Art. 35 Codul familiei Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor Efectele căsătoriei

Programare la Notariat

Capitolul III
Efectele căsătoriei

Secţiunea a II-a
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor

Art. 35

Soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.

Oricare dintre soţi, exercitînd singur aceste drepturi, este socotit că are şi consimţămîntul celuilalt soţ. Cu toate acestea, nici unul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţămîntul expres al celuilalt soţ.

Alte articole:

Întrebări și răspunsuri: Art. 35 Codul familiei Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor Efectele căsătoriei




* Comentariul va fi public. Introduceți doar prenumele, fără date cu caracter personal.

** Asigurați-vă că întrebarea nu are deja răspuns în articol și că are legătură cu subiectul.

*** Adresa de e-mail nu se publică.

Petrica 15-11-2014
La ce articol se incadreaza scoaterea abuziva din imobil sau pe acuzatii nefondate a sotului si privarea sa de locatie, bunuri personale si comune casniciei in timpul procesului de divort cu mentiunea ca nu sa cerut si obtinut un ordin de restrictie impotriva acestuia?
Multumesc anticipat!
Alexandru Surdescu 18-11-2014
Faptele respective ar putea face obiectul art. 387 din Noul Cod Penal - infracțiunea de abandon de familie

Art. 378 Noul Cod Penal

Abandonul de familie

(1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească,
se pedepseşte cu
Citește mai mult închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

↑ ÎNAPOI SUS