Codul deontologic al Notarilor Publici din Romania

adoptat la cel de al III-lea Congres al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, 2001

CAPITOLUL I

DEONTOLOGIA NOTARIALA.PRINCIPII

Art. 1.

(1) Codul deontologic al notarului public cuprinde norme de conduită morală şi profesională, care contribuie la consolidarea unor raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei notarului public.
(2) Deontologia notariala este mănunchiul de reguli şi uzanţe care dau expresia cea mai completă şi exactă a ceea ce trebuie, dar şi a ceea ce nu trebuie făcut în relaţiile dintre notari, precum şi în relaţiile dintre notari şi subiecţii de drept - solicitanţi ai actului notarial -, în relaţiile cu autorităţile şi cu alte instituţii, care prin natura activităţii lor au relaţii cu publicul şi se interferează cu activitatea notarială. De asemenea, prin deontologia notarială se apără valorile sociale pe care se întemeiază activitatea notarială.

Art. 2.

Normele deontologiei notariale protejează valorile sociale, prin a căror ştiinţă de armonizare contribuie, substanţial, la binele social şi la întărirea funcţiei statului, aceea de garant al legalităţii.

Art. 3.

Deontologia notarială se manifestă prin recunoaşterea si respectarea, în întreaga activitate, a următoarelor principii:
a) principiul echidistanţei si imparţialităţii faţa de solicitanţii actului notarial;
b) principiul adevărului, echităţii şi bunei credinţe a notarului;
c) principiul legalităţii actului şi procedurilor notariale;
d) principiul confidenţialităţii activităţii desfăşurate de notarul public;
e) principiul libertăţii contractuale, circumscris doar ordinii pozitive de drept şi bunelor moravuri.

Art.4.

(1) Notarul public va dovedi, în întreaga sa activitate, un caracter integru, precum si un acut simt al echitatii.
(2) Conştiinţa notarului trebuie să învinga, întotdeauna, în procesul lucrului bine făcut, ea fiind permeabilă la cunoaştere şi cu totul închisă, faţă de actele si practicile lezionare, de orice fel.

Art.5.

Îndatorirea cea mai de seamă a notarului public este aceea de a-şi îmbogăţi în permanenţă cunoaşterea, concomitent cu complexitatea activităţii social-economice, pentru a-şi putea asigura instrumentele necesare îndeplinirii, cu bună-credinţă, a actului notarial, în condiţii de siguranţă pentru părţi.

CAPITOLUL II

PRINCIPALELE VALORI SOCIALE OCROTITE PRIN ACTIVITATEA NOTARIALA

Art.6.

(1) Caracterul necontencios al activităţii notariale o separă esential de activitatea pe care o îndeplinesc organele de justiţie.
(2) Condiţia ca activitatea nelitigioasă să nu se transforme în contencios constă în pregătirea, integritatea, imparţialitatea şi înţelepciunea notarului de a nu încalca acele valori care să declanşeze litigiul, dar şi în arta de a le armoniza, pentru obţinerea rezultatului urmărit de părţi şi ocrotit de lege.

Art.7.

Nesocotirea valorilor fundamentale, ca binele, adevarul, echitatea, libertatea, morala si bunele moravuri, în exercitarea drepturilor, atrage starea de litigiu.

Art.8. - (1) Binele trebuie sa reprezinte concordanta dintre starea de fapt si regulile eticii sociale.

(2) Întruchiparea binelui în activitatea notariala se reflecta în concordanta dintre constiinta notarului si nevoia marturisita de solicitantii actului notarial, în baza careia notarul public întelege si accepta, fara resentimente si regrete, atât înainte, cât si dupa ce încheie actul, ca acesta este realizat în conditii de înalt profesionalism.

Art.9.

(1) Adevarul reprezinta concordanta dintre cunostintele reflectate de constiinta subiectiva si realitatea obiectiva.
(2) Notarul public va urmari, cu maxima atentie, justetea si exactitatea declaratiilor, intentiilor sau comportamentul solicitantilor, conjugându-le cu împrejurarile îndeplinirii actului notarial, evitând astfel riscul întocmirii unui act defectuos.
(3) Actul notarial trebuie sa aiba la temelie adevarul, notarul public având datoria sacra de a pune adevarul mai presus de orice.

Art.10.

