Art. 89 Legea 36/1995 Dispoziţii comune Procedura actelor notariale

Noul regulament de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995:

CAPITOLUL IV
Procedura actelor notariale

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 211
(1) Actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică un interes şi a autorităţilor competente, în cazurile prevăzute de lege.
(2) Cererile pot fi formulate şi prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens sau prin reprezentant legal, potrivit legii, cu excepţia cazului în care, prin dispoziţii speciale, se prevede altfel. Împuternicirea avocaţială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea

Citește mai mult

unui act sau a unei proceduri notariale.

Art. 212
În vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale, notarul public solicită, dacă este cazul, din arhiva altor birouri notariale sau a Camerei documentaţia necesară. Documentaţia solicitată de către notarul public se comunică în mod obligatoriu şi de îndată, dar nu în original, prin orice mijloc de comunicare care confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea.

Art. 213
(1) Documentele justificative, autorizaţiile şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea actelor şi procedurilor notariale, precum şi lucrările de publicitate vor fi obţinute de către notarul public direct sau printr-un angajat cu contract de muncă al biroului, delegat de notarul public în acest scop.
(2) Notarul public poate solicita părţilor sau, la cererea acestora, poate obţine el însuşi, pe cheltuiala părţilor, prin orice mijloc de comunicare, certificatul de atestare fiscală, extrase de carte funciară, precum şi alte documente din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru instrumentarea actului sau procedurii notariale. Cererea notarului public, precum şi documentele solicitate pot fi transmise autorităţii competente, respectiv pot fi transmise notarului public prin orice mijloc de comunicare ce confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea.
(3) În aplicarea prevederilor art. 80 alin. (3) şi (4) din lege, se pot încheia de către Uniune protocoale de colaborare cu instituţiile care deţin registrele şi evidenţele publice.

Art. 214
Identificarea părţilor şi, după caz, a avocatului care le asistă ori a reprezentanţilor acestora se face în condiţiile art. 85 din lege.

Art. 215
(1) Actele notariale în care una dintre părţi este o persoană privată de libertate se instrumentează la locul unde acea persoană se află pe perioada privării de libertate.
(2) Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru identificarea de către notarul public a persoanei private de libertate, parte în actul notarial, precum şi pentru asigurarea condiţiilor adecvate, necesare încheierii actului.
(3) În cazul în care persoana privată de libertate nu poate să semneze, actul notarial se va încheia în prezenţa a 2 martori asistenţi, care pot fi şi funcţionari ai penitenciarului.
(4) În cazul în care persoana privată de libertate nu cunoaşte limba română sau este surdomut neştiutor de carte, consimţământul se va lua în prezenţa unui interpret şi traducător autorizat, respectiv a unui interpret mimico-gestual autorizat.

Art. 216
(1) Dacă apreciază ca fiind necesar, notarul public întocmeşte o rezoluţie de încuviinţare a efectuării actului, rezoluţie care se pune pe cerere şi cuprinde, pe scurt, datele esenţiale necesare încheierii actului notarial.
(2) Îndeplinirea actului sau a procedurii notariale se constată prin încheiere care poartă număr şi dată din registrul corespunzător, prevăzut de lege. În cazurile anume prevăzute de lege, în baza încheierii de îndeplinire a actului sau procedurii se eliberează un certificat, care va avea data încheierii şi număr din registrul corespunzător.
(3) La instrumentarea actului în afara biroului notarial, notarul public poate fi însoţit de un secretar delegat. În acest caz, datele de identificare ale secretarului delegat se menţionează în cuprinsul încheierii, care va fi semnată şi de acesta, alături de notarul public.
(4) Dacă actul sau procedura notarială este îndeplinită la sediul secundar al notarului public, despre aceasta se va face menţiune în încheiere, potrivit art. 84 lit. e) din lege.

Art. 217
În cazul actelor notariale supuse publicităţii, dacă legea prevede în mod expres, notarul public este obligat să întreprindă, de îndată, demersurile necesare pentru efectuarea publicităţii, în numele şi pe cheltuiala titularilor drepturilor care rezultă din act, direct ori prin angajaţii săi, la registrele prevăzute de lege, şi să înmâneze părţilor dovezile referitoare la înscrierea drepturilor.

