații când va trebui efectuată o expertiză grafoscopică. În cazul testamentului autentic nu mai este necesară expertiza, prin urmare partea nu mai plătește onorariul de expert;
• voința testatorului poate fi ușor influențată prin sugestie sau captație de către persoanele interesate. Astfel, există riscul ca testatorul să testeze total sau parțial împotriva voinței sale;
• este foarte ușor de falsificat, comparativ cu testamentul notarial care face mult mai dificilă folosirea mijloacelor dolosive;
• este mult mai ușor de atacat în instanță față de testamentul autentic a cărui contestare este mai anevoioasă, deoarece actul autentificat la notariat are autoritate publică și beneficiază de prezumție legală de autenticitate și validitate;
• dacă nu este întocmit cu ajutorul unui jurist specializat în procedura succesorală precum notarul public, testamentul olograf poate fi inutilizabil din cauza necunoașterii unor prevederi legale la redactarea lui sau a unor exprimări confuze care îl fac imposibil de interpretat;
• persoanele rău intenționate îl pot ascunde sau distruge cu ușurința dacă testatorul nu l-a depus intr-un loc sigur sau l-a întocmit într-un singur exemplar. În cazul distrugerii testamentului notarial, se poate solicita oricând un duplicat la notariatul unde a fost autentificat;
• în cazul testamentului olograf trebuie citaţi şi moştenitorii legali pe lângă cei rezervatari. Doar în cazul existenței unui testament notarial nu vor mai fi citați și moștenitorii legali pe lângă cei rezervatari, simplificăndu-se astfel procedura de citare la dezbaterea succesiunii;
• doar persoanele care știu să scrie sau nu au un handicap care îi împiedică să scrie pot face un testament olograf valabil. Testament notarial pot lăsa şi cei care nu ştiu sau nu pot să scrie din diferite cauze (boală, handicap etc.)

Condiţiile de validitate ale testamentului olograf

Scrierea testamentului olograf

Testatorul trebuie să scrie testamentul în întregime cu propria mână, fără ca aceasta să fie "condusă" de o terţă persoană.

Testamentul olograf se poate scrie pe orice fel de suport material (hârtie, perete, geam, oglindă, pânză, material plastic, scândură, sticlă etc.), cu orice instrument de scriere (creion, cerneală, cărbune etc.) şi in orice metodă de scriere (litere de mână ori de tipar, stenografiat, în alfabetul Braille pentru nevăzători, idiograme, în limba română sau altă limbă cunoscută de către testator).

Testamentul scris de o altă persoană este nul.

În ipoteza în care testamentul este scris de testator, însă cuprinde şi o intervenţie străină (ştersătură, modificare sau completare) acesta este nul, dacă intervenţia s-a făcut cu ştirea testatorului, şi, dimpotrivă, este valabil, aşa cum a fost conceput de către testator, dacă acesta nu a avut cunoştinţă de intervenţie. Ştersăturile, modificările sau completările aparţinând testatorului trebuie datate şi semnate de către testator, dacă ele cuprind dispoziţii testamentare noi, diferite faţă de redactarea iniţială.

Testamentul poate avea şi codiciluri care, dacă prevăd dispoziţii noi faţă de cele din cuprinsul testamentului, trebuie să fie scrise de testator, datate şi semnate de către acesta. În ipoteza în care prin aceste adaosuri se aduc unele explicaţii cu privire la dispoziţiile de ultimă voinţă conţinute în testament, nu este necesară datarea şi semnarea lor distinctă, întrucât nu au caracterul unui codicil.

Data testamentului olograf.

Data redactării testamentului prezintă o deosebită importanţă practică, deoarece:

• permite a se verifica împrejurarea dacă testatorul avea sau nu capacitate la momentul întocmirii testamentului;
• în cazul pluralităţii de testamente succesive, cuprinzând dispoziţii contradictorii, permite stabilirea testamentului valabil şi a celui (celor) revocat (revocate), ştiut fiind că testamentul cu dată mai recentă revocă dispoziţiile contrare sau incompatibile, cuprinse într-un testament anterior.

Datarea testamentului trebuie să cuprindă anul, luna şi ziua redactării acestuia, în litere sau cifre. Se admite ca fiind validă datarea şi prin indicarea unui eveniment de notorietate (de exemplu, Revelionul 2014, Paștele anului 2014 etc.). În toate situaţiile, indicarea anului este obligatorie. Legea nu cere ca data să fie inserată într-un anume loc al testamentului. Ea poate figura la început sau la sfârşit, înainte sau după semnătură, esenţial fiind să rezulte că ea se referă la întregul cuprins al testamentului. De vreme ce data constituie un element esenţial al testamentului, lipsa ei are drept consecinţă nulitatea absolută a actului. În ipoteza în care data trecută în testament este falsă, testamentul este nul. Dacă prin falsificarea datei s-a urmărit fraudarea legii, dovada se face prin orice mijloc de probă, iar dacă nu s-a urmărit o asemenea fraudă, proba se face şi prin elemente scoase din cuprinsul int lectual sau din starea materială a testamentului (elemente intrinseci). În cazul în care data este incompletă sau eronată, din cauza unei simple greşeli a testatorului, instanţa de judecată poate întregi sau rectifica aceasta pe baza unor elemente intelectuale sau materiale extrase din cuprinsul actului de ultimă voinţă. Dacă instanţa nu poate stabili cu certitudine data exactă, testamentul olograf este nul. Data trebuie scrisă integral de mâna testatorului. Totuşi, jurisprudenţa mai veche a admis ca fiind valabilă data parţial scrisă de mâna testatorului, parţial tipărită.

Semnătura testamentului olograf.

