Acţiune oblică
Acţiune oblică (indirectă sau subrogatorie), acţiune civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, substituindu-i-se, drepturile şi acţiunile patrimoniale neexercitate de către acesta.
Acţiunea oblică se fondează pe dreptul de gaj general al creditorului şi constituie un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului insolvabilităţii debitorului, urmărind ca scop conservarea patrimoniului acestuia.
Domeniul de aplicare al acţiunii oblice cuprinde numai drepturile şi acţiunile patrimoniale care sunt în pericol de a se pierde datorită pasivităţii debitorului;
Totuşi, creditorului îi este interzis să exercite drepturile şi acţiunile strict personale ale debitorului - aşa cum sunt cele care se referă la starea şi capacitatea persoanei, cele care implică o apreciere etică din partea titularului (de exemplu, revocarea unei donaţii) şi nici acţiunile ce privesc bunuri neurmăribile ale acestuia. De asemenea, creditorul nu este îndreptăţit să se substituie debitorului în administrarea patrimoniului acestuia, căci o astfel de imixtiune a creditorului ar răpi debitorului libertatea de acţiune, punându-l într-o situaţie asemănătoare cu aceea a incapabilului.
Pentru a fi admisibilă, acţiunea oblice trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) debitorul să fi neglijat ori refuzat să-şi exercite el însuşi dreptul sau acţiunea în exercitarea căreia i se subrogă creditorul;
b) să existe un pericol de insolvabilitate a debitorului prin pierderea dreptului neexercitat de el;
c) creanţa creditorului, să fie certă şi lichidă ; nu se cere ca ea să fie şi exigibilă şi, cu atât mai puţin, ca să existe un titlu executoriu, deoarece acţiunea oblica reprezintă numai un mijloc de evitare a diminuării gajului general şi nu un mijloc de executare silită.
La exercitarea acţiunii oblice nu este necesar ca debitorul să fi fost pus în întârziere de a-şi valorifica dreptul. De asemenea creanţa poate să nu fie anterioară dreptului pe care creditorul doreşte să-l valorifice în numele debitorului.
Creditorul promovează această acţiune direct împotriva terţului căruia îi este opozabil dreptul debitorului ; nu este necesar ca acesta din urmă să fie introdus în proces, dar introducerea lui în cauză este totuşi utilă, pentru a-i face hotărârea judecătorească opozabilă şi pentru a-l împiedica să tranzacţioneze fraudulos cu pârâtul. Terţul pârât are dreptul să opună creditorului reclamant toate excepţiile pe care le-ar fi putut opune debitorului.
Acţiunea oblică nu antrenează indisponibilizarea drepturilor debitorului; acesta poate dispune de ele chiar după intentarea acţiunii, actele sale fiind opozabile creditorului, dacă respectă legea;
Acţiunea oblică profită tuturor creditorilor, chiar atunci când a fost exercitată numai de către unul dintre ei. Aceasta deoarece orice valoare care se adaugă patrimoniului debitorului sporeşte gajul general al tuturor creditorilor.
Acţiunea oblică are aplicabilitate şi în materia dreptului de opţiune succesorală deoarece acest drept are natură patrimonială şi nu este exclusiv personal. Prin urmare, şi creditorii personali ai succesibilului pot exercita dreptul său de opţiune succesorală.
Totuşi, opţiunea pe cale oblică sau indirectă poate fi refuzată creditorului dacă se dovedeşte că alegerii făcute de el i se opun considerente de ordin moral. În acest caz, opţiunea ar avea natură expclusiv personală.
De asemenea, dacă succesibilul a renunţat la moştenire, dar renunţarea nu este încă irevocabilă, creditorii pot retracta renunţarea pe calea acţiunii pauliene şi accepta moştenirea pe calea acţiunii oblice în numele şi pe seama succesibilului.
Alte articole:
Întrebări și răspunsuri: Acţiune oblică
