Instructiuni privind efectuarea si legalizarea traducerilor in cadrul activitatii notarilor publici
Instructiunile Ministerului Justitiei privind efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activităţii notarilor publici publicata in Monitorul Oficial nr. 37 din 21.2.1996
1 Traducerile de pe înscrisuri din şi în limba română se efectuează numai de către persoanele autorizate a efectua traduceri, înscrise în lista-anexă nr. 2 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 233/C/1996.
2 Autorizarea efectuării traducerilor se acordă în baza cererii persoanei interesate, dacă în urma verificărilor se constată că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 38 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.
Cererile însoţite de copii legalizate de pe actele justificative ale calităţii de traducător se depun la registratura Ministerului Justiţiei în cursul ultimului trimestru al anului.
3 Persoanele autorizate să efectueze traduceri se înscriu într-o evidenţă specială care se întocmeşte de către compartimentul de specialitate notarială din cadrul Ministerului Justiţiei.
Înscrierea se face în ordinea aprobării cererilor, numărul de ordine trebuind să însoţească numele traducătorului în formula: „autorizat cu nr. ........../..........".
Lista cu traducătorii autorizaţi, întocmită pe baza acestei evidenţe şi care se comunică celor interesaţi, se actualizează în cursul primului trimestru al fiecărui an.
Traducătorii autorizaţi îşi vor dovedi calitatea în baza înştiinţării primite de la Ministerul Justiţiei.
4 Traducătorii autorizaţi pot să îndeplinească şi activitatea de interpreţi la întocmirea actelor de către notarul public, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 36/1995, precum şi la instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală, în condiţiile prevăzute de codurile de procedură civilă şi penală.
5 Traducătorii autorizaţi pot să-şi desfăşoare activitatea fie ca liber-profesionişti, fie ca angajaţi ai unui birou notarial. În calitate de liber-profesionişti, traducătorilor le sunt aplicabile dispoziţiile legale cu privire la calcularea şi plata impozitului pe veniturile realizate din această activitate.
6 Traducerea se poate face fie de pe întregul text al înscrisului, fie de pe părţi determinate din text, cu condiţia ca părţile extrase să nu denatureze înţelesul integral al înscrisului, făcându-se în acest caz menţiune că traducerea priveşte un extras. Textul tradus va fi precedat de titulatura:
„Traducere din .........."(limba sau dialectul) şi va fi urmat de menţiunile:
-- traducere solicitată de .......... (parte sau notarul public)
– înregistrat sub nr. .......... din .......... (din evidenţa notarului public sau a traducătorului)."
Când înscrisul prezentat pentru traducere este redactat sau conţine menţiuni în mai multe limbi, în traducere se va preciza, pentru fiecare text ce urmează a fi tradus, limba din care se face traducerea: „Tradus din .........." (limba sau dialectul).
Când înscrisul prezentat pentru traducere cuprinde şi un text în limba română, acesta va fi reprodus în cuprinsul traducerii precedat de menţiunea: „Text în limba română".
7 Traducătorul va refuza efectuarea traducerii în cazul când înscrisul este ilizibil sau conţine ştersături, corecturi, cuvinte tăiate, adăugări ori alte particularităţi privind elemente esenţiale ale înscrisului, dacă acestea nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul organului care a întocmit înscrisul sau, după caz, prin semnătura părţilor.
Traducerea se poate face totuşi atunci când din însuşi cuprinsul înscrisului reiese că este vorba de o simplă şi evidentă eroare materială. În acest caz traducătorul va menţiona într-o notă eroarea materială şi modul cum a constatat-o şi a rectificat-o.
8 Traducerea ce se face dintr-o limbă străină într-o altă limbă străină va fi însoţită şi de o traducere în limba română, semnată de traducător, pentru ca notarul public să poată verifica conţinutul înscrisului. Traducerea în limba română se va păstra la dosar.
