Art. 119
(1) Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) se pot adresa şi notarului public în scopul încheierii unui act autentic care să ateste soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului. În această situaţie se eliberează un nou certificat. Această procedură nu se aplică cu privire la certificatul de vacanţă succesorală.
(3) Până la soluţionarea diferendului pe cale amiabilă prin încheierea actului notarial sau până la anularea certificatului de moştenitor prin hotărâre judecătorească, acesta face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
(4) În cazul anulării certificatului de moştenitor total sau parţial, notarul public va elibera un nou certificat pe baza hotărârii judecătoreşti definitive. În acest scop, instanţele judecătoreşti au obligaţia să trimită la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă acesta a fost cerut în timpul judecăţii.
SECŢIUNEA a 4-a
Procedura succesorală
Art. 233
În funcţie de natura sa litigioasă sau nelitigioasă, procedura succesorală este numai de competenţa instanţei de judecată sau a notarului public.
Art. 234
(1) La cererea moştenitorilor sau a altor persoane interesate, notarul public deschide procedura succesorală notarială, instrumentează şi soluţionează cauza succesorală şi eliberează certificatul de moştenitor.
(2) Certificatul de moştenitor eliberat de notarul public face dovada cu privire la:
a) calitatea
Citește mai mult
de moştenitor legal şi/sau testamentar;b) drepturile de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moştenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul autorului, menţionate în certificatul de moştenitor, şi întinderea acestora;
c) intrarea în stăpânirea de fapt asupra bunurilor succesorale de către moştenitorii nesezinari.
Art. 235
La primirea cererii de deschidere a procedurii succesorale, notarul public verifică dacă aceasta cuprinde toate elementele menţionate la art. 103 din lege, în caz contrar indicând solicitanţilor să o completeze.
Art. 236
(1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces. În cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată.
(2) Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate străină, necesar la dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul de stare civilă din România în condiţiile Legii nr. 119/1996, republicată.
(3) Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se apostilează sau, după caz, se supralegalizează, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de autoritatea competentă a unui stat cu care România are convenţie sau tratat de recunoaştere reciprocă a actelor de stare civilă.
(4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul de deces trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni: numele şi prenumele defunctului, data decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz, reşedinţa obişnuită a defunctului.
(5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită a defunctului este menţionat numai numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în aplicarea art. 954 alin. (3) din Codul civil, cauza succesorală se înscrie în RNNES şi, ulterior, în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care soluţionează succesiunea.
Art. 237
(1) Notarul public procedează la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii succesorale în registrul de evidenţă succesorală al biroului şi la acordarea termenului pentru dezbaterea succesiunii numai după obţinerea certificatului eliberat de Cameră cu privire la verificarea Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale, ţinut de aceasta, care atestă neînregistrarea cauzei la alt birou notarial.
(2) Toate actele de procedură pentru soluţionarea unei cauze succesorale se îndeplinesc numai după înregistrarea şi punerea pe rol a dosarului succesoral.
(3) Notarul public este obligat să înregistreze dosarul succesoral în registrul de succesiuni, opisul succesoral şi registrul de termene succesorale în aceeaşi zi în care a obţinut certificatul de la Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei.
Art. 238
Până la termenul stabilit pentru dezbateri, notarul public are obligaţia de a solicita şi a obţine documentaţia necesară cu privire la:
a) opţiunile succesorale ale succesibililor, înscrise în RNNEOS;
b) liberalităţile înscrise în RNNEL;
c) regimul matrimonial înscris în RNNRM;
d) datoriile şi creanţele autorului succesiunii, înscrise în RNNEC;
e) situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale, rezultată din titluri de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală şi alte acte referitoare la situaţia bunurilor defunctului;
f) acte de stare civilă pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii succesiunii.
Art. 239
(1) În procedura succesorală se administrează proba cu înscrisuri prevăzută de lege, acte de stare civilă, testamente, precum şi depoziţiile a cel puţin 2 martori, inclusiv în cazul conexării dosarelor succesorale.
(2) Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte că aceştia:
a) cunosc date personale referitoare la defunct;
b) au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului.
