Art. 607 Cod civil Despre zidul şi şanţul comun Despre servituţile stabilite de lege .

Prin sentinţa civilă nr. 4429 /1995 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a respins ca nefondată adiunea pentru scoaterea unor copad, formulată de reclamantul LI împotriva pârâtului SA.
în motivarea sentinţei, s-a reţinut că pomii au fost plantaţi anterior anului1995, cu consimţământul reclamantului, iar distanţa de la hotar este(era)legală.

Apelul reclamantului, care a susţinut ca şi la(in) prima instanţă că coroana arborilor îi umbreşte terenul, a fost respins ca nefondat, prin dedzia dvilă nr. 1350/1997 a Tribunalului Suceava, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi

Citește mai mult

temeinică.

împotriva celor două soluţii a dedarat recurs reclamantul, făcând aceleaşi susţineri (reiterând aceleaşi susţineri) ca şi la celelalte instanţe, în fond cerând admiterea adiunii.

Curtea de Apel Suceava, sectia civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantului cu motivarea că pomii au fost plantaţi înainte de anul 1995 cu consimţământul reclamantului, aceştia au grosimea între 5 si 15 cm şi se află plantaţi la o distanţă de 3 m faţă de hotarul despărţitor dintre proprietăţile părţilor, iar arborii plantaţi nu umbresc terenul reclamantului, aşa încât nu se impune tăierea lor. (C.Ap. Suceava, s.civ., dec. 240/1998).
Potrivit art. 607 C.civ. “nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri, în depărtare de 2 m de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi pentru arborii înalţi, şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţiuni şi garduri vii”, iar conform art. 608 din acelaşi cod, “vecinul poate cere ca arborii şi gardurile vii puşi la o distanţă mai mică să se scoată; acela pe a cărui proprietate se întind crăcile arborilor vecinului poate să-l îndatoreze a le tăia, iar dacă rădăcinile se întind pe pământul său are drept a le tăia singur”.

Dreptul de a avea arbori care cresc înalţi, la o distanţă mai mică decât cea hotărâtă de lege se poate dobândi prin prescripţie ori de câte ori arborii plantaţi la o distanţă mai mică ar fi existat timp de treizeci de ani fără ca vecinul să fi cerut scoaterea lor.
Oprirea de a avea plantaţii la o distanţă mai mică decât cea statornicită de lege, este edidată în interesul comun al vednătăţii, ca o restridie a dreptului de proprietate, iar nu ca o servitute a locului plantat.

Vecinul care face plantaţii, contrar regulii statornidte de art. 607 C.dv. creează o sardnă celuilalt fond a cărui proprietate suferă din cauza existenţei acelor plantaţii. Prin urmare, prescripţia pe care o poate invoca autorul plantaţiilor, spre a dobândi dreptul acestei servituţi, este achizitivă, iar nu liberatorie.

în baza acestui prindpiu, vecinul care a avut timp de 30 de ani arbori ce cresc înalţi la o distanţă mai mică de 2 m de hotarul celuilalt vedn, dobândeşte prin prescripţie achizitivă dreptul de a păstra acei arbori (în acest sens a se vedea Tribunalul Muscel, 5 octombrie 1923, Jurisprudenţa Generală 1924, nr. 432).