Locuinţa familială şi alegerea ei conform noului cod civil
Soţii pot alege prin convenţia matrimonială o locuinţă cu destinaţia de locuinţă a familiei. Notarul public este obligat în acest caz, după comunicarea copiei actului de căsătorie, să noteze în Cartea Funciară, dacă este deschisă, sarcina de locuinţă a familiei şi să atragă atenţia soţilor asupra prevederilor art.322 din noul cod civil. Conform articolului precitat, niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia fără consimţământul scris al celuilalt soţ.
De asemenea, un soţ poate deplasa din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa familiei şi poate dispune de ele doar cu consimţământul scris al celuilalt soţ. Celălalt soţ poate să sesizeze instanţa de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului în cazul în care consimţământul este refuzat fără un motiv legitim.
Soţul poate solicita în instanţă anularea actului pentru care nu şi-a dat consimţământul. Soţul poate solicita anularea în termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă de actul încheiat de celălalt soţ fără consimţământul său, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial.
Când locuinţa familială nu a fost notată în cartea funciară, soţul care nu şi-a dat consimţământul poate numai daune-interese de la celălalt soţ. Anularea actului poate fi solicitată, în acest caz, doar când terţul dobânditor a cunoscut calitatea de locuinţă a familiei pe altă cale decât cea a publicităţii imobiliare.
În cazul în care se optează pentru regimul separaţiei de bunuri, soţii pot să prevadă o clauză potrivit căreia bunurile care sunt achiziţionate în timpul căsătoriei împreună de aceştia aparţin în proprietate comună pe cote-părţi, urmând ca în fiecare act de achiziţie, în aceste condiţii, să determine cota parte indiviză ce le revine fiecăruia în funcţie de contribuţia efectivă.
