Acceptarea expresă a succesiunii
Acceptarea sucesiunii este expresă când moştenitorul îşi manifestă voinţa de a accepta succesiunea printr-un înscris autentificat de notar (declaraţie notarială de acceptare a succesiunii) sau printr-un înscris sub semnătură privată, conform art. 689 cod civil.
Puteţi consulta aici un model de declaraţie pentru acceptarea succesiunii, precum şi informaţii despre preţul pe care îl percepem pentru un astfel de act.
Acceptarea expresă trebuie să îndeplinească două condiţii:
1) Moştenitorul trebuie să-şi manifeste voinţa de a accepta moştenirea în formă scrisă, care poate fi, aşa cum am arătat, autentică sau sub semnătură privată.
Legiuitorul nu a prevăzut şi acceptarea orală pentru ca moştenitorul să nu-şi asume eventuale obligaţii ca urmare a unor vorbe rostite la întâmplare şi pentru a se evita dovada prin martori a acceptării astfel rostite. Aşadar, acceptarea expresă este un act formal, dar nu şi solemn.
Înscrisul din care rezultă acceptarea poate fi şi o simplă scrisoare, în măsura în care ea are caracter juridic. Exemplu: scrisoarea adresată comoştenitorilor care conţine o ofertă de împărţeală voluntară a moştenirii; scrisoarea adresată creditorilor succesiunii, conţinând o ofertă de dare în plată, o cerere de amânare a plăţii datoriei etc.
De asemenea, înscrisul constatator al acceptării poate să aibă şi forma unui act adresat instanţei sau biroului notarial, sau a unei declaraţii date la consiliul local prin care se arată compunerea masei succesorale şi calitatea de moştenitor, în vederea depunerii înscrisului la biroul notarial competent pentru dezbaterea succesiunii.
Acceptarea expresă poate fi făcută şi prin reprezentant, mandatar împuternicit în formă scrisă şi cu procură specială de reprezentare. Mandatarul trebuie să accepte în termenul legal de opţiune.
2) Din conţinutul înscrisului trebuie să rezulte că succesibilul şi-a însuşit în mod neechivoc calitatea de moştenitor. Mai exact, trebuie să rezulte că moştenitorul înţelege să exercite drepturile şi să-şi asume obligaţiile rezultând din calitatea sa de moştenitor.
Instanţa investită trebuie să aprecieze asupra conţinutului real al actului şi dacă din conţinutul acestuia reiese într-adevăr că succesibilul a optat pentru a accepta expres succesiunea.
