Art. 95 Legea 36/1995 Autentificarea înscrisurilor Procedura actelor notariale

Art. 95

(1) În cazul în care testatorul, din cauza unei infirmităţi, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna actul, va dicta notarului public conţinutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voinţă, notarul urmând să redacteze şi să editeze testamentul. La îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenţi 2 martori.

(2) Dacă testatorul declară că nu ştie să semneze sau nu poate să semneze, notarul public va face în încheierea de autentificare menţiunea expresă a declaraţiei sale, precum şi cauza care l-a împiedicat să semneze. Menţiunea făcută de notar şi citirea acesteia testatorului împreună cu semnăturile martorilor suplinesc semnătura testatorului.

(3) Testamentul va fi semnat şi de către martori.

(4) Ori de câte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea testamentului vor fi prezenţi 2 martori-asistenţi, ştiutori de carte. Martorii vor semna înscrisul alături de testator şi vor fi identificaţi în încheierea de autentificare, cu menţiunea justificării prezenţei lor şi a faptului că sunt martori-asistenţi.

(5) Martorii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi de prezenta lege.

(6) În situaţiile speciale, când notarul public ia declaraţia de voinţă surdului, mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret, dar tot în prezenţa a 2 martori.

(7) În cazul persoanei nevăzătoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i lua consimţământul.

(8) Autentificarea testamentului în condiţiile alin. (1) se face în mod obligatoriu în prezenţa martorilor.

(9) După dictare, notarul public se îngrijeşte de redactarea testamentului utilizând terminologia juridică corespunzătoare.

Întrebări și răspunsuri: Art. 95 Legea 36/1995 Autentificarea înscrisurilor Procedura actelor notariale

Notariat Professio 18-07-2013

Dispoziţiile art. 95 (fost art.61 ind. 3 )ca urmare a renumerotării Legii nr. 36/1995 plivind notari publici şi activitatea notarială trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 309 şi 310 din Noul Cod de Procedură Civilă. In acest sens, este de observat că sunt excluşi expres de lege — art. 310 — numai descendenţii.

Noul Cod de Procedură Civilă în art.309 alin.(l), precizează cine nu poate fi martor, iar în alin. (2) se precizează „Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1- 3”.

Dealtfel, această disponibilitate este prevăzută şi

Citește mai mult

de art. 189 alin. (2), din actualul Cod de Procedură Civilă.

Rezultă că martorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii, indiferent de actul sau procedura notarială în care se impune prezenţa lor (inclusiv autentificarea testamentelor), cu observarea dispoziţiilor susmenţionate din Codul de Procedură Civilă, cu ale cărei dispoziţii se completează Legea nr. 36/1995 (art. 164 din Legea nr. 36/1995 completată şi modificată).