Art. 240
(1) Cauzele care fac obiectul succesiunilor succesive se verifică şi se înregistrează în registrele de evidenţă a procedurilor succesorale ale Camerelor în a căror circumscripţie autorii au avut ultimul domiciliu, menţionându-se şi notarul public care, potrivit legii, are competenţa de a soluţiona succesiunile succesive.
(2) Cererile de deschidere a procedurii succesorale pentru fiecare dintre autori se înregistrează, în mod distinct, în registrul de succesiuni, cauzele succesorale urmând să fie conexate în vederea emiterii certificatului de moştenitor în succesiunea succesivă.
(3) Dispoziţiile art. 239 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul succesiunilor succesive.
Art. 241
(1) Sunt comorienţi persoanele care au decedat în acelaşi timp, dacă nu se poate face dovada că unul a supravieţuit celuilalt.
(2) Dezbaterea succesiunilor soţilor comorienţi, deşi aceştia nu se moştenesc unul pe altul, se va face deodată de acelaşi notar public, iar dosarele se vor conexa şi se va elibera un singur certificat de moştenitor.
(3) În mod similar se poate proceda şi pentru alţi comorienţi între care ar fi existat vocaţie succesorală reciprocă.
(4) Competenţa teritorială a dezbaterii cauzelor succesorale ale comorienţilor aparţine primului notar public sesizat, competent cu dezbaterea succesiunii oricăruia dintre decedaţi.
(5) La stabilirea masei succesorale a fiecărui comorient vor participa moştenitorii tuturor persoanelor decedate, iar în succesiunea fiecărui decedat se vor stabili cele arătate la art. 253.
Art. 242
În aplicarea art. 108 din lege, notarul public are în vedere următoarele:
a) în cazurile de repunere pe rol a cauzelor suspendate potrivit art. 108 alin. (1) lit. a) din lege, notarul public stabileşte dacă toţi succesibilii cu vocaţie la moştenire şi-au exercitat dreptul de opţiune succesorală şi se prezintă la dezbateri în vederea eliberării certificatului de moştenitor;
b) în cazurile de suspendare prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) din lege, notarul public suspendă procedura succesorală, cauza urmând a fi repusă pe rol dacă a încetat cauza care a determinat suspendarea. Notarul public poate îndruma succesibilii care îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin să se adreseze unui mediator;
c) în cazul prevăzut de art. 108 alin. (1) lit. c) din lege, notarul public suspendă procedura succesorală numai după prezentarea de către moştenitori a unei dovezi din care să rezulte că s-au adresat instanţei de judecată;
d) raportat la dispoziţia din art. 108 alin. (1) lit. d) din lege, notarul public dispune suspendarea cauzei succesorale în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, cum ar fi: repunerea în termenul de opţiune succesorală, reducerea şi prorogarea acestuia, opoziţia la inventarul succesoral, opoziţia la desemnarea custodelui bunurilor găsite cu ocazia inventarului, opoziţia la desemnarea lichidatorului.
Art. 243
(1) În aplicarea art. 102 din lege, secretarii consiliilor locale transmit sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale Camerei care ţine registrul de evidenţă a procedurilor succesorale, care le înscrie în acest registru.
(2) Modul de repartizare a cauzelor succesorale transmise potrivit alin. (1) se stabileşte de către preşedintele Camerei, astfel încât acestea să fie repartizate în mod echitabil fiecăruia dintre notarii publici competenţi.
Art. 244
(1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) În cuprinsul procesului-verbal de inventariere se menţionează bunurile găsite în posesia defunctului. Cu privire la bunurile despre care se susţine că sunt proprietatea altei persoane, se va menţiona motivul pentru care se aflau în deţinerea defunctului la data decesului, iar cu privire la bunurile defunctului care se află în deţinerea unei alte persoane, se precizează locul unde se află şi motivele pentru care se găsesc acolo.
(3) În procesul-verbal de inventariere se înscriu şi menţiuni cu privire la pasivul succesoral, în măsura în care acesta este cunoscut.
(4) În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes, punerea sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea inventarului, exceptându-se bunurile necesare membrilor familiei defunctului care au locuit cu acesta.