(1) Notarul public trebuie sa urmareasca, cu maxima grija, respectarea echitatii în întreaga sa activitate, promovând dreptatea si nepartinirea fata de participantii la actul notarial.
(2) Neutralitatea notarului nu înseamna atitudine indiferenta, ci una activa, de autoritate investita de stat, în scopul constatarii raporturilor juridice civile si comerciale nelitigioase, precum si a ocrotirii intereselor partilor, în conformitate cu legea.
(3) Întreaga conduita a notarului public trebuie să fie un exemplu de cinste si omenie pentru semeni.
(4) Sfatul notarului va fi dat solicitanţilor actului notarial şi beneficiarilor oricăror proceduri notariale, numai sub semnul dreptăţii şi nepărtinirii.

Art.11.

(1) În activitatea notarială, libertatea înseamnă accesul egal al tuturor subiecţilor de drept solicitanţi la serviciul şi actele notariale.
(2) Ca valoare protejată de societate, libertatea este expresia posibilităţii încheierii actului notarial, variat şi complex, care să reprezinte voinţa părţilor, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri.
(3) Rolul notarului este de a desluşi raporturile reale dintre părţi şi de a le explica acestora, în situaţia în care soluţia aleasă de ele, prin actul ce doresc să-l încheie, este lezionară atât pentru ele cât şi pentru terţi sau contravine normelor imperative de drept şi bune moravuri, de a stabili soluţiile de corectare a voinţei părţilor până când acestea ajung în concordanţă cu legea.
(4) Manifestarea unei libertăţi peste lege de către părţi, ca şi acceptarea sau asumarea de notar a unei asemenea libertăţi, atrag invaliditatea actului şi răspunderea notarului.

Art.12.

(1) Notarul este dator ca, în actul întocmit, să respecte şi să impună şi părţilor o atitudine de neabdicare de la preceptele moralei şi de la bunele moravuri.
(2) Nerespectarea acestei îndatoriri de notarul public aduce atingere instituţiei pe care o reprezintă.

CAPITOLUL III
CONDUITA NOTARULUI PUBLIC.
RAPORTURILE DINTRE NOTARII PUBLICI, DINTRE ACEŞTIA
ŞI STRUCTURILE ORGANELOR PROFESIONALE
Secţiunea I - Conduita notarului public

Art.13.

Întreaga activitate a notarului public trebuie să se întemeieze pe respectarea următoarelor precepte:
1. Onoreaza-ţi funcţia pe care o îndeplineşti;
2. Dacă ai cea mai mica îndoială cu privire la ceea ce faci, abţine-te;
3. Aşează adevărul mai presus de orice;
4. Lucrează cu prudenţă;
5. Studiază cu pasiune;
6. Consiliază cu bună-credinţă;
7. Inspiră-te din principiul echităţii;
8. Condu-te după lege;
9. Exercită-ţi profesiunea cu demnitate;
10. Aminteşte-ţi că misiunea ta este aceea de a evita litigiile dintre oameni.

Art.14.

Conduita notarului public trebuie să fie calauzita de o conştiinţă mereu trează şi întemeiată pe preceptele deontologiei profesionale.

Art.15.

Este necesar ca notarul public să-şi dezvolte, prin studiu necontenit, prin deosebita prudenţă şi experienţă de viaţă, deprinderile virtuoase.

Art.16.

Virtuţile cardinale pentru exercitarea profesiei de notar sunt: curajul, cumpătarea, altruismul si justiţia.

Art.17.

(1) Comportarea curajoasă a notarului public este dovedită şi de puterea lui de a discerne, în orice împrejurare, binele de rău, de a urmări doar realizarea binelui, adevărului, echităţii, rezistând oricărei tentaţii, presiuni sau acţiuni de şantaj, exercitate asupra lui.
(2) Notarul îsi va păstra conştiinţa curată, pentru ca, în orice situatie, să rosteasca sau să faca posibilă rostirea adevarului, să stabilească solutia legală în actele îndeplinite de el, fără sa abdice de la lege.

Art.18.

(1) Prin cumpătare, notarul va evita prezenţa sa în acele momente şi împrejurări care să-i aducă o proastă reputaţie sau o ştirbire a prestigiului instituţiei notarului public.
(2) Viaţa sa trebuie să fie un exemplu în societate , prin modestie, politeţe, simplitate, stăpânire de sine, evitarea oricăror excese, care să-i aduca atingere onoarei de notar.

Art.19.