Prin semnătură, testatorul atestă că testamentul este opera sa şi că exprimă ultima lui voinţă. Legea nu reglementează nici locul semnăturii, nici modul cum trebuie să se semneze. De regulă, semnătura se pune la sfârşitul testamentului, însă testatorul este liber să semneze la începutul sau în cuprinsul acestuia. Esenţial este să rezulte în mod neîndoielnic că, semnând, testatorul şi-a însuşit întregul cuprins al testamentului. În ipoteza în care testamentul este scris pe mai multe pagini, testatorul nu este ţinut să semneze pe fiecare dintre ele. Semnătura nu trebuie să cuprindă obligatoriu numele şi prenumele testatorului. Este suficient ca semnătura să fie aceea pe care testatorul o foloseşte de obicei, sub condiţia de a putea fi identificat.

Semnătura trebuie să fie manuscrisă. Semnătura fiind o formalitate esenţială, lipsa ei atrage nulitatea absolută a testamentului.

Formalităţile ulterioare deschiderii succesiunii

Testamentul olograf va fi vizat spre neschimbare de primul notar public căruia i s-a prezentat, indiferent dacă acesta va fi investit sau nu cu dezbaterea procedurii succesorale. Notarul care dezbate procedura succesorală va reţine testamentul olograf, vizat spre neschimbare, la dosarul succesoral, până la validarea acestuia.

La termenul de dezbatere, notarul va întocmi procesul–verbal prin care constată starea materială a testamentului olograf vizat spre neschimbare. Procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf care va cuprinde, pe lângă datele de identificare a celor prezenţi, şi următoarele menţiuni:

• particularităţile suportului pe care este scris testamentul (tip, culoare, dimensiune etc.);
• câte pagini are testamentul
• instrumentul de scriere (pastă de pix, stilou-cerneală, creion), precum şi culoarea textului;
• existența ştersăturilor sau adăugirilor, cu indicarea paginii şi rândului pe care se află;
• reproducerea textului integral al testamentului, aşa cum a fost scris de defunct, precum şi a adăugirilor făcute de testator; condiţia se consideră îndeplinită şi prin depunerea unei copii legalizate după testamentul olograf, vizată de notarul public şi semnată de toţi moştenitorii, care se va anexa la procesul-verbal de constatare a stării materiale cu menţiunea că face parte integrantă din acesta.

În procesul-verbal se va preciza numărul de exemplare în care s-a redactat şi menţiunea despre persoana sau persoanele cărora li s-au înmnat exemplare din procesul-verbal. Testamentul olograf original va fi înmânat unuia dintre moştenitori, care va semna de primire pe unul din exemplarele procesului verbal de validare a acestuia. Acest exemplar al procesului verbal, pe care s-a semnat de primire, se va păstra în arhiva notarului, la mapa de certificate de moştenitor. Dacă există neînţelegeri cu privire la moştenitorul căruia să i se predea testamentul olograf original, notarul public va pune în vedere părţilor să se adreseze instanţei de judecată pentru soluţionarea neînţelegerilor. Până la finalizarea litigiului privind desemnarea persoanei care sa păstreze testamentul original, acesta se va depune, pe cheltuiala moştenitorilor, în depozitul notarial. Potrivit dispoziţiilor tezei a 2-a alin. 4 a art. 1042 Noul Cod Civil, sesizarea instanţei de judecată de către moştenitori cu privire la persoana care va primi originalul testamentului olograf nu împiedică continuarea dezbaterilor succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor de către notarul public. 

Dacă testamentul olograf este scris în altă limbă decât cea română, cu ocazia prezentării acestui testament notarului public în vederea vizării spre neschimbare, se va depune şi traducerea legalizată a actului. În procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf, se va transcrie textul tradus în limba română, anexându-se la procesul verbal traducerea legalizată a actului în limba străină şi o copie semnată de moştenitor de pe original.

Procedurile de constatare a stării materiale şi de validare a testamentului olograf îndeplinite de autorităţile competente din ţară sau din străinătate, apostilate sau supralegalizate, după caz, sunt considerate valabile şi nu vor fi reluate de notarul sesizat cu procedura succesorală.

În încheierea de şedinţă de la termenul la care se încheie procesul-verbal de constatare a stării materiale, notarul va menționa, pe lângă alte constatări, şi procedura care a fost îndeplinită, declaraţiile moştenitorilor cu privire la recunoaşterea sau nu a scrisului de pe testament, dacă s-au audiat martori etc.

Dacă nu există moştenitori legali care să recunoască scrisul de pe testament sau, dacă aceştia fiind prezenţi, nu pot confirma sau contesta că scrisul aparţine defunctului, notarul va solicita scripte de comparaţie pe care le va remite în original, împreună cu testamentul olograf, pentru expertiza tehnică de specialitate - grafoscopică, experţilor oficiali care funcţionează potrivit legii. Sarcina de a sesiza expertul şi de a înmâna acestuia actele (originalul testamentului de ograf și scriptele de comparaţie) pentru efectuarea expertizei aparţine notarului sesizat cu dezbaterea procedurii succesorale. Actul normativ care reglementează autorizarea şi activitatea experţilor criminalişti este OG nr. 75/2000.

Forţa probantă a testamentului olograf

Testamentul olograf este doar un înscris sub semnătură privată, prin urmare, nu beneficiază de puterea doveditoare a unui act autentificat la notariat. De atlfel, conform Art. 301 din Noul Cod de Procedură Civilă, persoana căreia i se opune un înscris sub semnătură privată poate fie să recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura. Spre deosebire de testamentul olograf, cel notarial beneficiază de forţa probantă a actelor autentice, sarcina dovezii revenind celui care-l contestă.

Alte articole: