Legea 36/1995

Art. 138 Legea 36/1995 Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale Procedura actelor notariale

CAPITOLUL V
Procedura actelor notariale

SECŢIUNEA a 8-a
Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale

Art. 138

(1) În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de către Cameră, la sediul principal ori la sediile judeţene ale acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Pentru finalizarea procedurii de supralegalizare, actul notarial supralegalizat de către Cameră urmează să fie supralegalizat de către Ministerul Afacerilor Externe şi misiunea diplomatică sau oficiul consular din România al statului în care actul urmează să fie folosit. Notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.

(2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat ori de către Ministerul Afacerilor Externe al României.

(3) În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele convenţii.

Alte articole:

Întrebări și răspunsuri: Art. 138 Legea 36/1995 Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale Procedura actelor notariale




* Comentariul va fi public. Introduceți doar prenumele, fără date cu caracter personal.

** Asigurați-vă că întrebarea nu are deja răspuns în articol și că are legătură cu subiectul.

*** Adresa de e-mail nu se publică.

Notariat Professio 7-09-2013
Noul regulament de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995:

SECŢIUNEA a 8-a
Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale

Art. 279
(1) Pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului sau apostilarea acestora de către Camere, în condiţiile legii, ale prezentului regulament şi ale metodologiei aprobate de Consiliul Uniunii.
(2) Actele notariale care pot fi supuse procedurii apostilării sau supralegalizării în condiţiile stabilite de prezentul regulament sunt actele îndeplinite de către
Citește mai mult notarii publici, cu respectarea dispoziţiilor legii.
(3) Apostila aplicată de Camere atestă faptul că actul a fost supus unei proceduri notariale, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul procedurii sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe act. Apostila se aplică de către Camere numai pe actele notariale prevăzute de prezentul regulament, care urmează a fi folosite pe teritoriul statelor părţi la Convenţia privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 şi denumită în continuare Convenţia de la Haga, care au aderat la aceasta sau au ratificat-o.
(4) Prin supralegalizare se atestă, pentru statele care nu sunt semnatare ale Convenţiei de la Haga sau cu care România nu a încheiat tratate care conţin dispoziţii privind scutirea de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă pentru recunoaşterea reciprocă a valabilităţii actelor, că actul notarial supus acestei proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii şi calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit actul, precum şi identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act. Supralegalizarea de către Camere se face numai pe actele notariale.
(5) Modelul încheierii de supralegalizare a actului notarial este prevăzut în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii.
(6) Ştampila pentru apostilă, precum şi cea pentru supralegalizare au diametrul de 35 mm şi cuprind cel puţin denumirea Camerei şi denumirea procedurii: „apostilă“ şi, respectiv, „supralegalizare“. Pentru ştampilele sediului principal al Camerei se va preciza denumirea localităţii în care funcţionează sediul principal, iar pentru ştampilele sediilor secundare, denumirea judeţului în care funcţionează acestea. Modelele ştampilelor pentru apostilă şi supralegalizare sunt prevăzute în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii.
(7) Pe fiecare act pe care se aplică apostila sau supralegalizarea se înscrie, sub încheierea care certifică aplicarea procedurii, următoarea menţiune, după caz: „Această apostilă/supralegalizare certifică veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit procedura sau, după caz, identitatea sigiliului ori a ştampilei de pe act. Această apostilă/supralegalizare nu certifică conţinutul documentului“. Pentru fiecare procedură, Camerele vor realiza, prin intermediul Uniunii, parafe care vor avea înscrise textul menţionat şi care vor fi aplicate pe fiecare document de către persoana desemnată, în funcţie de procedura solicitată.
(8) Procedura de supralegalizare se realizează în următoarele etape succesive:
a) atestarea efectuată de către Cameră în condiţiile mai sus arătate;
b) atestarea efectuată de către Ministerul Afacerilor Externe;
c) atestarea efectuată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului în care actul urmează a fi folosit.
(9) Dacă înscrisul emis de autorităţile străine a fost supralegalizat în statul de origine, documentul atestat de autorităţile statului emitent va fi atestat, în vederea folosirii în România, şi de misiunea diplomatică sau consulară română aflată pe teritoriul statului unde a fost emis documentul sau, după caz, de Ministerul Afacerilor Externe al României.

Art. 280
(1) Fac excepţie de la aplicarea apostilei sau supralegalizării actele notariale care urmează să fie folosite în state cu care România are încheiate tratate care conţin dispoziţii privind scutirea de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă pentru recunoaşterea reciprocă a valabilităţii acestor acte. În situaţia în care, deşi solicitantului actului i se aduce la cunoştinţă acest fapt, acesta stăruie să îi fie aplicată procedura solicitată, iar actele depuse îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament, Camera va întocmi procedura solicitată pentru statul respectiv.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul în care se solicită aplicarea apostilei pe acte care urmează a fi folosite în state nemembre ale Convenţiei de la Haga.

Art. 281
(1) Activitatea de aplicare a apostilei sau a supralegalizării pe actele notariale se desfăşoară de către Camere, prin intermediul birourilor apostilă şi supralegalizare, birouri care funcţionează la sediul principal şi la sediile secundare ale Camerei.
(2) În cadrul fiecăruia dintre aceste birouri va funcţiona cel puţin o persoană cu studii superioare juridice, numită în continuare „persoana desemnată“, căreia îi revine în competenţă aplicarea apostilei sau supralegalizarea actelor notariale.
(3) Înainte de începerea activităţii, persoana desemnată va depune specimenul de semnătură la Uniune, în Registrul unic de evidenţă a specimenelor de semnătură ale persoanelor desemnate şi a specimenelor sigiliilor pentru apostilă şi supralegalizare ale camerelor notarilor publici, denumit în continuare Registrul unic de apostilă şi supralegalizare.
(4) Apostila sau supralegalizarea se aplică numai de către persona desemnată, al cărei specimen de semnătură se află în registrul ţinut de Uniune.
(5) Pentru fiecare procedură îndeplinită, Camera foloseşte sigilii distincte, înregistrate în prealabil în Registrul unic de apostilă şi supralegalizare, puse la dispoziţie de către Uniune.

Art. 282
(1) Apostilarea sau supralegalizarea actelor notariale poate fi solicitată de titularul actului sau de orice alt deţinător al acestuia.
(2) Apostila sau supralegalizarea se aplică fie direct pe actul original sau pe copia legalizată a actului, fie pe o prelungire a acestora, care va face corp comun cu actul apostilat sau supralegalizat şi care va fi broşată cu acesta. Între actul apostilat sau supralegalizat şi prelungirea pe care se înscrie apostila sau supralegalizarea se vor aplica cel puţin două ştampile de legătură ale biroului apostilă şi supralegalizare, precum şi semnătura persoanei desemnate, pe fiecare dintre ştampile.

Art. 283
(1) Se pot apostila sau supralegaliza şi traduceri legalizate de către notarul public sau, după caz, traduceri efectuate de către interpretul şi traducătorul autorizat, dacă semnătura acestuia, aflată pe traducerea respectivă, a fost legalizată de către notarul public în condiţiile art. 152 din lege. Pentru a fi apostilate sau supralegalizate, la traduceri se anexează copii ale actelor care au fost traduse, acestea făcând corp comun cu actul apostilat sau supralegalizat.
(2) Nu se pot apostila sau supralegaliza traducerile prevăzute la alin. (1) ale unor înscrisuri sub semnătură privată, cu excepţia celor care au fost supuse unei proceduri notariale cum sunt: dată certă, legalizare de semnătură, copie legalizată etc.

Art. 284
(1) În cazul în care se solicită apostilarea sau supralegalizarea unor traduceri legalizate de către notarul public, această operaţiune se poate realiza numai dacă actul tradus şi legalizat este un act emis, certificat ori confirmat de autorităţile române sau de către o altă persoană autorizată de acestea, o copie a acestuia urmând a fi ataşată traducerii legalizate a cărei apostilare sau supralegalizate este solicitată.
(2) În cazul în care se solicită apostilarea sau supralegalizarea unei copii legalizate de către notarul public, această operaţiune se poate realiza numai dacă actul de pe care a fost făcută copia legalizată este un act oficial emis, certificat ori confirmat de autorităţile române sau de către o altă persoană autorizată de acestea.

Art. 285
Aplicarea apostilei sau supralegalizării poate fi refuzată dacă:
a) actul a cărui apostilare se solicită este destinat folosirii pe teritoriul unui stat care nu este parte la Convenţia de la Haga sau actul a cărui supralegalizare se solicită este destinat folosirii pe teritoriul unui stat parte la Convenţia de la Haga;
b) textul actului nu este lizibil din cauza deteriorării;
c) actul este completat sau semnat cu creion;
d) actul conţine adăugiri sau corecturi neconfirmate oficial;
e) actul nu e susceptibil a fi apostilat sau supralegalizat;
f) Camera nu deţine specimenele semnăturilor persoanelor semnatare ale actului supus procedurii apostilării sau supralegalizării;
g) actul nu a fost supus unei proceduri notariale.

Art. 286
Tariful perceput pentru aplicarea procedurii pe fiecare exemplar al actului apostilat sau supralegalizat se stabileşte, prin hotărâre, de către Consiliul Uniunii.

Art. 287
(1) Arhivarea actelor apostilate sau supralegalizate se va face în mape distincte pentru fiecare procedură, în conformitate cu prevederile nomenclatorului arhivistic aprobat de Uniune şi avizat de Arhivele Naţionale ale României.
(2) Cererile împreună cu copiile anexate se vor păstra de către Camere în mape, potrivit alin. (1), precum şi în format electronic.

Art. 288
Consiliul Uniunii aprobă, prin hotărâre, metodologia de aplicare a apostilei şi a supralegalizării de către Camere, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a acestei activităţi.

↑ ÎNAPOI SUS