(1) Altruismul trebuie să fie miezul conduitei notarului public, întrucât el, prin natura profesiei sale, trebuie sa fie generos şi judicios în atitudine, de dragul binelui şi al preceptelor morale.
(2) Altruismul notarului priveşte îndeosebi:
a) bunăvoinţa cu care priveşte şi tratează semenii, în general, fără discriminare pe considerente de rasă, naţionalitate, credinţe religioase, sex, vârstă etc.;
b) darul de a fi un fin şi bun ascultător al cetăţenilor, deprindere din care poate extrage esenţe necesare experienţei şi psihologiei sale;
c) arta de a aprecia împrejurările şi condiţiile îndeplinirii actului notarial, printr-o "sine ira et studio";
d) abordarea sinceră, nevanitoasă, lipsită de aroganţă şi egoism faţă de semeni, în exercitarea profesiei de notar;
e) dorinţa nedisimulată de a dărui din experienţa şi cunoştinţele sale noilor notari.

Art.20.

Justiţia, ca virtute, se manifestă în activitatea notarială prin aceea ca notarul va cumpăni asupra oricărei probleme ajunse în faţa sa ca sa îndeplinească acte sau proceduri notariale, soluţiile date bazându-se pe o mare chibzuinţă, pe o amănunţiăa cunoaştere a faptelor şi intenţiilor părţilor, precum şi pe o temeinica aplicare a normei de drept.

Art.21.

În întreaga sa activitate, notarul va fi nepărtinitor, imparţial, în atribuţiile ce ţin de exercitarea profesiei.

Secţiunea II - Generalităţi

1. Raporturile dintre notarii publici

Art.22.

(1) În îndeplinirea serviciului public pentru care este investit, notarul public îşi exercita atribuţiile cu competenţă, cu înalt profesionalism şi, totodată, cu bună-credinţă.
(2) Autonomia funcţiei de notar reprezintă garanţia exercitării prerogativelor conferite de lege, fără exces sau suficienţă.
(3) Raporturile dintre notari nu sunt un scop în sine, ci modalităţi şi mijloace de întărire a instituţiei notarului public.

Art. 23.

(1) Notarul public trebuie să menţina relaţii corecte cu toţi notarii publici.
(2) Raporturile între notarii publici se vor întemeia pe altruism, generozitate, seriozitate si sinceritate, fără manifestări de orgoliu, egoism, nesinceritate, concurenţa neloială.
2. Raporturile profesionale între notarii publici

Art. 24.

Notarii publici sunt datori să-şi uneasca toate eforturile pentru creşterea prestigiului instituţiei pe care o reprezintă.

Art. 25.

(1) Exercitarea profesiei este o îndatorire sacră pentru notarul public, iar calitatea îndeplinirii ei trebuie sa aibă suportul în cunoaştere.
(2) Perfecţionarea notarului public trebuie să fie principala grijă a acestuia, întrucât de ea depinde calitatea actelor îndeplinite.

Art.26.

Constituie o îndatorire colegială atenţionarea reverenţioasă şi confidenţială făcută acelui notar care, prin modul de instrumentare a actelor, aduce atingere probităţii profesionale şi intereselor părţilor.

Art.27.

(1) Profesia de notar se exercită în condiţii de concurenţă, pe criterii exclusiv de competenţă şi probitate profesională, recunoscute şi unanim acceptate ca principii de întărire a prestigiului instituţiei notarului public.
(2) Se interzice notarului public orice manifestare de concurenţă neloială, în exercitarea serviciului sau în legătură cu serviciul său.

Art.28.

