Art. 311
(1) Cererea pentru legalizarea copiei de pe un înscris cuprinde numele, prenumele şi adresa solicitantului, identificarea înscrisului a cărui copie se cere a fi legalizată şi numărul de exemplare cerut.
(2) Un exemplar al copiei legalizate se reţine la dosar.
(3) Nu se pot elibera copii legalizate de pe înscrisurile care conţin corecturi, ştersături, adăugări, cuvinte tăiate sau alte particularităţi, dacă nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul autorităţii care le-a întocmit sau, după caz, semnătura părţilor.
(4) În cazul în care înscrisul prezintă alte particularităţi care nu afectează conţinutul sau forma actului ori acesta este plastifiat, în încheierea de legalizare a copiei se fac menţiunile corespunzătoare acestor particularităţi.
(5) Identificarea persoanei care solicită eliberarea copiei legalizate nu este obligatorie.
(6) La cererea părţilor, a succesorilor sau reprezentanţilor acestora, precum şi a altor persoane care justifică un drept sau un interes legitim, notarul public eliberează copii legalizate de pe actele originale existente în arhiva biroului notarial. Pentru actele notariale întocmite în mai multe exemplare originale, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe exemplarul original aflat în arhivă. Pentru actele notariale întocmite într-un singur exemplar original, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe duplicatul actului aflat în arhivă.
(7) Copia legalizată din arhivă va cuprinde toate menţiunile făcute pe actul notarial original din arhivă în intervalul cuprins între data întocmirii actului original şi data întocmirii copiei legalizate, cum ar fi rectificări, revocări totale sau parţiale ori anulări. Dacă originalul actului a fost rectificat, copia legalizată cuprinde atât textul actului original, cât şi al încheierii de rectificare.
(8) Dispoziţiile alin. (7) se aplică în mod corespunzător şi în cazul copiilor certificate eliberate de pe actele notariale aflate în arhivele Camerelor.