Pactul comisoriu sau rezoluţiunea convenţională
Pactul comisoriu este o clauză expresă introdusă într-un contract sau într-o convenţie accesorie a acestuia prin care părţile stipulează rezoluţiunea de plin drept a contractului în cazul în care una dintre ele nu-şi execută culpabil obligaţia asumată.
Pactul comisoriu reprezintă o derogare de la prevederile art. 1021 şi urmăreşte să reducă sau să înlăture total rolul instanţei de judecată la desfiinţarea contractelor.
Clauzele comisorii pot fi introduse în orice fel de contract şi sunt clasificate, în funcţie de intensitatea efectelor pe care le produc, în patru grade:
Pactul comisoriu de gradul I
Exemplu: "În cazul în care una dintre părţi nu execută contractul, acesta se desfiinţează."
Introducerea unei astfel de clauze poate avea utilitate numai în contractul pentru care rezoluţiunea este neprevăzută de lege sau este reglementată limitativ (ex: contractul de rentă viageră).
Pentru toate celelalte contracte includerea unui asemenea pact este inutilă având în vedere că potrivit art. 1020 Cod civil, aceasta este subînţeleasă. În orice caz, o asemenea cauză va da curs tuturor regulilor prevăzute pentru rezoluţiunea judiciară, cu posibilităţile de apreciere recunoscute instanţei judecătoreşti, inclusiv posibilitatea de acordare a termenului de graţie (fapt posibil numai in cazul pactului comisoriu de gradul I).
Pactul comisoriu de gradul II
Exemplu: "Dacă o parte nu-şi execută obligaţia, cealaltă parte este în drept să considere contractul desfiinţat"
Această clauză comisorie se interpretează în sensul că dacă partea îndreptăţită declară unilateral rezoluţiunea, este suficient pentru ca ea să opereze.
Debitorul îşi va putea executa obligaţia până în momentul punerii sale în întârziere.
Într-un asemnea caz, instanţa sesizată va putea constata că debitorul şi-a executat obligaţia înainte declarării rezoluţiunii de către creditor. De asemenea, instanţa este competentă să constate că rezoluţiunea nu a avut loc, dar nu poate acorda un termen de gratie.
Pactul comisoriu de gradul III
Exemplu: "Dacă o parte nu-şi execută obligaţia asumată în contract, acesta se consideră rezolvit de plin drept."
În acest caz, instanţa de judecată nu poate acorda termen de graţie debitorului şi nu se poate pronunţa referitor la oportunitatea rezoluţiunii.
De asemenea, creditorul trebuie să îl pună în întârziere pe debitor pentru ca rezoluţiunea să opereze de plin drept. Prin urmare, dacă instanţa constată că debitorul şi-a executat obligaţiile, chiar şi tardiv, dar înainte de punerea sa în întârziere, nu va pronunţa rezoluţiunea contractului. Excepţie fac contractele comerciale unde debitorul este pus de drept in întârziere, sau în cazul contractelor civile în care legea prevede expres şi ca excepţie punerea în întârziere de drept a debitorului).
Pactul comisoru de gradul IV
Exemplu: "În caz de neexecutare, contractul se consideră desfiinţat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi vreo altă formalitate prealabilă".
Acest tip de pact este cel mai eficient dpdv. al efectelor. Astfel, contractul se desfiinţează de plin drept din clipa in care a expirat termenul de executare, fără ca obligaţiă să fi fost adusă la indeplinire. Desfiinţarea are loc fără ca debitorul să fie pus în întârziere de către creditor. Mai multe detalii: pactul comisoriu de gradul 4.
Alte precizări
În toate cazurile, este îndreptăţit să aplice rezoluţiunea doar creditorul care şi-a executat sau care se declară gata să execute obligaţia.
Numai în cazul pactului comisoriu de gradul I este necesară intervenţia instanţei. În cazul în care se apelează totuşi la instanţă, aceasta poate face doar verificările permise de pactele comisorii.
Efectele rezoluţiunii contractelor
Efectul esenţial al rezoluţiunii judiciare sau convenţionale este acelaşi, respectiv, desfiinţarea retroactivă a contractului. Astfel, părţile trebuie repuse în situaţia anterioara încheierii contractului, restituindu-şi una alteia tot ceea ce şi-au prestat în temeiul contractului desfiinţat. Deci părţile sunt ţinute, ori de câte ori este posibil, să restituie una alteia tot ce au prestat în temeiul contractului desfiinţat. Detalii: efectele rezolutiunii contractului.
Dacă și după acest termen nu se achită sulta stipulată, actul de partaj este rezolvit, părțile fiind repuse în situația anterioară.
In continuare același notar face un Act adițional in care consemnează cele de mai sus și părțile convin prelungirea termenului de achitare a sultei până la data de 8.11.2024.
După îndeplinirea termenului stipulat mai sus 8.11.2024 pactul comisoriu stipulat în actul
Citește mai mult
de partaj, intră în vigoare și își produce efectele conform celor menționate în actul de partaj.După acest termen în ce situație ne aflăm?
Vă mulțumesc!