(5) Notarul public îl poate numi în calitate de custode sau de curator special pe unul dintre succesibili.
(6) Inventarul succesoral se întocmeşte în mod obligatoriu în cazurile în care este cerut de oricare dintre părţi, de creditori sau dacă se solicită lichidarea pasivului succesoral. Dacă bunurile înscrise în procesul-verbal de inventariere sunt afectate garantării unor creanţe, acestea se vor înscrie ca atare, cu menţionarea creditorilor.
(7) Dacă unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri din patrimoniul defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul public îi îndrumă să se adreseze instanţei de judecată de la locul deschiderii moştenirii.
(8) Punerea sigiliilor, ca măsură de conservare a bunurilor, fie înainte de inventarierea acestora, fie la finalizarea operaţiunii de inventariere, se face numai de către notarul public, după care acesta le va preda unui custode sau curator special stabilit potrivit Codului civil.
(9) Dacă la efectuarea inventarului se găsesc arme, muniţii, materiale explozibile sau alte substanţe interzise, notarul public solicită de îndată intervenţia organului de poliţie, urmând ca acesta să le ridice pe bază de proces-verbal care va fi ataşat la procesul-verbal de inventariere.
(10) Pentru efectuarea inventarierii bunurilor succesorale aflate în circumscripţia altei judecătorii se desemnează un notar public din circumscripţia judecătoriei în raza căreia se află bunurile sau un împuternicit al acestuia. Notarul public va fi desemnat de către notarul care instrumentează cauza succesorală prin cererea adresată şi cu acordul acestuia.
Art. 245
(1) Înştiinţarea succesibililor şi, după caz, a legatarilor despre deces şi măsurile de conservare se face de către notarul public prin citaţie, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură civilă), procesul-verbal de îndeplinire a procedurii citării făcând dovada despre înştiinţare.
(2) În succesiunile care urmează să fie declarate vacante, notarul public ia măsurile corespunzătoare de conservare şi de administrare prevăzute de lege şi solicită autorităţii administrative competente desemnarea custodelui sau, după caz, a curatorului ce va fi numit în acest scop până la încheierea procedurii succesorale.
(3) În cazul succesiunilor vacante, notarul public dispune expertizarea bunurilor mobile de artă sau confecţionate din metale preţioase, pe cheltuiala succesiunii. Valorile astfel stabilite se înscriu în activul succesoral.
Art. 246
(1) Notarul public citează persoanele cu vocaţie la moştenirea legală şi, după caz, legatarii şi executorul testamentar instituit, în condiţiile legii, iar în caz de vacanţă succesorală, autoritatea administraţiei publice locale competente. Pentru bunurile de pe teritoriul municipiului Bucureşti se citează reprezentantul Primăriei Municipiului Bucureşti. Neprezentarea autorităţii administraţiei publice locale, legal citată, la dezbaterea procedurii nu împiedică eliberarea certificatului de vacanţă succesorală şi comunicarea acestuia.
(2) Citarea moştenitorilor şi, după caz, a legatarilor nu este obligatorie dacă certificatul de moştenitor sau de legatar se întocmeşte la cerere, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în afară de cazurile în care notarul public o consideră necesară pentru anumite lămuriri.
Art. 247
(1) Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în RNNEOS de către notarul public instrumentator la data autentificării acestora. Transmiterea declaraţiilor către registru se va face pe suport electronic, în condiţiile stabilite de către administratorul registrelor naţionale notariale.
(2) Acceptarea succesiunii de către moştenitorii prezenţi se consemnează într-o încheiere şi nu se comunică la RNNEOS în vederea înscrierii.
(3) Renunţarea la succesiune se face numai în formă autentică şi se comunică în RNNEOS în vederea înscrierii.
Art. 248
În cadrul procedurii succesorale, notarul public va verifica în RNNEOS existenţa opţiunilor succesorale înscrise în acesta, va lua act de înscrisurile de opţiune succesorală prezentate de părţi şi va consemna opţiunile succesorale ale moştenitorilor prezenţi.