Art. 218
(1) Erorile materiale sau omisiunile vădite din actele şi procedurile notariale pot fi îndreptate prin încheiere de rectificare. Nu sunt admise corecturi direct în cuprinsul actelor notariale.
(2) Erorile materiale sau omisiunile vădite pot privi numele şi calitatea părţilor, erori de calcul, precum şi orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care nu privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conţinutul raporturilor juridice dintre părţi. Nu se pot îndrepta prin această procedură erorile de raţionament juridic şi nici alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale, acestea putând fi remediate doar cu acordul părţilor şi doar prin întocmirea unui alt înscris.
(3) La cerere, îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite se fac numai după prezentarea de către părţi a exemplarelor originale sau, după caz, a duplicatelor actului, deţinute de acestea.
(4) Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite, din oficiu, se fac pe baza exemplarului din arhiva biroului notarial sau a Camerei, comunicându-se părţilor şi registrelor de publicitate câte un exemplar al încheierii.
(5) Încheierea prevăzută la alin. (1) se ataşează la exemplarele originale ale actului şi, după caz, la duplicatele actului aflate în arhivă sau prezentate de părţi.
(6) Despre existenţa încheierii de rectificare se face menţiune pe toate exemplarele originale şi duplicatele actului, atât cele aflate în arhiva biroului, cât şi cele prezentate de părţi.
(7) În cazul în care aceeaşi eroare materială sau omisiune vădită este identificată în mai multe acte sau proceduri notariale aflate în raport de interdependenţă, se admite îndreptarea sau completarea lor prin aceeaşi încheiere.
(8) Cererea se înregistrează în registrul general, fixându-se prin rezoluţie termenul de soluţionare. Partea care depune cererea are termenul în cunoştinţă. Prin citaţie se aduc la cunoştinţa celorlalte părţi data, ora şi locul soluţionării cererii, precum şi obiectul rectificării. Dacă s-a îndeplinit procedura de citare, la termenul stabilit, notarul public procedează la rectificare chiar şi în lipsa celor citaţi; acordul acestora se prezumă dacă nu au făcut obiecţiuni sau opuneri.
(9) Citarea părţilor se face potrivit art. 145 din lege.

Art. 219
În îndeplinirea unei proceduri notariale, notarul public instrumentator sau cel care a luat, în orice mod, cunoştinţă de îndreptarea unei erori materiale sau completarea unei omisiuni vădite, anularea sau revocarea unui act notarial, care nu sunt aduse la cunoştinţa celor care gestionează arhivele notariale sau registre publice, are obligaţia de a le înştiinţa pe acestea.

Art. 220
Notarul public comunică celor interesaţi copia înscrisului care rectifică, anulează sau revocă actul notarial sau copia respectivului act purtând menţiunea corespunzătoare.

Art. 221
(1) Dacă refuză îndeplinirea actului notarial, notarul public, la stăruinţa părţilor, redactează o încheiere de respingere care va cuprinde elementele prevăzute la art. 84 lit. a)–d) şi f) din lege, precum şi motivele de fapt şi de drept care justifică refuzul.
(2) Notarul public poate reveni asupra respingerii, dacă motivele soluţiei nu mai subzistă.

SECŢIUNEA a 2-a
Redactarea înscrisurilor

Art. 222
Actele şi procedurile notariale, cu excepţia actelor autentice, se redactează în numărul de exemplare originale cerut de părţi, plus unul pentru arhiva notarului public şi, după caz, unul pentru efectuarea lucrărilor de publicitate.

Art. 223
(1) Documentaţia necesară încheierii actului sau procedurii notariale se reţine la dosarul actului sau procedurii, împreună cu exemplarul original al actului notarial rămas în arhiva notarului.
(2) Înscrisurile ce constituie anexe ale actului notarial care se îndeplineşte fac parte integrantă din act, se semnează, în condiţiile legii, de către părţi şi se vizează de către notarul public. În cuprinsul actului se va face menţiune despre faptul că anexele fac parte integrantă din acesta.
(3) Înscrisul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicându-se sigiliul notarului public pe marginile alăturate a două file, astfel încât sigiliul de legătură să fie aplicat pe toate filele înscrisului.

Art. 224
(1) Înscrisul va fi redactat citeţ şi fără ştersături, într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acestuia. Menţiunile în cifre se vor preciza şi în litere.
(2) Denumirea persoanelor juridice se redactează fără prescurtări.
(3) Încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată fi detaşată de cuprinsul actului, notarul public având obligaţia de a se asigura că este într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia.
(4) Dacă cetăţeanul străin îi declară notarului public că ştie limba română suficient de bine pentru ca actul sau procedura notarială să se îndeplinească numai în limba română, fără a mai fi necesară prezenţa unui interpret şi traducător autorizat, pe cererea de îndeplinire a actului sau procedurii notariale cetăţeanul străin va scrie olograf că nu solicită prezenţa unui interpret şi traducător autorizat la instrumentarea actului sau procedurii notariale întrucât cunoaşte limba română. Notarul public va face menţiunea corespunzătoare în încheierea de îndeplinire a actului sau procedurii notariale.