Vocaţia succesorală legală
Vocaţia succesorală legală este una dintre condiţiile dreptului de moştenire legală. Legea civilă nu prevede expres această condiţie, ea fiind o creaţie doctrinară (a literaturii juridice) care îşi are izvorul în prevederile legale potrivit cărora sunt chemate la moştenire rudele defunctului şi soţul supravieţuitor.
Prin urmare, vocaţia succesorală legală (chemarea la moştenire), poate fi definită ca fiind îndrituirea unei persoane de a veni, în temeiul legii, la moştenirea pe care o persoană decedată a lăsat-o în urma sa. Ea poate fi de două feluri:
a) vocaţie succesorala generală;
b) vocaţie succesorală concretă (efectivă sau utilă).
Legiuitorul a instituit în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii o anumită ordine de chemare concretă la moştenire a rudelor defunctului ca să se evite impărţirea averilor succesorale în foarte multe părţi de o valoare neînsemnată. Aşadar, pentru ca o persoana să fie chemată efectiv la moştenire în temeiul legii (să aibă vocaţie succesorală concretă) nu este suficient ca ea să facă parte din categoria moştenitorilor legali cu vocaţie generală. Astfel, trebuie îndeplinita şi o condiţie negativă, şi anume aceea ca persoana în cauza să nu fie înalturată de la moştenire de o alta, cu vocaţie generală, dar chemată de lege în rang preferabil. Persoana pentru care legea reglementează un rang preferabil are vocaţie concretă, utilă.
Ordinea de preferinţă se stabileste în functie de clasa de moştenitori şi gradul de rudenie. Aceste criterii stau la baza a doua principii:
- principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege (între moştenitorii din clase diferite);
- principiul proximităţii gradului de rudenie (între moştenitorii din aceeaşi clasă)
Prin aplicarea acestor principii sunt determinate, în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii, persoanele cu vocaţie succesorală legală concretă (utilă) la moştenirea defunctului.
Mulțumesc.