Art. 249
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte, pe baza declaraţiilor părţilor, a documentelor prezentate şi a dovezilor eliberate de RNNEOS, dacă succesorii au acceptat în termen, în mod expres sau tacit, moştenirea ori, după caz, legatul.
Art. 250
(1) În cadrul dezbaterilor succesorale, succesibilii sau, după caz, legatarii prezenţi declară în faţa notarului public numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie succesorală, precum şi componenţa masei succesorale. Aceste declaraţii se consemnează în încheierea întocmită cu ocazia dezbaterilor succesorale, încheiere care se semnează şi de către aceştia.
(2) În cazul în care bunurile care au aparţinut defunctului au fost deţinute în cotă-parte sau în devălmăşie, notarul public va stabili, anterior emiterii certificatului de moştenitor, cota care a aparţinut defunctului.
Art. 251
(1) Legatarul cu titlu particular este obligat să răspundă de pasivul succesoral alături de moştenitorii legali sau testamentari cu vocaţie universală, în cazurile expres prevăzute de Codul civil, în limita valorii bunului care constituie obiect al legatului.
(2) În lipsa moştenitorilor cu vocaţie universală ţinuţi să răspundă de pasivul succesoral, notarul public va elibera certificatul de moştenitor testamentar, făcând menţiune în încheierea finală că a informat legatarul de prevederile art. 1.114 alin. (3) din Codul civil.
Art. 252
În aplicarea art. 1.049 din Codul civil, coroborat cu art. 106 alin. (2) din lege, în cazul dispoziţiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de testator la instituţiile de credit, notarul public va proceda la întocmirea procesului-verbal de constatare a stării materiale a înscrisului, respectiv la întocmirea procesului-verbal de validare a dispoziţiei testamentare, în baza înscrisului original care cuprinde clauza testamentară, prezentat notarului public de către instituţia de credit.
Art. 253
(1) În cursul procedurii succesorale, notarul public întocmeşte o încheiere motivată pentru fiecare termen acordat, în care menţionează părţile şi martorii care s-au prezentat, înscrisurile depuse, precum şi măsurile luate în vederea soluţionării cauzei, care va fi semnată de către notarul public şi, după caz, de cei prezenţi.
(2) Încheierea finală care constată îndeplinirea procedurii succesorale se redactează în prezenţa moştenitorilor şi cuprinde două părţi:
a) în prima parte se consemnează: apelul nominal al moştenitorilor prezenţi şi al altor persoane participante la dezbaterea succesorală; îndeplinirea procedurii citării pentru moştenitorii absenţi; declaraţiile celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea moştenitorilor, existenţa unor testamente, precum şi componenţa masei succesorale, a pasivului succesiunii şi întinderea drepturilor succesorilor şi ale legatarilor universali, cu titlu universal şi cu titlu particular, după caz. Dacă în masa succesorală se includ bunuri deţinute în proprietate comună, notarul public va stabili cota-parte din drept ce a aparţinut autorului şi care urmează a fi inclusă în masa succesorală;
b) în partea a doua se consemnează constatările notarului public cu privire la declaraţiile moştenitorilor inserate în prima parte a încheierii, se stabilesc de către acesta valoarea activului şi a pasivului succesiunii, valoarea activului net al succesiunii, moştenitorii şi întinderea drepturilor lor, precum şi onorariul perceput, tariful de publicitate imobiliară şi, după caz, impozitul.
(3) În cazul în care în masa succesorală există bunuri mobile, acestea vor fi evaluate de moştenitori printr-o declaraţie inserată în încheierea finală sau, după caz, pe baza unei expertize întocmite de un expert autorizat în condiţiile legii.
(4) Notarul public nu poate elibera copie legalizată de pe încheierea finală.
(5) Se pot elibera copii legalizate de pe orice înscris aflat în original la dosarul cauzei, inclusiv de pe procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf şi de pe cel de validare a acestuia.
Art. 254
În cazul succesiunilor succesive care se dezbat deodată se întocmeşte un singur certificat de moştenitor pentru toţi defuncţii, stabilindu-se pentru fiecare dintre aceştia, în ordinea decesului lor, masa succesorală, precum şi calitatea şi drepturile fiecărui moştenitor sau legatar. Fiecare cauză succesorală va face obiectul unui dosar distinct, iar certificatul de moştenitor pentru succesiuni succesive va primi un singur număr, dat în dosarul aceluia dintre defuncţi care a decedat primul, celelalte dosare conexându-se la acesta.
