Acţiune pauliană
Acţiune pauliană, acţiune civilă prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice pe care debitorul le-a făcut în frauda drepturilor celui dintâi.
Vizând existenţa acelor acte, acţiunea pauliană este îndreptată atât împotriva debitorului cât şi împotriva terţului care a beneficiat de pe urma lor.
Fundamentul ei juridic faţă de debitor rezidă, pe de o parte, în dreptul de gaj general al creditorului, iar pe de altă parte în ideea că prin actele sale frauduloase debitorul comite un delict civil împotriva creditorului, delict ale cărui consecinţe negative este obligat să le repare.
Faţă de terţul beneficiar al actului, dacă acesta a fost complice la fraudă (deci de rea-credinţă), acţiunea pauliană se fondează pe principiul responsabilităţii delictuale, iar dacă a fost de bună-credinţă, în măsura în care a tras foloase de pe urma actului ce a prejudiciat pe creditor, terţul este ţinut să suporte consecinţele desfiinţării acelui act pe baza principiului că nimeni nu se poate îmbogăţi pe nedrept în detrimentul altuia.
Pentru a fi admisibilă, acţiunea pauliană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să existe o fraudă din partea debitorului;
b) să se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului, care să constea în micşorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea totală sau parţială a debitorului ;
c) actul atacat să nu constituie exerciţiul unui drept strict personal al debitorului. Astfel, nu poate fii atacat actul prin care debitorul renunţă la revocarea urnei donaţii pentru ingratitudine, nici actul de recunoaştere a unui copil din a-fara căsătoriei etc. ;
d) creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat, căci dacă este posterioară, acel act nu poate fi nici prej-uditiabil şi nici fraudulos pentru creditor;
e) creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă;
e) în cazul actelor cu titlu oneros, terţul să fi participat, în complicitate cu debitorul, la fraudă.
f) să fie introdusă în cadrul termenului general de prescripţie (3 ani)
În principiu, orice act încheiat de către debitor în aceste condiţii poate fi atacat prin acţiunea pauliană.
Actele cu titlu gratuit sunt atacabile chiar dacă terţul achizitor a fost de bună-credinţă.
Prin excepţie, unele acte care întrunesc condiţiile necesare pentru promovarea acţiunii pauliene nu pot fi totuşi atacate pe această cale. Astfel de acte sunt : plata unei datorii; contractarea unor noi obligaţii; exercitarea unei opţiuni legale ; partajul, dacă creditorul n-a intervenit la partaj şi nu s-a opus ca acesta să se facă în lipsa lui etc.
Acţiunea pauliană este personală si revocatorie. Efectul ei revocator este relativ, fiind limitat la raportul dintre creditor şi terţ.
Faţă de terţul dobânditor, acţiunea pauliană are ca efect revocarea actului, dar numai în măsura în care aceasta este necesară pentru îndestularea creditorului. Terţul poate opri această acţiune şi să păstreze bunul, plătind creditorului datoria celui de la care a dobândit bunul.
Actul revocat rămâne valabil în raporturile dintre debitor şi terţi ; ca urmare, valoarea lucrului care excede plata creditorului nu aparţine debitorului, ci terţului dobânditor.
Când terţul a dobândit cu titlu oneros, el are acţiune în regres împotriva debitorului pentru întreaga valoare-de care a fost lipsit prin admiterea acţiunii creditorului urmăritor.
Revocarea profită numai creditorului care a cerut-o şi creditorilor care au intervenit în instanţă ; aceştia vor putea urmări pe cale silită bunul, chiar în mâinile terţului, ca şi cum el n-ar fi ieşit din patrimoniul debitorului.
Faţă de creditorii care n-au intervenit în acţiune, actul atacat rămâne valabil, iar bunul înstrăinat rămâne în patrimoiul dobânditorului, neputând să-l urmărească.
În materia succesiunilor, atunci când succesibilul îşi exercită dreptul de opţiune succesorală, însă o face în frauda creditorilor săi, aceştia pot revoca actul de opţiune pe calea acţiunii pauliene.
Această posibilitate, a revocării pauliene, este reglementată expres în codul civil la art. 699. Find un caz particular de revocare pauliană (iar nu o retractare a renunţării în condiţiile art. 701 cod civil), trebuie să fie îndeplinite condiţiile generale ale acţiunii pauliene, arătate mai sus.
În acest caz, trebuie dovedită numai frauda debitorului (succesibilului renunţător), constând în conştiinţa rezultatului păgubitor al actului faţă de creditor (prin renunţare a devenit insolvabil sau şi-a mărit starea de insolvabilitate).
Nu se poate pune problema dovedirii complicităţii la fraudă a vreunui terţ (comoştenitor, creditor al succesiunii etc.), deoarece renunţarea la moştenire este un act juridic unilateral.
Efectul admiterii acţiunii pauliene este că actul de renunţare devine inopozabil creditorului reclamant, dar numai în limita creanţei sale sau a prejudiciului suferit de el.
Codul civil stabileşte la art. 699 alin. 2 că acceptarea nu se face în folosul eredelui renunţător. Eredele rămâne renunţător în raport cu ceilalţi moştenitori (inclusiv legatari) şi creditori (atât creditorii personali, cât şi creditorii moştenirii). Astfel, ca efect al acţiunii pauliene, renunţarea este revocată, nu anulată cum prevede art. 699 cod civil, devenind inopozabilă numai faţă de creditorul reclamant. Aceasta înseamnă că, de exemplu, comoştenitorii acceptanţi îl pot chema în judecată pe renunţător pentru a fi obligat la înapoierea valorii bunurilor urmărite de creditorul reclamant. Altfel, renunţătorul ar profita indirect de rezultatul revocării pauliene, micşorând pasivul propriului patrimoniu.
Faptul că legea reglementează în mod special revocarea pauliană a renunţării la moştenire nu înseamnă că ea este admisibilă numai în acest caz. Dimpotrivă, posibilitatea revocării pauliene se recunoaşte unanim în condiţiile dreptului comun (art. 975 cod civil) şi în cazul acceptării.
Revocarea nu poate interveni doar în cazul acceptării sub beneficiul de inventar, fiindcă o astfel de acceptare nu produce efecte păgubitoare pentru creditorii succesibilului.
De asemenea şi revocarea pauliană a acceptării produce efecte numai faţă de creditorul reclamant. Faţă de orice alte persoane moştenitorul rămâne acceptant (de exemplu, creditorii moştenirii îi pot urmări bunurile pentru plata creanţelor lor, după ce creditorul reclamant s-a îndestulat din patrimoniul personal al moştenitorului).
În final, trebuie precizat că în toate cazurile revocarea actului de opţiune succesorală pe cale pauliană poate fi cerută numai de creditorii titularului dreptului de opţiune, nu şi de creditorii succesiunii sau de legatari.
Alte articole:
Întrebări și răspunsuri: Acţiune pauliană