Sunt manifestări de concurenţă neprincipială :
a) aprecierile publice dezavuante cu privire la alţi colegi notari;
b) criticile aduse colegilor notari cu privire la pregătirea şi calitatea muncii lor;
c) nerespectarea interdicţiei legale de a-şi face reclamă prin orice mijloace, cu excepţia firmei biroului notarial executată după modelul adoptat de Congresul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România şi a anunţurilor referitoare la adresa biroului notarial, programul de lucru şi conţinutul activităţii, numai în sensul precizării domeniului notarial;
d) nerespectarea dispoziţiilor stabilite de Uniunea Nationala a Notarilor Publici din România privind dimensiunile şi forma în care este realizată firma biroului notarial;
e) atitudinea notarului care, dupa îndeplinirea actului notarial, subliniază părţilor avantajele pe care le au din faptul ca au încheiat actul la biroul său notarial, ca şi solicitarea ori sugerarea adresată parţilor că pe viitor actele notariale să le realizeze numai la biroul său notarial;
f) orice alte practici persuasive folosite de notarul public asupra solicitanţilor actului notarial, cu scopul de a-i atrage ca viitori clienţi ai biroului notarial;
g) folosirea unor onorarii sub nivelul minim stabilit, precum şi reclama acordării, în condiţiile permise, unor reduceri de onorarii substanţiale;
h) determinarea părţilor de către notarul public ca să solicite strămutarea către biroul său a dosarului succesoral sau a altor acte si proceduri aflate pe rol sau în desfaşurare, după caz, la biroul altui notar, fără ca aceasta hotărâre să fie expresia voinţei părţilor implicate în actul sau procedura notarială;
i) refuzul sau sustragerea de la încheierea actului notarial, care trebuie realizat prin deplasare, în afara sediului biroului notarial sau în situaţii de urgenţă şi îndrumarea părţilor la alt notar;
j) deschiderea biroului notarial în imediata vecinătate a altui birou notarial în funcţiune, fără o prealabila înştiinţare a notarului ce funcţionează în biroul deschis iniţial, precum si practicile de încheiere a actelor, după caracterul oneros al onorariului, îndrumând solicitanţii actelor notariale, cu onorarii modice sau gratuite, la orice alt notar;
k) culegerea de informaţii, prin diverse mijloace, despre activitatea notarilor din aceeaşi circumscriptie, pentru a cunoaşte ponderea, trentul veniturilor si clienţii birourilor notariale;
l) racolarea personalului instruit si format la un alt birou notarial;
m) orice acţiuni, gesturi, atitudini şi alte forme de manifestare ale notarului, personal sau prin interpuşi, prin care se urmăreşte atragerea clientelei şi sporirea veniturilor biroului său notarial, în detrimentul altor notari, precum şi orice acţiune a notarului, care-şi menţine sau sporeşte clientela, prin orice alte acte comportamentale în beneficiul biroului său.

Art.29.

(1) Notarul public trebuie să-şi întemeieze exercitarea autorităţii pe respectarea valorilor ocrotite de societate şi pe preceptul moral: "Alterum non laedere" ("Nu leza pe altul" ).
(2) Neîndeplinirea, cu rea-credinţă sau ignorarea de către notarul public a îndatoririi de a nu săvârşi actele de concurenţa neprincipială menţionate la art. 28, atrag raspunderea lui pentru atingerea adusa onoarei si probitatii profesionale, în conditiile legii, regulamentului, statutului si prezentului cod.
3. Raporturile dintre notarii publici stau sub semnul onoarei

Art.30.

Raporturile dintre notarii publici se bazează pe solidaritate profesională şi respect reciproc.

Art.31.

(1) Atât în conştiinţa sa, cât si în întreaga sa atitudine, notarul public va evita să-si judece colegii şi semenii prin raportare la personalitatea sa morală, ca instanţă supremă şi ca reper absolut ireproşabil, demn şi unic de urmat.
(2) Progresul moral trebuie sa însemne pentru notar pragul atins de la care ceilalţi semeni devin mai buni decât îi apăreau înainte, iar propria persoana tot mai discutabilă.

Art.32.

(1) Onoarea notarului este rezultatul unei conduite ascendente, întemeiate pe modestie, echilibru, înţelepciune şi cutezanţă răzbătătoare în înfruntarea oricărei atitudini sau stări viciante.
(2) În raporturile dintre notari, onoarea este semnul de nobleţe în virtutea căruia toţi îşi resimt egal şi plenar coexistenta în profesie, ea fiind chezăşia ce permite colaborarea şi întărirea prestigiului profesiei.
Secţiunea III
Raporturile dintre notarii publici şi structurile organelor profesionale

Art. 33.

Notarii publici aleşi în organele de conducere nu vor putea folosi în nici un mod aceste funcţii în scopul obţinerii unor avantaje sau exclusivităţi.
Art. 34. - Încălcarea normelor deontologice produce, în principal, urmatoarele efecte:
a)- scăderea respectului colectivităţii faţă de persoana notarului public în cauza;
b)- slăbirea încrederii în probitatea profesională şi onoarea notarului public;
c)- răul renume sub care poate fi cunoscut notarul public, care prin activitatea sa impresionează negativ colectivitatea, cu consecinţe păgubitoare asupra prestigiului instituţiei notarului public.

CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII FINALE

Art. 35.

(1) Codul deontologic al notarilor publici se aprobă de Congresul Uniunii Notarilor Publici din România.
(2) Orice modificare a codului va fi supusă aprobării Congresului.
Art. 36.
De la data adoptării de către Congres, Codul Deontologic devine norma de conduită morală obligatorie pentru toţi notarii publici din România.