Art. 255
(1) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. Moştenitorii sezinari fac dovada proprietăţii asupra bunurilor moştenite cu certificatul de moştenitor. Certificatul de legatar, eliberat în condiţiile legii, face dovada deplină a dreptului de proprietate al legatarilor particulari care au acceptat legatul.
(2) Certificatul de moştenitor sau de legatar care cuprinde menţiuni privind bunuri imobile înscrise în cartea funciară se comunică, împreună cu o copie a extrasului de informare, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru a fi înscris în registrul de carte funciară.
(3) În cazul în care din declaraţia moştenitorilor rezultă că bunurile imobile din patrimoniul succesoral nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere acestora să ceară îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Art. 256
În cazul eliberării unui certificat de executor testamentar, notarul public va constata în cuprinsul acestuia calitatea executorului testamentar, întinderea drepturilor şi obligaţiilor cu care a fost învestit de către testator, modalităţile de predare a legatelor şi, după caz, de lichidare a pasivului succesoral.
Art. 257
(1) Certificatul de moştenitor suplimentar se eliberează de notarul public care a eliberat primul certificat de moştenitor. Dacă notarul public nu mai este în funcţie sau părţile nu mai vor să se adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei. În acest caz, dosarul iniţial al cauzei se va transmite, prin intermediul Camerei, de la biroul notarial în arhiva căruia se află sau, după caz, din arhiva Camerei la notarul public care va instrumenta certificatul de moştenitor suplimentar, făcându-se menţiunile corespunzătoare în registrele de succesiuni.
(2) În toate cazurile de repunere pe rol a unui dosar succesoral, notarul public va ataşa la dosarul nou-înregistrat dosarul anterior, cu excepţia cazului în care pentru acesta s-a împlinit termenul de păstrare şi a fost predat potrivit legii. În acest din urmă caz, la dosarul nou-înregistrat se va ataşa în copie, după caz, încheierea finală şi certificatul de moştenitor iniţial.
Art. 258
Dacă în masa succesorală sunt cuprinse părţi sociale, părţi de interes sau acţiuni, în scopul determinării valorii acestora, valoarea care se va include în masa succesorală este valoarea rezultată din evidenţele financiar-contabile ale societăţii sau, în cazul societăţilor listate la bursă, ale entităţilor care ţin evidenţa în registrul acţionarilor.
Art. 259
(1) Erorile materiale constatate în lucrările dosarului succesoral sau în certificatul de moştenitor ori legatar, care nu impietează asupra drepturilor şi calităţii moştenitorilor şi legatarilor, se pot îndrepta prin încheiere de rectificare.
(2) Dispoziţiile privind îndreptarea erorilor materiale din actele şi procedurile notariale se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, delimitarea, prin același art. 119 din Legea 36/1995, a cercului persoanelor considerate interesate în a cere anularea unui certificat de moştenitor, nu trebuie să conducă la ideea potrivit căreia certificatul de moştenitor nu poate fi constatat nul absolut, potrivit
Citește mai mult
regulilor ce reglementează regimul nulităţii absolute.Certificatul de moştenitor reprezintă, în esenţă, un act autentic şi consensual care poate fi întocmit exclusiv de către notarul public, cu procedura prevăzută de lege.
Caracterul consensual al actului rezultă din modul de reglementare a procedurii succesorale, concepută a se desfăşura în prezenţa şi cu acordul tuturor succesibililor.
Regimul nulităţii absolute este unul comun tuturor actelor juridice, inclusiv cele autentice şi consensuale.
Aşa fiind, „orice persoană interesată” poate formula o cerere de constatare a nulităţii absolute a unui certificat de moştenitor, pentru motive ce pot conduce la aplicarea acestei sancţiuni (de ex. cauza ilicită sau frauda la lege).
Citiți mai mult: avocatcivil.net/succesiune-mostenire/anulare-certificat-mostenitor