Art. 1858 Cod civil Despre posesiunea cerută pentru a prescrie.

Capitolul II
Despre posesiunea cerută pentru a prescrie.

Art. 1858

Posesiunea care se exercită nu sub nume de proprietar, nu se poate schimba în posesiune utilă, decît prin vreunul din următoarele patru moduri:

1. cînd deţinătorul lucrului primeşte cu bună-credinţă de la o a treia persoană, alta decît adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privinţa lucrului ce deţine;

2. cînd deţinătorul lucrului neagă dreptul celui de la care ţine posesiunea prin acte de rezistenţă la exerciţiul dreptului său;

3. cînd deţinătorul strămută posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul bare este de bună-credinţă;

4. cînd transmisiunea posesiunii din partea deţinătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună-credinţă.

Alte articole:

Întrebări și răspunsuri: Art. 1858 Cod civil Despre posesiunea cerută pentru a prescrie.




* Comentariul va fi public. Introduceți doar prenumele, fără date cu caracter personal.

** Asigurați-vă că întrebarea nu are deja răspuns în articol și că are legătură cu subiectul.

*** Adresa de e-mail nu se publică.

Notariat Professio 28-12-2014
Corespondența cu reglementarea actuală:

Art. 1858 Vechiul Cod Civil (1864)

"(1) Intervertirea detenţiei precare în posesie nu se poate face decât în următoarele cazuri:
a) dacă detentorul precar încheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât cu proprietarul bunului;
b) dacă detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea
Citește mai mult bunului;
c) dacă detentorul precar înstrăinează bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă.
(2) În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dobânditorul este de bună-credinţă dacă înscrie dreptul în folosul său întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare. În celelalte cazuri, este de bună-credinţă dobânditorul care nu cunoştea şi nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calităţii de proprietara celui de la care a dobândit bunul."

↑ ÎNAPOI SUS