9 Traducătorul va reda sensul exact al înscrisului ce se traduce.
Construcţiile gramaticale şi modurile de exprimare proprii limbii din care se face traducerea se vor înlocui cu construcţii şi expresii cu acelaşi sens proprii limbii în care se face traducerea,
Când textul înscrisului ce se traduce este redactat într-un dialect, se vor menţiona atât limba cât şi dialectul din care se face traducerea.
10 Numele de persoane cuprinse în textul înscrisului ce se traduce se vor păstra aşa cum sunt scrise în original, transcriindu-se, literă cu litera, atât numele cât şi prenumele, precum şi eventualele porecle.
La cererea expresă a părţii, traducătorul va putea menţiona, într-o notă, echivalentul ortografic sau fonetic al numelui potrivit limbii române sau limbii materne a părţii; în acelaşi mod va putea menţiona corespondentul prenumelui prin traducerea acestuia în limba în care se face traducerea sau în limba maternă a părţii.
11 Denumirile geografice cuprinse în textul înscrisului ce se traduce se vor scrie literă cu literă, afară de cazul în care au un corespondent uzual în limba în care se face traducerea,
Denumirea geografică, schimbată în cursul timpului, va fi redată în traducere cu denumirea din momentul întocmirii înscrisului, iar în nota traducătorului se va trece şi denumirea din momentul efectuării traducerii.
Denumirile organelor de stat, ale asociaţiilor, ale societăţilor comerciale, ale celorlalte persoane juridice etc. vor fi reproduse în limba din care se face traducerea, trecându-se în paranteză sinonimul lor în limba în care se face traducerea.
În actele prezentate în vederea traducerii din limba română într-o limbă străină, denumirile organelor de stat, ale societăţilor comerciale, ale celorlalte persoane juridice etc, redate prin iniţiale sau prescurtări, vor fi traduse fără prescurtări, cel puţin o singură dată.
12 Traducerile din limba latină sau transpunerile de înscrisuri dintr-un alfabet vechi în alfabetul actual se fac de către orice notar public sau traducător care are cunoştinţele necesare în aceste domenii.
13 Traducerile vor fi scrise citeţ şi fără ştersături.
Traducerile scrise pe mai multe file vor fi numerotate, capsate, cusute sau broşate, iar pe linia de unire a filelor se va aplica sigiliul notarului public.
14 Traducerile făcute de notarul public autorizat în condiţiile art. 100 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 se vor legaliza prin încheiere, având cuprinsul arătat în anexa nr. 24 a acestui regulament.
15 Traducătorul care a efectuat traducerea o va certifica cu formula prevăzută de art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995:
„Subsemnatul .........., traducător autorizat cu nr. .........., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic; în copie legalizată; cu semnătură legalizată, cu data certă; sub semnătură privată, în extras, după caz) în limba .........., care a fost vizat de mine,
Traducător .........., autorizat cu nr. ..........
16 Legalizarea semnăturii traducătorului se face în conformitate cu prevederile art. 103 din regulament, de către notarul public de la oricare birou notarial la care se prezintă traducătorul, după verificarea autorizării sale.
Încheierea de legalizare va avea cuprinsul prevăzut în anexa nr. 23 la Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.
17 Toate menţiunile, certificările şi legalizările se vor face în limba în care se traduce înscrisul.
18 Traducătorul va prezenta la biroul notarului public care legalizează semnătura sa înscrisul tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atâtea exemplare câte sunt necesare părţii, plus unul pentru arhiva notarului public.
19 Notarul public este obligat să verifice cuprinsul înscrisului tradus şi va refuza legalizarea semnăturii traducătorului dacă textul contravine legii sau bunelor moravuri.
20 Calitatea lucrărilor întocmite de traducătorii autorizaţi va fi verificată şi de către specialişti anume desemnaţi de ministrul justiţiei.
21 Nerespectarea de către traducătorii autorizaţi a dispoziţiilor de mai sus poate avea drept consecinţă retragerea autorizării lor de către ministrul justiţiei.
Notarii publici răspund cu privire la modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin din prezentele instrucţiuni, potrivit Legii nr. 36/1995.
Întrebări și răspunsuri: Instructiuni privind efectuarea si legalizarea traducerilor in cadrul activitatii notarilor publici
