Indisponibilizarea bunurilor
Indisponibilizarea bunurilor este o măsură preventivă de suspendare a dreptului de dispoziţie materială şi juridică al proprietarului asupra unor bunuri mobile sau imobile, cu scopul menţinerii acestor bunuri în patrimoniul persoanei respective, spre a putea servi la garantarea executării unei anumite creanţe.
Indisponibilziarea bunurilor poate rezulta direct din lege (de ex., inainte de revolutie, apartamentele construite sau cumpărate cu credite de la stat nu putea fi înstrăinate decat cu acordul organizaţiei socialiste creditoare etc.), sau poate fi dispusă de instanţa judecătorească prin înfiinţarea unei popriri, a unui sechestru asigurător sau a unui sechestru executor.
De regulă, indisponibilizarea încetează prin executarea (plata) creanţei căreia urmăreşte să-i servească de garanţie. In condiţiile prevăzute de lege, indisponibilizarea poate înceta şi prin voinţa (renunţarea) creditorului (de ex. acordul dat de o banca pentru înstrăinare apartamentului construit cu credit contractat de la aceasta).
